Între sparanghel și calcan În căutarea unei ieșiri din criză, Macron invită sociologi la masă

Wolf LEPENIES
Publicat în Dilema Veche nr. 1010 din 17 august – 23 august 2023
Emmanuel Macron © wikimedia commons
Emmanuel Macron © wikimedia commons

Pentru a găsi o ieșire din criza politică provocată de impunerea reformei pensiilor, Emmanuel Macron a optat pentru o strategie triplă: revitalizează, prin noi inițiative, politica externă franceză, încearcă să intre în dialog cu populația, călătorind prin provincia franceză, chiar dacă încă e însoțit de zgomotul „caserolelor”, și, în sfîrșit, își consolidează conexiunile cu experții tranziției spre „civilizația ecologică”.

Mai întîi, Macron a invitat la masă patru economiști care l-au susținut la alegerile din 2017: în practica politicii franceze nu există simple „întîlniri”; dacă e vorba de probleme uzuale, se ia împreună micul dejun; dacă survin crize serioase, se încearcă rezolvarea lor în timpul unui déjeuner sau dîner. La acest prînz, economiștii au criticat politica lui Macron fără prea multe menajamente. Cel mai important consilier al său pe teme de politică economică a propus o schimbare a politicii fiscale, ceea ce a provocat deîndată un conflict la nivel de guvern: Jean Pisani-Ferry, profesor la Sciences Po, a pledat pentru un „impozit pe avere excepțional, pe durată limitată”, aplicat celor mai bogați francezi, care ar urma să aducă cinci miliarde de euro anual. El a propus de asemenea și o creștere a datoriei publice, pentru a finanța costurile unei politici climatice ecologice. Bruno Le Maire, ministrul Economiei, care a făcut vîlvă prin publicarea unui roman erotic, s-a opus vehement ambelor măsuri.

Două săptămîni mai tîrziu, a avut loc un prînz cu patru sociologi, printre care și Jérôme Fourquet de la Institut Français d’Opinion Publique (IFOP), care a publicat în 2019, cu titlul L’Archipel français, o statistică socială detaliată, bogată în informații surprinzătoare, despre țara sa. Echipa de la Élysée a planificat un „déjeuner confidentiel”, fără publicitate, fără poze în Paris Match și articole în Le Monde, participanții trebuind să predea telefoanele mobile înainte de masă. La patru zile după această masă, în Le Monde a apărut, pe o pagină întreagă, un material despre „prînzul confidențial”, care poate fi citit, prin abundența citatelor exacte, aproape ca un proces-verbal. Sociologii au criticat Guvernul mai sever chiar decît economiștii: „Habar nu au despre ce se petrece în societate” – conchidea unul dintre participanți.

„Societate, consum, stiluri de viață” stătea scris pe meniul aflat în fața fiecărui oaspete. „Vorbiți-mi despre transformările societății”, a spus președintele în deschidere. Iritat de furia cu care au protestat majoritatea francezilor împotriva creșterii cu doi ani a vîrstei de pensionare, Macron s-a plîns de disponibilitatea în scădere de a depune eforturi a francezilor, care ar indica o lipsă de răspundere cetățenească.

Sociologii l-au contrazis. Făcînd aluzie la mișcarea „vestelor galbene“, ei au numit Franța o țară a sensurilor giratorii(„ronds-points”). Cu acea ocazie, oamenii nu au protestat împotriva solicitării de a extinde timpul de muncă, ci, dimpotrivă, pentru lipsa posibilității de a gestiona în mai mare măsură ei înșiși acest timp. „Monsieur Macron și Alexis Kohler, secretarul general al Palatului Élysée, luau notițe” – consemnează reportajul despre „prînzul confidențial”. Jean Viard, un sociolog care l-a susținut vehement pe Macron în 2017, a vorbit despre o transformare a regimului timpului: la început, Biserica hotăra organizarea timpului, apoi, societatea prestatoare de muncă (Arbeitsgesellschaft), iar, acum, oamenii vor să devină din nou stăpînii propriului timp.

