Întoarceri

Publicat în Dilema Veche nr. 401 din 20-26 octombrie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Cred că nu va apune niciodată fascinaţia pe care o am, constantă şi caldă de atîţia ani, pentru Jay Gatsby. La fel şi solidaritatea adîncă pe care o simt de cîte ori îmi aduc aminte de iubirea lui cu Daisy, femeia care nu înţelege nimic, refuzînd să înţeleagă ceva cu încăpăţînarea aceea intratabilă de care sînt capabili cei mai vulnerabili dintre noi. 

Personajul Jay Gatsby mă urmăreşte încă şi mai apăsat de cînd l-am văzut personificat de Robert Redford. Ecranizarea din 1974 a capodoperei lui F. Scott Fitzgerald a fost, pentru mine, o ocazie rarisimă să înţeleg mai bine cartea – spun rarisimă pentru că, de fapt, este singurul caz în care am ajuns să preţuiesc şi mai mult o carte, pe care oricum o preţuiam, după ce i-am văzut transpunerea cinematografică. Aud că la anul va apărea o nouă ecranizare, cu Leonardo DiCaprio în rolul lui Gatsby şi, nu ştiu de ce, mă aştept la ce-i mai rău. Orium, în carte şi în film, momentul cel mai important este discuţia dintre Nick şi Jay (în film, are loc pe marginea piscinei din spatele castelului somptuos al lui Gatsby), cînd, între cei doi prieteni, a venit vremea explicaţiilor. În carte, discuţia are loc spre sfîrşitul capitolului 6 şi este excelent plasată de autor, după ce curiozitatea noastră în privinţa personajului Gatsby a fost, deja, bine stîrnită. Nick, uluit de stranietatea comportamentului extravagant-romantic al lui Jay, află povestea vieţii acestuia şi înţelege că e vorba despre o reîntoarcere. Jay crede că dragostea sa pentru Daisy nu dusese nicăieri cu ani înainte, pentru că, din vina sa, exista un impediment profund, intolerabil pentru o femeie ca Daisy: era sărac. Acum, a revenit bogat pentru a relua iubirea vieţii sale. Între timp, însă, Daisy devenise soţie şi mamă, înţepenise într-o viaţă superficială şi nefericită, dar acceptabilă, iar disponibilitatea ei pentru continuarea unei poveşti pe care, oricum, nu prea şi-o mai aminteşte, este minimă. Înţelegînd ce vrea de fapt Gatsby, Nick îl avertizează: „But you cannot repeat the past“. Fanatizat de cel mai pur romantism, Jay îi răspunde: „Of course you can“. În film, replica aceasta este spusă de Redford în prim-plan – ochii săi în acel moment spun totul şi nu mai pot cita replica scrisă de Scott Fitzgerald fără să văd imediat acel chip blond, acei ochi albaştri, privindu-l pe Nick în acel fel. Redford spunînd „Of course you can“, cam pe la jumătatea filmului The Great Gatsby, este una dintre cele mai emoţionante experienţe pe care un spectator le poate avea într-o sală de cinema. Dacă toate lucrurile au un sens ascuns pe lumea asta, atunci cred că cinematograful a fost inventat şi pentru ca Redford să spună această replică în acel film. Dar nu despre extazul meu privat vreau să vorbesc acum. Vreau să vorbesc despre întoarceri şi despre credinţa pe care cei mai frumoşi dintre noi o au, că trecutul poate fi repetat într-o variantă mai fericită. 

Întoarcerea e şi ea un caz de conflict între ceea ce-ţi spune mintea şi ceea ce-ţi spune sufletul. Conflictul acesta, cel mai vechi din istoria omului, atît de obişnuit încît e banal, atît de des întîlnit încît pare o dulcegărie de telenovelă pentru modernii căzuţi în post-modernism, este, totuşi, conflictul-sursă din care multe suferinţe, mai mult sau mai puţin goetheene, se nasc. Întoarcerile sînt, întotdeauna, victoria sufletului asupra raţiunii. Într-o întoarcere, nimic nu este raţional. Dimpotrivă, totul este iraţional sau, mai precis, totul este împotriva raţiunii. Dacă ai plecat de undeva după ce ai consumat experienţa aceea, dacă te-ai depărtat de ceva după ce ai văzut ceea ce era de văzut, de ce să te mai întorci? À quoi bon? Şi totuşi, tentaţia întoarcerii ne bîntuie precum celebra stafie a comunismului zice-se că bîntuia Europa anilor 1800 şi ceva. Şi totuşi, o forţă oarbă se aprinde în sufletul nostru cînd ne amintim de ceva anume şi ne comandă irezistibil să ne întoarcem. O fi „eterna reîntoarcere“ în variantă plebee, o fi efectul total al nostalgiei, o fi angoasa visului neîmplinit? În orice caz, mai mult decît despre trecut, întoarcerile ne vorbesc despre prezent. Întoarcerile sînt forme ultime de revoltă împotriva prezentului, aşa urlăm noi timpului pe care îl trăim „Nu te suport!“ şi de aceea întoarcerile au în ele, de fiecare dată, o doză de patetism care le pot lesne face să fie ridicole şi le fac, de cele mai multe ori, inoportune. 

Întoarcerea este, totuşi, un gest eroic. În martie 1942, zdrobit de ofensiva japoneză, generalul MacArthur şi-a retras trupele învinse din Filipine spre Australia, avertizînd: „I shall return!“. Doi ani şi jumătate mai tîrziu, în fruntea unei forţe reorganizate, MacArthur şi-a îndeplinit promisiunea şi i-a alungat pe japonezi din Filipine. A fost o întoarcere eroică nu doar pentru că era o revanşă a „celor buni“ împotriva „celor răi“, ci pentru că simboliza întoarcerea cursului unui război devastator care ameninţa serios destinul lumii. Aceea a fost o întoarcere deplină, măreaţă, care ne încălzeşte inimile şi astăzi. Eroismul, însă, cade în gol dacă nu se consumă în circumstanţe tragice – cine sîntem noi să-l contrazicem pe Nietzsche în privinţa asta? Aşa se face că cele mai multe întoarceri produc încă mai multă nefericire, mai multă frustrare, mai multe umbre, tocmai pentru că folosim un instrument eroic în împrejurări mici, care ţin de inimioară şi de lacrima sud-americană. 

Într-un ziar central citesc reflecţia unui alpinist încercat: „Cel mai greu, în alpinism, este să renunţi şi să te întorci“. Adaug... nu doar în alpinism. Orice întoarcere se întemeiază pe o renunţare, orice întoarcere presupune un sacrificiu, orice întoarcere vibrează ca o suferinţă. O întoarcere, deşi e mereu la îndemîna oricui, înseamnă o evadare din logica vieţii, o sfidare a implacabilului. 

Sfat: întoarcerea trebuie avută în vedere cam în acelaşi fel în care Cioran ne îndemna să ne gîndim la sinucidere. Ideea sinuciderii este o soluţie cu rol terapeutic, care face viaţa suportabilă, în vreme ce actul sinuciderii nu are nici un sens. La Cioran, ideea că te poţi oricînd sinucide, că îţi stă cu totul în putere să-ţi iei viaţa, îţi dă un sentiment de stăpînire a nestăpînitului, care te ajută să treci mai departe imun la disperări. A duce, însă, la îndeplinire gîndul sinuciderii este o prostie fără margini. La fel cu întoarcerea. A se avea mereu în vedere ca posibilitate, ca soluţie de fugă, dar a nu se practica niciodată!

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.