Întîlnirea

Publicat în Dilema Veche nr. 415 din 26 ianuarie - 1 februarie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

- unele aspecte -

„Să luăm, de pildă, cazul intelectualilor, categorie stimată în această parte de lume. Un profesor american specializat temeinic în cultura Estului Europei aşa şi defineşte acest spaţiu: locul în care intelectualii sînt supraevaluaţi. Overrated, zicea el. A apărut recent o carte care s-a bucurat de mare succes: Capcanele istoriei de Lucian Boia. Nu ştiu dacă ai citit-o. Să-i vezi acolo! Rămîi năucit. Ce piruete, ce ipocrizie, ce treceri dintr-o barcă-n alta, cîtă sensibilitate la bani şi trai comod. E ceva şi despre tine. Boia ăsta nu face decît să documenteze cu probe ceea ce alţii, precum Paul Johnson sau, înaintea lui, Julien Benda, descriseseră în amănunţime ca fenomen: intelectualii se ridică rareori la înălţimea propriilor idei. De aceea, sînt şi atît de vulnerabili. Vorbesc public şi convingător despre ce este şi cum ar trebui să fie. Dar viaţa îi tentează şi pe ei, ca pe oricare altul. Şi cedează şi ei, ca oricare altul. De ce păcatul lor e mai grav? Doar pentru că au vorbit, mai exact au predicat despre ceea ce nimeni nu prea e în stare să facă fără fisură: să trăieşti virtuos. Faptul că vorbesc îi încearcă. Dacă ar tăcea, filozofi ar rămîne. Nu le-ar zice nimeni nimic pentru că nici nu le-ar simţi cineva rostul. Aşa, vorbind, se expun. Se vîră singuri într-o provocare pe care ştiu că nu o pot învinge, pentru că, de regulă, nimeni nu o învinge. Ah, îi dispreţuiesc pe intelectuali. Şi cu atît mai mult îi dispreţuiesc, cu cît mi se tot spune că sînt unul dintre ei. Şi ţie ţi se spune că eşti un intelectual. Sper că te deranjează asta. Sper că mai ai puţin bun-simţ să simţi cît e de jenant să te ia lumea drept intelectual.“ Nici nu se aşezaseră bine la masă, nu comandaseră încă nimic şi Sami s-a dezlănţuit cu această tiradă. Genu era stupefiat şi, cînd Sami a terminat de turuit şi a început să citească miop meniul, nu ştia ce să spună. Trebuia să ţină şi el un discurs în replică? Sau să-l comenteze pe cel tocmai auzit? Sau să-l întrebe ceva pe Sami? Se mulţumi să tacă şi să-l privească. Niciodată nu stătuseră aşa de aproape unul de altul.

Între ei se afla doar măsuţa îngustă a cafenelei. Genu se minună de mărimea capului lui Sami. Aşa cum citea meniul, cu capul în jos, capul lui Sami îşi oferea generos dimensiunile ochilor imenşi, apoşi şi vagi ai lui Genu. Sami avea un cap imens, o căpăţînă de urs grizzly acoperită cu o claie de păr alb, dezordonat şi, încă, abundent. Genu a simţit un fel de ciudă – el chelise de ani buni aşa cum chelesc bărbaţii, mai întîi apare un spaţiu pleşuv rotund în creştet, apoi se întinde spre frunte şi se uneşte cu fruntea şi, o perioadă, ai păr doar pe laturile capului, ca un fel de cunună de păr. Cam ridicolă. Apoi şi cununa asta începe să-şi piardă frunzele. Şi gata. Genu trecuse în ani prin acest proces, la început îngrijorat, apoi agonizînd, apoi resemnat. După cîte vedea, Sami nu avusese această problemă. Poate că Sami era mai norocos. Poate de-aia Sami luase Nobelul, şi Genu îl ratase, deşi mulţi critici importanţi opinaseră că, dacă tot trebuia premiat cel mai bun scriitor dintre cei care se îndeletnicesc obsesiv cu absurdul, atunci Genu ar fi trebuit să fie acela. Sigur, şi Genu avusese parte de o bucată bună de glorie la care Sami nu avusese acces. Genu era academician, Sami nu.

