Jocuri ale vieții, călătorii ale (auto)cunoașterii

Publicat în Dilema Veche nr. 947 din 2 – 8 iunie 2022
image

Zilele acestea au fost pline orașele și rețelele de socializare de festivități și flori, de costume, rochițe și coronițe, diplome și premii, banchete. Au absolvit elevii claselor a XII-a și, dacă în anii pandemici nu am mai asistat la o asemenea revărsare de culori, decît cu pale reflecții online, acum s-a revenit la marcarea tradițională a momentului. Ce bine! Nu sînt adeptul festivismelor și am scris despre asta, dar, pentru acești copii, momentul încheierii liceului este chiar important, o trecere spre o nouă etapă cu încheierea uneia care merită sărbătorită. De aceea, privesc cu mult mai multă simpatie și empatie acest festival al absolvirii decît festivitățile, adesea găunoase, de la începutul anului școlar. Am văzut și opinii ale unora care se arată scîrbiți de atîta expresie a bucuriei, dar nu sînt, în această privință, de acord cu ei, chiar dacă pe unii îi stimez.

Dar să mă duc puțin în trecut și înspre ceea ce rămîne sau ceea ce se acumulează în acești 12 ani de școală pe care acești copii îi încheie acum, așa cum alte generații i-au încheiat în trecut. Încerc să îmi contabilizez propriii ani de liceu și acumulările din ei. Am absolvit un liceu cu profil realist, chimie-fizică, respectiv chimie-biologie, unul dintre cele mai căutate în acele vremuri (și astăzi, de asemenea). Ce-mi aduc eu aminte din acei ani? Este foarte trist că nu-mi aduc aminte prea multe lucruri pe care să le valorizez în ordinea dezvoltării mele personale. Ce eram la finalul liceului? Un tînăr oarecum confuz, care absolvise un liceu realist în care nu se regăsise deloc, din perspectiva înclinațiilor profesionale, și care în alte privințe nu-i oferise mai nimic. Acumulări de informații de natură științifică, din aria științelor realiste, cu care știam intuitiv că nu mă voi împăca în viață. Și, dincolo de acestea, o înțelegere deloc orientată a omului și a omenescului, pe care trebuia să o descopăr singur, în anii de după aceea, pînă în zilele de azi.

Dirigenția, ca o oră aproape stearpă, materiile umaniste lipsite de substanță și ele. Româna, cu comentarii dictate în ultimele două clase de liceu (excepție fac primii doi ani, în care profesoara, doamna Cornellia Vlad, a însemnat o lumină în toată obscuritatea acelor ani), fără o minimă întoarcere a esteticului normativ înspre complexiatea umanului, istoria turuită ca o înșiruire de date și de fapte, fără implicarea aspectelor ce țin de valori ale umanului în contexte evolutive, nu mai spun de filosofie și psihologie, făcute ca niște auxiliare lipsite de importanță, ore în care totul se reducea la cîteva teorii transmise ex cathedra. Nu, să nu se înțeleagă că-mi blamez profesorii. Nu o fac, deloc. Așa era modelul de educație școlară. Și mă tem că, în anumite privințe, lucrurile nu stau mult altfel nici astăzi.

Ce nu m-a ajutat să înțeleg școala, dacă nu să învăț propriu-zis, și ce mă tem că nu face nici astăzi, pentru copiii noștri? Școala nu m-a întors, aproape deloc, înspre mine însumi. Nu m-a familiarizat aproape deloc cu complexitatea umanului ca fond afectiv, emoțional, mental și chiar fizic. Ce înseamnă viața de zi cu zi a unui om și cum să-i facă față, cu plictiseala, frica, iubirea sau lipsa ei, infidelitatea sau despărțirea, blîndețea sau violența, suferința sau bucuria. Cum se lucrează cu ele în interiorul tău. Ce înseamnă spiritualitatea și unde începe ea, fără a o confunda cu emoționalitatea sau cu raționalitatea. Unde se articulează dimensiunea fizică a ființei de dimensiunea ei emoțională și spirituală. Școala avea în mare măsură – și cred că azi lucrurile nu diferă mult – avea, deci, scopul de a te învăța să înțelegi lumea, dar fără să te înțelegi, fără să te știi pe tine. Ceea ce este, în sine, un nonsens. Și apoi, te arunca orbește în viață.

