JFK – aspecte ale mitului

Publicat în Dilema Veche nr. 511 din 28 noiembrie - 4 decembrie 2013
Bun şi rău jpeg

Acum 50 de ani, a murit împuşcat cel de-al 35-lea preşedinte al Statelor Unite, John Fitzgerald Kennedy. Exact în aceeaşi zi, s-a născut mitul JFK. La începutul unui recent articol al său din Evenimentul zilei, Vladimir Tismăneanu spunea că „miturile politice sînt constelaţii de pasiuni, aşteptări, sentimente şi emoţii.“ În politică – pînă şi în forma ei de existenţă cea mai rudimentară, cea românească – miturile au mai multă forţă decît ideologiile. De fapt, ideologiile sînt eficiente şi exercită forţă transformatoare autentică numai dacă sînt în stare să pună la lucru mituri. Altfel, rămase în literatura de partid, sînt vorbe goale. Nu voi insista mult asupra teoriei mitului politic. Mă voi rezuma să amintesc doar două lucruri. Primul – că un personaj ori un act politic devine mitic cînd toate forţele politice se adapă de la el, se revendică de la el, îl citează şi îl evocă – în sprijinul propriilor teze, fireşte –, fără să ne mai punem problema legitimării partinice a referinţei. Un exemplu, pentru a fi mai clar: orice om politic citează, să zicem, din Ionel Brătianu ori din Iuliu Maniu, cu egală legimititate, fără să spunem că e nefiresc, de pildă, pentru că e socialist, iar Brătianu a fost liberal, sau pentru că e liberal, deşi Maniu a fost ţărănist. Şi Ionel Brătianu, şi Iuliu Maniu sînt mituri, pentru că societăţii de azi i se pare firesc să-i evoce dincolo de apartenenţa lor politică din timpul vieţii. Evident, politicianul e partizan, el aparţine unei tabere şi e advers alteia, dar mitul politic e transpartinic, el aparţine tuturor cu egală îndreptăţire. Al doilea lucru pe care care l-aş aminti în această discuţie este diferenţa dintre mit şi fabulaţie. În engleză – şi prin extensie în „romgleza“ – care se vorbeşte azi, ele pot fi sinonime. De aceea, e important de marcat diferenţa: mitul evocă realitatea trăită şi repetabilă (exact asta face ritualul, reactualizează mitul), pe cînd fabulaţia este produsul imaginaţiei, fiind, la limită, o minciună. Indiferent de ceea ce povestim despre el, John Fitzgerald Kennedy a fost o realitate politică trăită şi e un mit; Harry Potter, de pildă, e doar o fabulaţie.

După aceste criterii – dar şi după multe altele pe care nu le-am putut scrie aici din considerente redacţionale – John F. Kennedy este un mit în plină vigoare. Acest om, care a fost preşedinte pentru aproximativ 1000 de zile (cam trei ani), la începutul anilor ’60, nu a putut lăsa o moştenire politică consistentă. Destinul nu i-a dat timpul necesar. Dar a lăsat un mit imens, care învinge orice moştenire politică sau orice doctrină prezidenţială americană, prin influenţa sa asupra minţii şi sufletelor oamenilor. Vorba lui Tismăneanu: pasiuni, aşteptări, sentimente, emoţii. Nu în asta constă toată viaţa noastră?

Cînd a candidat la preşedinţia Statelor Unite, în 2004, actualul secretar de stat american, John Kerry, a folosit nu o dată coincidenţa dintre iniţialele numelui său (John Forbes Kerry) şi cele mai faimoase iniţiale din istoria Americii – JFK. În 1992, cînd a candidat pentru prima dată la funcţia supremă, Bill Clinton a folosit în campania electorală o fotografie de tinereţe în care, adolescent fiind, în tricou cu mînecă scurtă şi pantaloni de trening, dă emoţionat mîna cu cel care era, în acel moment, preşedintele SUA: John F. Kennedy. Întîlnirea a avut loc la Casa Albă, cînd un grup de liceeni cu ambiţii politice, printre care şi Clinton, reuniţi la Washington într-un program anual de leadership politic pentru cei foarte tineri, l-au vizitat pe preşedinte. Era în 1963, cu şase luni înainte de asasinat. În 2008, cînd a candidat pentru prima dată la preşedinţia SUA, Barack Obama a vizitat Berlinul şi a vrut să vorbească în piaţa din faţa Senatului german, clădire în care, pînă în 1990, a funcţionat Primăria Berlinului de Vest. Acela era locul în care, în iunie 1963, JFK a rostit discursul „Ich bin ein Berliner“, istoric astăzi – iar candidatul Obama voia să reactualizeze mitul. Ronald Reagan însuşi l-a citat pe JFK de 133 de ori în timpul campaniei sale electorale cîştigătoare din 1980 şi, în 1984, atît Reagan, cît şi Mondale (contracandidatul său democrat) s-au prezentat ca fiind urmaşi politici ai lui JFK. Iată ce înseamnă un mit politic!

