JFK – aspecte ale mitului

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Bun şi rău jpeg

Acum 50 de ani, a murit împuşcat cel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy. Exact în aceeaşi zi, s-a născut mitul JFK. La începutul unui recent articol al său din Evenimentul zilei, Vladimir Tismăneanu spunea că „miturile politice sînt constelaţii de pasiuni, aşteptări, sentimente şi emoţii.“ În politică – pînă şi în forma ei de existenţă cea mai rudimentară, cea românească – miturile au mai multă forţă decît ideologiile. De fapt, ideologiile sînt eficiente şi exercită forţă transformatoare autentică numai dacă sînt în stare să pună la lucru mituri. Altfel, rămase în literatura de partid, sînt vorbe goale. Nu voi insista mult asupra teoriei mitului politic. Mă voi rezuma să amintesc doar două lucruri. Primul – că un personaj ori un act politic devine mitic cînd toate forţele politice se adapă de la el, se revendică de la el, îl citează şi îl evocă – în sprijinul propriilor teze, fireşte –, fără să ne mai punem problema legitimării partinice a referinţei. Un exemplu, pentru a fi mai clar: orice om politic citează, să zicem, din Ionel Brătianu ori din Iuliu Maniu, cu egală legimititate, fără să spunem că e nefiresc, de pildă, pentru că e socialist, iar Brătianu a fost liberal, sau pentru că e liberal, deşi Maniu a fost ţărănist. Şi Ionel Brătianu, şi Iuliu Maniu sînt mituri, pentru că societăţii de azi i se pare firesc să-i evoce dincolo de apartenenţa lor politică din timpul vieţii. Evident, politicianul e partizan, el aparţine unei tabere şi e advers alteia, dar mitul politic e transpartinic, el aparţine tuturor cu egală îndreptăţire. Al doilea lucru pe care care l-aş aminti în această discuţie este diferenţa dintre mit şi fabulaţie. În engleză – şi prin extensie în „romgleza“ – care se vorbeşte azi, ele pot fi sinonime. De aceea, e important de marcat diferenţa: mitul evocă realitatea trăită şi repetabilă (exact asta face ritualul, reactualizează mitul), pe cînd fabulaţia este produsul imaginaţiei, fiind, la limită, o minciună. Indiferent de ceea ce povestim despre el, John Fitzgerald Kennedy a fost o realitate politică trăită şi e un mit; Harry Potter, de pildă, e doar o fabulaţie.

După aceste criterii – dar şi după multe altele pe care nu le-am putut scrie aici din considerente redacţionale – John F. Kennedy este un mit în plină vigoare. Acest om, care a fost preşedinte pentru aproximativ 1000 de zile (cam trei ani), la începutul anilor ’60, nu a putut lăsa o moştenire politică consistentă. Destinul nu i-a dat timpul necesar. Dar a lăsat un mit imens, care învinge orice moştenire politică sau orice doctrină prezidenţială americană, prin influenţa sa asupra minţii şi sufletelor oamenilor. Vorba lui Tismăneanu: pasiuni, aşteptări, sentimente, emoţii. Nu în asta constă toată viaţa noastră?

Cînd a candidat la preşedinţia Statelor Unite, în 2004, actualul secretar de stat american, John Kerry, a folosit nu o dată coincidenţa dintre iniţialele numelui său (John Forbes Kerry) şi cele mai faimoase iniţiale din istoria Americii – JFK. În 1992, cînd a candidat pentru prima dată la funcţia supremă, Bill Clinton a folosit în campania electorală o fotografie de tinereţe în care, adolescent fiind, în tricou cu mînecă scurtă şi pantaloni de trening, dă emoţionat mîna cu cel care era, în acel moment, preşedintele SUA: John F. Kennedy. Întîlnirea a avut loc la Casa Albă, cînd un grup de liceeni cu ambiţii politice, printre care şi Clinton, reuniţi la Washington într-un program anual de leadership politic pentru cei foarte tineri, l-au vizitat pe preşedinte. Era în 1963, cu şase luni înainte de asasinat. În 2008, cînd a candidat pentru prima dată la preşedinţia SUA, Barack Obama a vizitat Berlinul şi a vrut să vorbească în piaţa din faţa Senatului german, clădire în care, pînă în 1990, a funcţionat Primăria Berlinului de Vest. Acela era locul în care, în iunie 1963, JFK a rostit discursul „Ich bin ein Berliner“, istoric astăzi – iar candidatul Obama voia să reactualizeze mitul. Ronald Reagan însuşi l-a citat pe JFK de 133 de ori în timpul campaniei sale electorale cîştigătoare din 1980 şi, în 1984, atît Reagan, cît şi Mondale (contracandidatul său democrat) s-au prezentat ca fiind urmaşi politici ai lui JFK. Iată ce înseamnă un mit politic!

