Intransigenţa la români

Publicat în Dilema Veche nr. 625 din 11-17 februarie 2016
De la Bacalaureat la dreptul moral jpeg

În memoriile sale, un sergent din armata cu care Napoleon a ocupat Moscova în septembrie 1812, pe nume Bourgogne, scria: „Cu cît sacrificiile și spaima erau mai mari, cu atît nevoia de onoare și de glorie creștea“. Nu e de mirare că ceva ca o lege a compensației operează întotdeauna. Pe măsură ce lipsește ceva, altceva îi ia locul. Onoarea și gloria păreau a fi singurele variante decente pentru a acoperi lipsa siguranței în mijlocul imensității ruse, în cazul armatei napoleoniene. Misterios și mereu interesant, însă, este ce anume se găsește să compenseze ceea ce lipsește. De pildă, în cazul nostru, al românilor, ce anume a ajuns să compenseze lipsa rigorilor, a răbdării și a perseverenței? Ei bine, doamnelor și domnilor, paradoxal poate, dar de cîte ori ne lipsește caracterul (căci respectarea regulilor, răbdarea și perseverența sînt trăsături de caracter), o mare intransigență intră în arenă.

Nu știu alții cum sînt, dar noi, românii, sîntem tare mînioși și degrabă vărsători de sînge moral. Vinovat ori ba, asta e o discuție cu totul colaterală. Lansajul frenetic în judecăți morale intransigente nu se poate împiedica în asemenea detalii. Ce rost are să-ți bați capul cu punerea în cumpănă a faptelor sau cu observarea atentă a nuanțelor cînd marea plăcere de a te înfățișa tuturor drept un Torquemada e atît de la îndemînă? Cîtă voluptate, cîtă satisfacție, ce sentiment nobil și înălțător avem noi cînd demascăm ticăloșia, lipsa de caracter ori hoția! De pe cele mai înalte și mai ascuțite piscuri ale moralității, acolo unde ai zice că șade de cînd lumea, românul nu iartă nimic. De cîte ori nu am auzit oameni politici spunînd, unii despre cîte un altul ca ei, că „n-are caracter“? De cîte ori n-am citit rînduri ca lama de cuțit scrise de măreții noștri condeieri (poeți sau prozatori, n-are importanță), deveniți comentatori pe cîte un blog sau pe la cîte un ziar? Cîte execuții morale nu am văzut în România ultimelor două decenii? Te și miri cum de există atît de mulți intransigenți în țara relativismului și aproximației, în țara lui „merge și așa“, în țara absurdului și a deriziunii, aici, la porțile Orientului, unde totul e luat în ușor! Cum de e posibil așa ceva? Dacă te iei după Facebook-ul românesc, ai zice că România e mănăstire benedictină. Privită, însă, mai de-aproape, intransigența românească are unele trăsături care ar putea explica fenomenul.

Am observat, în general, că in­tran­si­gența cea mai intensă vizează lucruri mici. De pildă, toată lumea e neiertătoare cu cacofoniile. Ce folos că specialiștii spun despre cacofonii că nu sînt erori gramaticale, ci fonetice, și că nu sînt, totuși, grave. Tot poporul știe că dacă spui „…că că…“ e oribil. Și, dacă cineva comite așa ceva, este imediat poftit, cu șuturi, să părăsească limba română. Nu e ilar că sîntem hiperirascibili la cacofonii, dar trecem nepăsători peste „care“ în loc de „pe care“ sau prin explozia lui „ca și“? În același registru al intransigenței minore se plasează și preocuparea obsesivă a reporterilor de teren de a nu spune cu nici un chip vreun nume de hotel, de magazin sau de produs în știrea pe care o transmit, chiar dacă știrea se referă exact la așa ceva. În România intransigentă, un incendiu la hotelul H. este raportat că a avut loc fie la „un hotel din centrul Bucureștiului“, fie la „un hotel exclusivist“. Evident, informația e absolut zero. Să spui că are loc un incendiu, fără să spui unde, este de tot absurd. Dar paza de „publicitatea mascată“ într-o țară în care jurnaliștii se vînd și se cumpără ca la talcioc e sfîntă!

În al doilea rînd, intransigența românească are, mereu, o imensă doză de răutate și venin. Se vede imediat că românul e intransigent nu pentru că suferă văzînd un principiu încălcat, ci pentru că nu-l poate suferi pe cel asupra căruia se repede cu intransigența. Nu este, așadar, o judecată morală, ci una personală. De aici, derivă și a treia caracteristică fundamentală a intransigenței românești: se practică după toane. Nu e deloc constantă. Cu unii sîntem intransigenți, cu alții sîntem indulgenți. De regulă, demarcația apare pe aliniamentul „ai noștri“ și „ai lor“ – intransigența se livrează, cu foc și smoală încinsă, „lor“.

Și, dacă după aceste observații despre intransigența românească am avea rigoarea, răbdarea și perseverența să o privim încă și mai de-aproape, am putea constata că, de fapt, intransigența românească este o înfrîngere a inteligenței.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Răzbunarea unui patron disperat că îl abandonează angajații. „Sunt sigur că o să-mi săriți în cap cu treaba asta”
Tot mai mulți antreprenori se plâng nu doar de faptul că își găsesc cu greu angajați, dar și că mulți dintre ei pleacă după doar câteva săptămâni și îi lasă baltă, fără preaviz și fără să suporte niciun fel de consecințe. Un patron crede că a găsit soluția la această problemă
image
Mircea Badea: „De ce să stea Simona Halep în România?! O viață ai, cu toată dragostea pentru țară”
Prezentatorul de la Antena 3 comentează decizia sportivei de se muta la Dubai.
image
Româncă gravidă în nouă luni, înjunghiată în Țara Galilor. Motivul pentru care agresorul, tot român, o urmărea de o lună
Andreea Pintili, o româncă de 29 de ani care locuiește în Țara Galilor, a fost înjunghiată de mai multe ori de un conațional care o urmărea și posta pe TikTok clipuri cu ea și cu copiii săi.

HIstoria.ro

image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.
image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.