Evident, orice mit are şi zeloşii săi demitizatori. Demitizarea este, prin definiţie, o operaţiune idioată. Ca orice idioţenie, este o operaţiune cu ceva succes. Pe parcursul anilor au apărut documente şi cărţi care au încercat să anuleze trăsăturile principale ale mitului JFK. Astfel, el nu a fost chiar porumbelul păcii care ni se spune că a fost (a dublat numărul militarilor americani prezenţi în Vietnam, privea extrem de încordat spre URSS, mai ales după prima sa întîlnire tête-à-tête cu Hruşciov, din 1961, şi a condus operaţiuni serioase pentru eliminarea fizică a lui Castro), el nu a fost chiar apărătorul drepturilor civice care se zice că a fost (supravegherea lui Martin Luther King nu a fost niciodată mai intensă, iar JFK a încercat din răsputeri să oprească faimosul marş de la Washington, din 28 august 1963, în cadrul căruia carismaticul lider negru a rostit faimoasa cuvîntare „I have a dream“; abia cînd lideri radicali, precum Malcolm X, au denunţat marşul ca fiind o manevră a administraţiei, Kennedy a priceput că marşul era, de fapt, un gest moderat şi de bun-simţ), ca să nu mai pun la socoteală probele sprijinului pe care mafia italiană l-a dat lui JFK în alegerile prezidenţiale cîştigate la mustaţă în 1960. Atît de „la mustaţă“, încît întrebarea dacă JFK ar fi devenit preşedinte fără acest sprijin nu e deloc nepotrivită. Totuşi, mitul funcţionează şi – o spun răspicat – e bine că e aşa. În fond, mitul JFK este un mit al binelui şi asta contează cel mai mult. E un mit al păcii şi al libertăţii, al idealismului politic şi al tinereţii fără bătrîneţe (nimeni nu a apucat să-l vadă pe JFK bătrîn), al democraţiei care e atît de puternică, încît ajunge pe Lună, şi al altruismului, al primatului datoriei pe care o ai faţă de ţara ta, în faţa datoriei pe care ea o are faţă de tine.

În ceea ce mă priveşte, deşi a fost un membru fundamental al Partidului Democrat, îmi place mult JFK mai ales pentru că a avut curajul să spună maşinăriei propriului partid că loialitatea de partid are limitele ei. Şi, la doi ani după ce i-a spus asta în faţă, a obţinut sprijinul total al partidului său, pentru candidatura la preşedinţia SUA, şi a şi cîştigat alegerile. Dintre toate, asta e povestea cu JFK care îmi place cel mai mult.  