Evident, orice mit are şi zeloşii săi demitizatori. Demitizarea este, prin definiţie, o operaţiune idioată. Ca orice idioţenie, este o operaţiune cu ceva succes. Pe parcursul anilor au apărut documente şi cărţi care au încercat să anuleze trăsăturile principale ale mitului JFK. Astfel, el nu a fost chiar porumbelul păcii care ni se spune că a fost (a dublat numărul militarilor americani prezenţi în Vietnam, privea extrem de încordat spre URSS, mai ales după prima sa întîlnire tête-à-tête cu Hruşciov, din 1961, şi a condus operaţiuni serioase pentru eliminarea fizică a lui Castro), el nu a fost chiar apărătorul drepturilor civice care se zice că a fost (supravegherea lui Martin Luther King nu a fost niciodată mai intensă, iar JFK a încercat din răsputeri să oprească faimosul marş de la Washington, din 28 august 1963, în cadrul căruia carismaticul lider negru a rostit faimoasa cuvîntare „I have a dream“; abia cînd lideri radicali, precum Malcolm X, au denunţat marşul ca fiind o manevră a administraţiei, Kennedy a priceput că marşul era, de fapt, un gest moderat şi de bun-simţ), ca să nu mai pun la socoteală probele sprijinului pe care mafia italiană l-a dat lui JFK în alegerile prezidenţiale cîştigate la mustaţă în 1960. Atît de „la mustaţă“, încît întrebarea dacă JFK ar fi devenit preşedinte fără acest sprijin nu e deloc nepotrivită. Totuşi, mitul funcţionează şi – o spun răspicat – e bine că e aşa. În fond, mitul JFK este un mit al binelui şi asta contează cel mai mult. E un mit al păcii şi al libertăţii, al idealismului politic şi al tinereţii fără bătrîneţe (nimeni nu a apucat să-l vadă pe JFK bătrîn), al democraţiei care e atît de puternică, încît ajunge pe Lună, şi al altruismului, al primatului datoriei pe care o ai faţă de ţara ta, în faţa datoriei pe care ea o are faţă de tine.

În ceea ce mă priveşte, deşi a fost un membru fundamental al Partidului Democrat, îmi place mult JFK mai ales pentru că a avut curajul să spună maşinăriei propriului partid că loialitatea de partid are limitele ei. Şi, la doi ani după ce i-a spus asta în faţă, a obţinut sprijinul total al partidului său, pentru candidatura la preşedinţia SUA, şi a şi cîştigat alegerile. Dintre toate, asta e povestea cu JFK care îmi place cel mai mult.  

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Cristian Mureșan, economist român din Paris: „Ce s-a întâmplat în Europa de Est e un miracol economic fără precedent“ EXCLUSIV
Economistul Cristian Mureșan spune că în 1989, țări precum Polonia și România au plecat pe picior de egalitate și au avut o creștere spectaculoasă a PIB-ului, mai ales după aderarea la Uniunea Europeană.
image
image
Care este cea mai ieftină capitală din Europa pentru amatorii de city break-uri. Se poate mânca cu mai puțin de 3 euro
În orașul cu cel mai bun preț pentru amatorii de city break-uri costurile sunt cu peste 10% mai mici decât cel de pe locul secund, Lisabona.

HIstoria.ro

image
Amânarea unui sfârșit inevitabil
„Născut prin violenţă, fascismul italian era destinat să piară prin violenţă, luându-și căpetenia cu sine“, spune istoricul Maurizio Serra, autorul volumului Misterul Mussolini: omul, provocările, eşecul, o biografie a dictatorului italian salutată de critici și intrată în topul celor mai bune cărţi
image
Căsătoria lui Caragiale cu gentila domnişoară Alexandrina Burelly
Ajuns director la Teatrul Naţional, funcţie care nu l-a bucurat atât de tare precum credea, Ion Luca Caragiale a avut în schimb o mare şi frumoasă împlinire: a cunoscut-o pe viitoarea doamnă Caragiale.
image
Bătălia de pe frontul invizibil al celui de-al Doilea Război Mondial
La izbucnirea războiului, în 1939, în Marea Britanie exista pericolul formării unei puternice coloane a cincea. Agenții Serviciului britanic de securitate (MI-5) au reușit să neutralizeze rețele importante de simpatizați pro-germani din Regatul Unit.