Sîmbătă seară m-am întîlnit cu trei prieteni. Pentru că ezitam să ieșim în oraș, am propus să bem un vin și să ne jucăm ceva, întrebînd gazda dacă nu are vreun joc de societate. Prietenul-gazdă a scos la iveală un joc care ne-a ținut apoi pînă spre ora două noaptea în jurul unei table și al unor cartonașe. Este vorba despre un joc care se bazează pe celebra narațiune a lui Joseph Campbell Călătoria eroului. Nu dau detalii despre logistica desfășurării, dar, în linii mari, jucătorii trebuie să răspundă unor întrebări de pe cartonașe care vizează patru dimensiuni ale ființei: fizicul, emoționalul, mentalul și spiritualul, trecînd prin patru etape ale drumului, de la inocent la căutător, apoi la războinic și, în fine, la maestru. Întrebările sînt unele ludice, altele aparent absurde, altele evident scormonitoare și te fac să te răsucești adesea în tine, punîndu-ți la încercare cunoașterea de sine și curajul de a te vulnerabiliza. Te trezești, la o vîrstă a maturității, că adesea nu știi să-ți răspunzi ție însuți, darmite să ai și curajul să vorbești în fața celorlalți despre astfel de ascunzișuri ale tale. Dar, cu atît mai mult, te pun în fața ta ca în fața unei oglinzi. Și îți dau coate să te contempli cu onestitate. Am rîs și ne-am distrat, cunoscîndu-ne reciproc mai mult decît ne cunoșteam înainte cu trei ore, dar, cel puțin în ce mă privește, aruncînd și unele priviri mai adînc în mine.

De ce povestesc acest episod? Este un joc pe care eu, cu siguranță, cînd voi avea ocazia, îl voi folosi și în procesul didactic. Cartonașele acelea pot fi oricînd folosite ingenios în lecții de literatură, de istorie, de psihologie sau filosofie, de biologie sau de sport, la urma urmei. Dar tot ce se află ca interogații și provocări pe cartonașele unui joc și, la urma urmei, alte interogații și întrebări similare ar trebui să se afle în procesul didactic în mod implicit. Și ar trebui să fie urmărit ca scop cu atenție, în întregul proces de formare a profesorilor, indiferent de disciplinele pe care le predau. Pentru ca absolvenții claselor a XII-a, pe care îi felicit acum, la final, să încheie acest ciclu de viață cît mai în acord cu ei înșiși, cît mai conștienți de ceea ce îi așteaptă în viață.         

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Locul în care democrația liberală s-a dus să moară
Instalat la putere la finalul anului trecut, cabinetul Petkov a promis ferm o ruptură cu trecutul de corupție și guvernare ineficientă.
Bătălia cu giganții jpeg
Cîte sortimente de brînză se produc în Franța?
Confruntat cu o asemenea blocadă, președintelui îi va fi foarte greu să guverneze în cel de-al doilea mandat.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Teme „riscante” ale dezbaterii religioase
Părintele Iustin Marchiș, de care mă leagă o viață de dialog spiritual, mi-a trimis, de curînd, mai multe pagini din textele protodiaconului Andrei Kuraev, teolog neconvențional al Bisericii Ortodoxe Ruse.
Frica lui Putin jpeg
Contrafactualități
Rămîne aproape întotdeauna în istorie un rest inexplicabil prin considerente pur raționale, prin forțe obiective, prin factori clasificabili și relevanți statistic ori prin determinisme sociale.
AFumurescu prel jpg
Pe repede-încet
Zilele acestea am ajuns în țară și m-am străduit din răsputeri, ca de fiece dată, să (re)înțeleg societatea românească.
o suta de ani in casa noastra cover opt jpg
Istorie pentru copii și prăjitură cu ouă
Cititorul este purtat printr-un întreg univers ilustrat de obiecte de epocă, toate care mai de care mai interesante, ce înfățișează poveștile și informațiile din text.
O mare invenție – contractul social jpeg
Este necesară schimbarea actualei forme de guvernămînt? (II)
Nu mai cred astăzi că forma de guvernămînt stabilită prin actuala Constituție este sursa disfuncționalităților și eșecurilor sistemului politic din România.
Iconofobie jpeg
Pesimistul, un personaj respectabil
Omul înțelept sesizează, în efemeritatea lucrurilor, prin extrapolare, vremelnicia întregii lumi și, ca atare, își poate permite să verse, compasiv, o lacrimă de regret.
„Cu bule“ jpeg
Urmăritori, adepți, follower(ș)i
Influența engleză actuală, mai ales cea manifestată în jargonul Internetului, poate produce anumite perplexități vorbitorilor din alte generații, atunci cînd schimbă sensurile uzuale și conotațiile pozitive sau negative ale cuvintelor.
HCorches prel jpg
Ce oferim și ce așteptăm
Predăm strungul în epoca informatizării.
p 7 WC jpg
Opt lecții ale războiului din Ucraina
Interdependența economică nu preîntîmpină războiul.
Un sport la Răsărit jpeg
Țiriac zice că îl vede pe Nadal murind pe terenul de tenis. Adică Nadal e muritor?
Ce va muri e o anumită idee despre sport, aceea că iei corpul tău, aşa cum l-ai clădit cu muncă şi apă plată, şi faci tot ce poţi pentru a învinge fără reproş.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Un roman de știință
Bill Bryson nu este om de știință, nu are o formație științifică și, poate tocmai de aceea, tot ce scrie pare să aibă în spate un proces de înțelegere, de clarificare a unor lucruri, pînă la nivelul la care devin accesibile oricărui om cu o minimă educație academică.
Bătălia cu giganții jpeg
Datoria Europei
Nici Franța, nici Germania și nici – cu atît mai puțin! – Țările de Jos ori Danemarca nu vor face rabat de la exigențele procesului de aderare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Mi-e greu să pricep de ce a certa pe toată lumea e o formă de „acțiune”.
Frica lui Putin jpeg
„Nu umiliți Franța, domnule președinte!”
Președintele Franței, Emmanuel Macron, a declarat de două ori, nu o singură dată, că „nu trebuie umilită Rusia”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Eroismul ucrainean și inima stafidită a Europei
Ucrainenii dau Europei anului 2022 o lecție pentru care mă tem că opulentul nostru continent, cu birocrația lui pe cît de groasă, pe atît de nevolnică, cu politicienii lui minusculi, nu este pregătit.
Cooper Union jpg
Două surori, un muzeu și o premieră
În primăvara anului 1897, la etajul al patrulea al școlii publice Cooper Union din Manhattan pe care o înființase bunicul lor, surorile Hewitt au inaugurat Muzeul de Arte Decorative Cooper Union.
Tezaur jpg
O lungă istorie de furt
Furturile din Ucraina sînt o reamintire brutală a celor cu care s-a confruntat, în istorie, România.
Iconofobie jpeg
Iubirea/ura de aproape
Devii mizantrop nu neapărat cunoscînd răul din celălalt, cît cunoscînd răul din tine.
HCorches prel jpg
La vida loca loca loca loca
Deprinderea aceasta a defăimării profesorilor a devenit la noi pandemică și are un gust nu amar, ci de-a dreptul grețos, cel puțin în percepția mea.
p 7 2 WC jpg jpg
De ce refuză Occidentul să numească fascistă Rusia lui Putin?
Jena Occidentului de a numi fascistă Rusia lui Putin se explică prin contextul psiho-istoric al țărilor europene.
Un sport la Răsărit jpeg
Ce mai facem cu Naționala?
Ne torturează şi o torturăm, chestiune din care nimeni nu va rămîne întreg. Echipa României nu e altceva decît oglinda României.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Ospitalitate
Nu e neapărat ipocrizie, cum ar zice unii, ci politețe și meserie.