Dar să ieşim din mintea lui Genu, să luăm un plan general în plonjeu şi să vedem cafeneaua cu mese mici şi înghesuite, doar una ocupată de doi bătrîni şi să aflăm cine sînt ei. Unul e Genu Ionescu, autor de piese absurde şi comice de recunoaştere mondială. Celălalt e Sami Berechet, autor de piese comice şi absurde de recunoaştere mondială. Au cam aceeaşi vîrstă – uşor peste 70, mai precis au 106 ani (Sami) şi 103 ani (Genu). Au cam aceeaşi biografie. Amîndoi au plecat din România în Franţa, imediat după Al Doilea Război Mondial. Amîndoi au devenit faimoşi pentru piesele de teatru pe care le-au scris, mai mult decît pentru altele (Genu a publicat şi nişte romane, iar Sami – ceva eseistică sau poate invers, nu mai ştiu exact), amîndoi au început să scrie piese în franţuzeşte, amîndoi au început să scrie tîrziu, în plină maturitate, amîndoi urau ţara în care se născuseră pentru că amîndoi îşi urau taţii şi amîndoi iubeau ţara de adopţie pentru că amîndoi îşi iubeau mamele. Şi totuşi, deşi erau atîtea asemănări între ei, deşi piesele lor apăreau într-o succesiune care ar fi putut părea absurdă, celor care ştiau bine că nu e deloc aranjată – unul scria o piesă bună anul acesta, altul scria o piesă bună anul următor, apoi primul scria în anul ce vine, şi celălalt în anul viitor, şi tot aşa vreme de aproape 30 de ani –, vă vine să credeţi sau nu, Genu şi Sami nu-şi vorbiseră niciodată. Pe măsură ce faima fiecăruia creştea, în Parisul care adoră competiţii artistice au apărut cele două tabere şi multe linii de confruntare. Cei care îl adorau pe Genu, îl socoteau pe Sami un emul nerecunoscător al maestrului. Argumentul era că prima mare piesă a lui Sami, în care doi vagabonzi aşteaptă într-un parc halucinant pe un al treilea care nu mai vine şi – revoluţie în dramaturgie! – nu vine deloc pînă la sfîrşitul piesei, fusese o idee despre care Genu vorbise tuturor, la o beţie, cu mulţi ani înainte să se fi auzit măcar că există scriitorul Sami Berechet. Cei care îl adorau pe Sami, îi dădeau cu tifla lui Genu: prima piesă dintre cele pe care istoria le va cataloga drept absurde şi comice, sau comice şi absurde, cum doriţi, a fost publicată de Sami. Era chiar cea cu vagabonzii aşteptînd. Apoi, în ani, cele două tabere strînse în jurul celor doi scriitori au adunat cu sîrg un munte de motive de separare. Şi Genu, şi Sami au stat aşa, în mijlocul taberelor de adulatori crescuţi în jurul lor şi nu au vorbit niciodată unul cu altul. Acum, însă, taberele au dispărut. Apărătorii lui Sami care nu voiau să audă de Genu au murit. Apărătorii lui Genu care nu voiau să audă de Sami au murit şi ei. A venit vremea celor care îi citesc sau îi preţuiesc pe amîndoi deopotrivă, fără să simtă nevoia exclusivităţii. Acum, trecuţi uşor de 70 de ani, cei doi bătrîni se întîlnesc pentru prima dată, în această cafenea de la colţul celor două străzi.