„Entre les asperges et le turbot” (între sparanghel și calcan), între antreu și felul principal, sociologii au avut ocazia să vorbească despre această problemă, în care ei văd, mai mult decît o criză, o ruptură civilizațională: tranziția spre civilizația ecologică. În 2022, Macron și-a început cel de-al doilea mandat cu promisiunea că va acorda o atenție sporită ecologiei. Promisiune de care sociologii îi reamintesc: „Domnule președinte, vă lipsește un discurs despre schimbarea climatică, dar trebuie să fie un discurs care să nu-i încarce pe francezi doar cu renunțări și interdicții, ci care să îi motiveze să-și schimbe comportamentul”. Francezii s-ar fi adaptat deja noilor cerințe impuse de schimbările climatice: reducerea consumului de energie e la ordinea zilei.

Viziunea lui Macron despre o „industrie verde”, pe care el preferă să o descrie ca pe o „industrie a progresului”, a fost întîmpinată cu scepticism – etapele dezvoltării unei civilizații ecologice ar fi fost deja stabilite cu multă vreme în urmă. La finanțarea acestora va contribui o creștere economică mai puternică. Sociologii au susținut în schimb propunerea lui Pisani-Ferry de a răspunde provocărilor politicii climatice cu o creștere a datoriei publice și prin introducerea unui impozit pe avere care să-i vizeze pe cei bogați.

Macron vede o mare problemă în pierderea puterii de cumpărare a clasei de mijloc, care e prea bogată pentru a putea beneficia de măsuri de ajutor și prea săracă pentru a-și putea permite o viață bună. Jérôme Fourquet i-a dat dreptate: puterea de cumpărare a devenit un indicator decisiv al status-ului social, iar în societatea de consum sentimentul în creștere al degradării devine perceptibil prin pierderea puterii de cumpărare. Fourquet amintește de așa-numita „revoltă Nutella” din ianuarie 2018, cînd lanțul comercial InterMarché a făcut o farsă publicitară reducînd pentru scurtă vreme prețul borcanului de 950 de grame de Nutella de la 4,50 la 1,41 euro și a trebuit apoi să se confrunte cu hoardele furioase ale consumatorilor care nu au apucat să profite de ofertă.

Chiar dacă, două zile mai tîrziu, unul dintre invitați va spune că acest déjeuner oferit de Macron ar fi fost inutil, atmosfera era indiscutabil destinsă – arată articolul din Le Monde: „Îndatoritor, Macron prelungește întîlnirea și oferă un al doilea rînd de cafele”.

El abordează apoi o altă problemă care îl îngrijorează: agresivitatea în creștere din societatea franceză. O infirmieră tocmai a fost înjunghiată, la clinica universitară din Reims, de un fost pacient; în Roubaix, trei tineri polițiști au murit într-un accident provocat de un șofer, recidivist multiplu, aflat sub influența drogurilor și a alcoolului; primarul unei mici comune din Loire-Atlantique și-a dat demisia, nemaiputînd face față amenințărilor unor grupări de extremă dreapta; într-un anunț de o pagină publicat în cotidienele franceze, Poșta denunță agresiunile tot mai frecvente care au loc la ghișeele poștale. Și aici Fourquet e de partea președintelui: conflictele violente au loc tot mai frecvent, iar refuzul de a urma instrucțiunile forțelor de ordine, precum poliția, personalul sanitar și pompierii, e la ordinea zilei. A început un „proces de decivilizare”, consideră Fourquet, făcînd aluzie la volumul Procesul civilizării al lui Norbert Elias. După prînzul de la Palatul Élysée, Macron anulează o vizită în departamentul Var, unde voia să vorbească despre ecologie, și pleacă la Roubaix pentru a participa la funeraliile celor trei polițiști uciși. La întîlnirea Consiliului de Miniștri, Macron dă Guvernului sarcina să urmărească cu severitate toate actele de agresiune „legate de acest proces de decivilizare”. Faptul că Macron a vorbit de o „décivilisation” a provocat o intensă dezbatere publică; Jean Viard a respins, alături de alții, acest termen, dar marea majoritate a respondenților unui sondaj au încuviințat sintagma aleasă de președinte.