Adevarul.ro

image
Închisoare pe viaţă în Marea Britanie pentru şoferii care produc accidente mortale. În ce condiţii se aplică pedeapsa maximă
Marea Britanie introduce pedeapsa cu închisoarea pe viaţă pentru şoferii care ucid, în cadrul unei ample reforme a justiţiei care a intrat duminică în vigoare, potrivit informaţiilor publicate de BBC.
image
O tânără şi-a dorit o noapte de vis în compania unui „Don Juan”. Idila s-a transformat în coşmar
O tânără care credea că va trăi o noapte de vis alături de un aşa-zis „Don Juan” s-a trezit a doua zi ca dintr-un coşmar. Bărbatul a fost condamnat pentru faptele sale.
image
Imagini din patiseria Paul din mall Promenada închisă de ANPC din cauza mizeriei şi a alimentelor expirate VIDEO
O echipa din Comisariatul pentru Protecţia Consumatorilor din Municipiul Bucureşti a constatat un mod defectuos în desfăşurarea activităţii Patiseriei/cofetăriei Paul, care oferea spre consum produse care pot pune în pericol viaţa şi sănătatea consumatorilor.

HIstoria.ro

image
100 de ani de show-uri culinare
În primăvara lui 1924 se auzea la radio primul show culinar, a cărui gazdă era Betty Crocker, devenită o emblemă a emisiunilor de acest gen și un idol al gospodinelor de peste Ocean. Puțină lume știa că Betty nu exista cu adevărat, ci era doar o plăsmuire a minților creatoare ale postului de radio.
image
„Uvertura” războiului austro-turc din 1715-1718
Războiul turco-venețiano-austriac dintre anii 1714-1718, cunoscut și drept Războiul Austro-Turc din 1715-1718, sau „Războiul lui Eugeniu de Savoia”, este primul din seria războaielor ruso-austro-turce din secolul XVIII.
image
Capitularea lui Osman Pașa
La 4/16 decembrie 1877, Carol îi scria Elisabetei că otomanii încercaseră pe data de 28 să iasă din Plevna luptând și construind un pod peste râul Vid, în zonă desfășurându-se bătălii cumplite. Carol s-a îndreptat imediat în acea direcție, în timp ce împăratul se dusese în centrul dispozitivului.