O mare invenție – contractul social jpeg
O iluzie a lui Benjamin Constant
Partitura globalizării, interpretată cu patos în multe universități și în diferite cercuri de activiști din lume, are ca laitmotiv potențialul tehnologiei de a uni oamenii și de a înlătura diferențele de mentalitate, dincolo de granițele politice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Trenul de Luhansk
Dar ce te faci cînd conducerea țării tale decide că statistica poate fi contrazisă? Ajungi în trenul din Luhansk. Împrăștiat pe marginile unei gropi de obuz, ești contradicție inutilă. Atomi restituiți creației pentru reasamblare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Limitele parodiei
Dinaintea unui spectacol mai curînd grotesc, ca acela imaginat de Kremlin în noaptea dinspre 2011, avem dreptul să spunem, ca regina Victoria: „We are not amused!”.
Frica lui Putin jpeg
Unde este Rusia?
Și, în timp ce Putin pretinde în mod fals că Rusia luptă pentru ființa sa națională, Occidentul, uneori fără să-și dea seama prea bine, luptă (prin susținerea Ucrainei) cu adevărat pentru ființa sa morală.
AFumurescu prel jpg
Închiși în societatea deschisă
Noi, ăștia, muritorii de rînd, ne confruntăm, de o bună bucată de vreme, cu o problemă mai degrabă inversă: cum se face că ne simțim închiși într-o societate altminteri declarat deschisă?
Ronald Reagan   NARA   558523 jpg
Regina și președintele
Ploaia s-a oprit. Regina Elisabeta a II-a și prințul Philip s-au întors pe iahtul regal, unde i-au găzduit pe președintele Ronald Reagan și pe Prima Doamnă Nancy Reagan. Au sărbătorit împreună aniversarea nunții cuplului prezidențial american.
Iconofobie jpeg
Bucuriile prostului solemn
Prostul solemn este numai individul prezentului. Pe simplitatea sa fermecătoare, gospodărească, emanată dintr-o „filozofie a clipei”, se sprijină, ultimativ, întreaga istorie...
„Cu bule“ jpeg
Bîtă
Cînd ești bîtă, cu un punct din oficiu ai șanse să iei un 5 și cu note mai mari la alte materii poți chiar să treci. Dar ăsta nu e bîtă, e lemn.
HCorches prel jpg
Ce putem face pentru elevii ucraineni
Mă rog, e ceva mai complicat, dar în mare cam acestea sînt condițiile.
p 7 Cicero WC jpg
Capitalismul și regina
Monarhia poate fi criticată din multe puncte de vedere. Dar faptul că Elisabeta a II-a s-a privit pe sine într-o lumină smithiană și s-a străduit să fie un exemplu de simț al datoriei și de abnegație, pentru a domoli patimile populare, nu poate fi negat.
Un sport la Răsărit jpeg
Meciurile de tipul celui dintre Anamaria Prodan și Laurențiu Reghecampf pot deveni mai interesante decît cele de fotbal?
Nu, stimabililor, toată ţara e un banc prost. Începeţi de la vîrful ei şi apoi să vă mai văd că strîmbaţi din nas la chivuţele astea!
Comunismul se aplică din nou jpeg
Canalele subterane peste care s-au creat universitățile
La Bologna se suprapun mai multe rînduri de civilizații, etruscă, celtă, romană, și apoi medievală, renascentistă și modernă.
Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.

Adevarul.ro

bai ocna3 jpg
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, în probe tehnologice. Stațiunea balneară a fost construită cu 7 milioane de euro VIDEO
Complexul Balnear de la Ocna Mureș, investiție în valoare de circa 7 milioane de euro, a intrat în etapa de final a investiției. Constructorul a demarat procedura probelor tehnologice.
Aleksandr Vucic si Vladimir Putin FOTO EPA-EFE
Parlamentul European va cere suspendarea negocierilor de aderare a Serbiei la UE
Serbia a început negocierile de aderare la UE în ianuarie 2014, dar a înregistrat puţine progrese până acum. Ea a deschis 18 dintre cele 35 de capitole de negociere şi a închis provizoriu doar două dintre ele.
marian cozma jucator handbal jpeg
Omagiul maghiarilor pentru Marian Cozma, handbalistul omorât la Veszprem VIDEO
Dinamo a jucat miercuri în turul 3 al Ligii Campionilor la handbal contra lui Veszprem. A fost întâlnirea echipelor la care a evoluat sportivul ucis mișelește într-un bar din Ungaria.

HIstoria.ro

image
„Historia Special”: 100 de ani de la încoronarea regilor României Mari
„Historia Special”: 100 de ani de la Încoronarea de la Alba Iulia
image
Care este importanța strategică a Insulei Șerpilor?
De mici dimensiuni, având doar 17 hectare, Insula Șerpilor are cu toate acestea o importanță geostrategică semnificativă. Controlul insulei și al apelor înconjurătoare afectează toate rutele de navigație care leagă Ucraina de restul lumii.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.