Abia am început, aşa că voi continua.

index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.
O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (III)
Expresiile subiect de drept și drept subiectiv par să aibă o nuanță tautologică sau să trimită la o definiție idem pe idem.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Turcia fără Erdogan?
Recep Tayyip Erdogan este de atîta vreme la putere încît nimeni nu poate spune cu siguranță cum va arăta Turcia după o eventuală plecare a sa din palatul prezidențial.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Cum de nu există din partea instituțiilor aferente reacții prompte, severe, susținute juridic, împotriva unei astfel de imposturi?
Frica lui Putin jpeg
Centrali
Cîte unul se crede central fiindcă e bătăușul clasei; un altul, fiindcă e al planetei.
AFumurescu prel jpg
Inteligență artificială; cu materialul clientului
…a trecut întîi o boare pe deasupra știrilor: există inteligență artificială! Mai întîi ni s-au deșteptat telefoanele.
index jpeg 5 webp
Amelia Earhart și Eleanor Roosevelt, o cină și un zbor cu stelele
„Este începutul unei noi epoci, nu-i așa, cînd o femeie în rochie de seară pilotează un avion noaptea?”, a spus retoric și entuziast Eleanor Roosevelt.
Iconofobie jpeg
Poezia continentelor
Ce surprinde la Whitman este uşurinţa cu care transferă ideea poetică (transcendentalistă) spre geografia culturală a umanităţii.
„Cu bule“ jpeg
Zgubilitic
Cuvîntul zgubilitic nu s-a răspîndit prea mult, dar își păstrează expresivitatea prin felul în care pare să parodieze o terminologie medicală (psihiatrică), prin contrastul comic între simbolismul lipsit de eufonie al primei sale părți și terminația savantă.
HCorches prel jpg
Două tristeți și o așteptare
Le transmit, din experiența personală, că vor simți îmbunătățiri semnificative ale vieții lor, pe toate planurile!
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Cum spargem balonul chinez
Dacă relațiile sino-americane ar fi un joc de cărți, s-ar putea spune că avem o mînă bună. Dar chiar și o mînă bună poate pierde, dacă e jucată greșit.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Scrisori regăsite
Montefiore spune că nota aceasta, găsită după moartea lui Stalin în seiful său personal, a avut efectul scontat.

Adevarul.ro

image
Finala America Express, 19 martie 2023: Victorie la limită în ultimul joc de amuletă din acest sezon
În ediția 39 din 19 martie 2023, două echipe au luptat cot la cot pentru a obține un avantaj extrem de important în următoarea cursă. Una dintre echipe a încălcat o regulă importantă, iar gazda show-ului a oprit jocul.
image
Avertismentul unui economist român: „Criza este aici, nu o așteptați să vină“. Falimentele din SUA, semnalul de alarmă
Temerile cu privire la o nouă criză financiară la nivel mondial au erupt când trei bănci importante din SUA au dat faliment, iar unda de șoc se simte și în Europa. Profesorul de economie Radu Nechita a vorbit cu „Adevărul” despre riscul unei crize economice de amploarea celei din 2007.
image
Soprana Felicia Filip, despre marele regret din viața sa: „Am crescut copii ca și când ar fi fost ai mei“
Soprana Felicia Filip este căsătorită de 32 de ani cu regizorul de operă Cristian Mihăilescu, formând unul dintre cele mai longevive cupluri din muzica românească.

HIstoria.ro

image
Elena Ceaușescu a dat ordin să se dărâme cârciuma în care mergea socrul ei
Femeie cu suflet mic și foarte răutăcioasă, Elenei Ceaușescu îi plăcea să pună limite. Cumnații și nora nu o puteau vizita decât invitați. Nu l-a iertat nici pe Andruță – tată lui Nicolae Ceaușescu – care mai vorbea cu oamenii, la un țoi, despre problemele cotidiene. Sunt întâmplări relatate de Mirela Petcu și Camil Roguski, în cartea „Ceaușescu: adevăruri din umbră”.
image
Întâlnirea dintre Carol al României și Elena a Greciei şi Danemarcei
După despărţirea de Ioana Zizi Lambrino, principele moştenitor Carol e trimis într-o călătorie în jurul lumii, însoţit de colonelul Nicolae Condeescu.
image
Ce consideră o publicație de la Budapesta ca „simbol fascist la Timişoara, capitala culturală europeană”
Recent o publicație din Ungaria a iesit la rampă cu o serie de acuzații de promovare a unor simboluri fasciste, chiar în anul în care orașul este capitală culturală europeană. Dincolo de faptul că articolul denotă multă dezinfomare, o parte chiar intenționată, o doză de invidie și una de ipocrizie.