Problemele abordate la „prînzul sociologilor” nu se referă doar la Franța, ele se regăsesc în toate națiunile industriale occidentale. Tipic franceze au fost circumstanțele în care acestea au fost evocate la Palatul Élysée: între sparanghel și calcan.

Wolf Lepenies, sociolog și politolog, fost rector al Wissenschaftskolleg zu Berlin, este profesor emerit la Freie Universität Berlin.

traducere de Matei PLEŞU

image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.
image png
image png
O întîlnire destinală: dna Monica Lovinescu
Îmi cer scuze, oricum, și rămîn un mare fan al minunatului cuplu parizian.
image png
Gerontocrații
Unii cred că nu peste multă vreme vom ajunge să fim conduși (fie și disimulat) de IA.
image png
image png
Kofola de catifea
Adoptat mai des, nu ar aduce decît bine.
image png
La Mamaia. În 1981
Întrucît eu păream participantul cumva „dislocat” al întîlnirilor zilnice, doamna doctor hotărî să mă includă în ecuație.
image png
Înjosire și înjoseală
O simplă substituție de sufix produce efecte stilistice majore.
image png
„Faci sau nu faci;
nu există «cum»“
Cu alte cuvinte, se victimizează, justificîndu‑și alegerile, de care nu ar fi, astfel, responsabil.
image png
Mouratoglou?
Sperînd că „hoţii” vor fi prinşi. Sperînd la altă viaţă. Sperînd. Disperînd.
p 7 Jim O Neill jpg
Ce înseamnă Sudul global?
n lipsa unei prescurtări alternative, ei vor continua să folosească termenul „Sud global”.
image png
Țara automatizărilor
Automatizările necesită aproape permanent și o asistență umană.

Adevarul.ro

image
Situație scandaloasă în Ungaria pentru mai mulți români care voiau să ajungă la Viena cu trenul. „Blesteme și înjurături”
Mai mulți români care călătoreau cu trenul dinspre București spre Viena au avut parte de o surpriză neplăcută la Budapesta. Întâmplarea a fost relatată pe rețelele de socializare de unul dintre călători.
image
Lacul din România care crește continuu, interzis. De ce nimeni nu mai are voie să se apropie de ape VIDEO
Un lac format natural, în ultimii 15 ani, într-o fostă carieră minieră din Hunedoara este considerat riscant, după ce a atins adâncimi impresionante, iar oamenii nu mai au voie să se apropie de el
image
Viața în cel mai mic sat de munte din România. Toate gospodăriile au fost îngrămădite pe un deal VIDEO
Merișoru de Munte se numără printre cele mai mici sate din România. Gospodăriile sale sunt înghesuite pe un deal, iar în sat locuiesc permanent câțiva vârstnici. Așezarea pitorească din Ținutul Pădurenilor îi atrage pe turiști.

HIstoria.ro

image
Muzica elitelor otomane
Muzica clasică otomană reprezintă o muzică orientală cultă, una a elitelor, practicată la Curtea sultanului otoman, cu diferite ocazii. Ea apare ca muzică de Curte a conducătorilor politici din Orientul Apropiat și Mijlociu, fiind o muzică echivalentă a muzicii simfonice din vestul Europei.
image
Unirea Bucovinei „în vechile ei hotare” cu România
Dezmembrarea Austro-Ungariei a permis și românilor din Bucovina să dispună așa cum doresc de propria soartă.
image
Vizita lui Cuza la Istanbul, după Unirea din 24 ianuarie 1859: Turcii resping, jigniți, bacșișul!
După Unirea din 24 ianuarie 1859, un eveniment major pentru Domnia lui Cuza l-a constituit vizita domnitorului la Constantinopol.