Izoleta şi contacţii

Pericolul actual al epidemiei provocate de coronavirus a determinat intrarea în discursul public, prin intermediul comunicatelor oficiale şi al presei, a unui număr mare de termeni de specialitate, din jargonul medical. Mai mult decît în cazul altor epidemii din ultimele decenii (gripa aviară, gripa porcină etc.), cuvinte şi formule specifice – autoizolare, asimptomatic, pacientul zero etc. – au intrat în uz, căpătînd o circulaţie largă. Realitatea în permanentă mişcare impune frecvenţa cuvintelor; construcţiile a intra în carantină sau a pune în carantină sînt adesea înlocuite de verbul a carantina, absent din dicţionarele generale, dar deja prezent în jargoanele tehnice: pacienţii sînt carantinaţi sau se carantinează. Jargonul de specialitate a pus în circulaţie şi varianta masculină a substantivului neutru contact: pluralul tehnic contacţi, neînregistrat în dicţionare (şi asemănător cu plurale ca robineţi sau scheleţi), referitor la „persoane cu care cineva a intrat în contact“, este omniprezent: „toate testele făcute pe contacţii femeii din Timiș“ (digi24.ro); „s-au recoltat probe și de la contacții bărbatului din Cernăuți“ (ziare.com); „se pregătesc spaţii pentru izolarea contacţilor“ (ziare.com) etc. Desigur, forma exista deja, în instrucţiuni şi în regulamente medicale, dar nu intrase în circuitul public şi nu atrăgea atenţia. Accidental, pluralul masculin apare şi în afara domeniului medical: „am deschis de curînd un cont gmail şi vreau să-mi recuperez mesajele şi contacţii“  (support.google.com).

Un alt termen din jargonul medicinii de urgenţă care a intrat brusc în vocabularul comun, reflectînd o realitate, dar şi reacţia emoţională faţă de ea, e izoletă: ştirile menţionează constant transportul bolnavilor cu izoleta sau semnalează absenţa acesteia. E o oarecare oscilaţie în uz, termenul fiind uneori aplicat doar sistemului de izolare portabil, aşezat pe targă, alteori chiar ambulanţei pregătite pentru transportul în condiţii de izolare („cum arată «izoleta», autospeciala cu care sînt transportați bolnavii de coronavirus“, promotor.ro). La impunerea cuvîntului a contribuit probabil aspectul neobişnuit al dispozitivului, care transformă pacientul într-un fel de colet, poate şi micul accident din perioada de început a crizei, cînd o persoană transportată cu izoleta a fost scăpată din mîinile celor care o urcau în ambulanţă. Atunci, într-un comunicat oficial, se preciza că „izoleta nu a atins pămîntul, ci a rămas sprijinită pe genunchiul paramedicului. De asemenea, în urma incidentului nu a fost deteriorată izoleta de protecție“  (g4media.ro). Izoleta (probabil derivat pe teren românesc, din verbul a izola sau alt cuvînt din aceeaşi familie lexicală şi sufixul -etă, poate pornind de la o denumire tehnică sau comercială a aparaturii) intră în seria denumirilor de mijloace de transport cu finala în -etă: de la cabrioletă şi şaretă la motocicletă, bicicletă şi trotinetă. Cuvîntul sună oarecum cochet-glumeţ, în surprinzător contrast cu gravitatea situaţiei. E interesant că în presa italiană detaliul transportului nu pare să fi impus o denumire uşor de reţinut: izoletei noastre îi corespunde în general sintagma barella di biocontenimento, nu foarte des pomenită (poate şi pentru că atenţia pentru izolarea primelor cazuri a fost rapid abandonată odată cu creşterea numărului de bolnavi). La noi, deocamdată, presa îi identifică pe cei infectaţi – încă puţin – prin formule care menţionează zona de provenienţă şi eventual vîrsta (pacientul din Gorj, pacienta din Timişoara, pacientul de 71 de ani etc.).

E interesant că presa românească nu a adoptat în acest caz tonul apocaliptic cu care prezintă de obicei cele mai banale fenomene naturale sau cele mai mărunte întîmplări umane (vînt, ploaie, ninsoare, ceartă a unor personaje obscure). Curioasa moderaţie a tonului ar putea dovedi că doar absenţa ştirilor produce, prin compensaţie, excesul hiperbolic – sau că lucrurile sînt cu adevărat grave şi că jocul iresponsabil al exagerării s-a mai domolit.

O altă ciudăţenie lingvistică a momentului e formula criza de coronavirus: probabil un rezultat al unor traduceri grăbite, care riscă să producă o lectură cu sens contrar celui intenţionat: „criza de coronavirus a dus la pierderi de aproximativ 113 miliarde de dolari“ (mediafax.ro); „în plină criză de coronavirus, unu din trei români nu are acces la apă curentă!“ (libertatea.ro). În mod normal, în română, construcţia cuvîntului criză cu prepoziţia de exprimă o lipsă, o deficienţă (criză de pîine, de medicamente, de hîrtie etc.).

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice (Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).