Întîlnirea

Publicat în Dilema Veche nr. 417 din 9-15 februarie 2012
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

 - în care totul se sfîrşeşte la televizor -

Genu îi şopti lui Sami: „Băiatul ăsta scrie piese de teatru. Ca să vezi… Ce zici de asta?“. Sami nu răspunse. Amîndoi priveau atent adunarea tînără şi zgomotoasă care, din cîte înţelegeau, o aştepta acum pe Greta, actriţa din piesa scrisă de tipul cu fular colorat. Atenţia lor, altfel evidentă, se exprima, totuşi, diferit. În cazul lui Genu, printr-o uşoară aplecare a capului chel înainte, ochii larg deschişi şi concentraţi spre grup, cu întregul chip radiind un fel de curiozitate inocentă, dar încordată, nerăbdătoare. În cazul lui Sami, capul acoperit de părul des şi vîlvoi era dat un pic pe spate. Ca pentru a găsi distanţa de la care are perspectiva corectă. Ochii erau animaţi de scînteia curiozităţii, dar nu puteai citi mare lucru pe chipul său – poate doar convingerea bine îngropată în sinele-i imens şi nobeliar că nimic plăcut nu poate ieşi din situaţia asta. „Hei, tinere!“ rosti Sami către tipul cu fular colorat, şi Genu încremeni. Ultimul lucru la care se aştepta era ca vreunul dintre ei doi, şi mai ales Sami, să-l abordeze pe junele dramaturg. Sami refuzase să vorbească cu Genu vreme de 70 de ani, deşi aveau aceeaşi meserie, aceeaşi traiectorie, aceeaşi lume. Urcaseră amîndoi Himalaya consacrării – pe versanţi diferiţi, dar ajunseseră pe acelaşi pisc. Înainte de asta, străbătuseră de-odată drumul accidentat şi riscant al contestării maeştrilor – aceiaşi maeştri, şi pentru unul, şi pentru celălalt, au scuipat aceleaşi statui. Şi totuşi, deşi aveau atîtea în comun, Sami nu i se adresase niciodată lui Genu. Iar acum, deşi tînărul acesta vine din alt univers, Sami îl abordează. Genu era un pic gelos şi, mai ales, uimit. Dar Sami însuşi era uimit. Se vedea asta în vocea lui, care nu fusese suficient de puternică să fie auzită de tipul căruia i se adresase cu „Hei, tinere!“. Îşi dăduse seama că vorbele lui nu ajunseseră la urechea fularului colorat şi nu le putea lăsa aşa, prin urmare a rostit din nou, cu voce baritonală şi bine impostată: „Hei, tinere!“. Acum a fost auzit. Fularul colorat a întors capul. Toţi ceilalţi prieteni ai săi s-au întors spre masa celor doi bătrîni – monştrii sacri, după cum spun toate manualele de teatru ale lumii. Din prima secundă, ceva a fost clar: nici unul dintre tineri nu ştia cine sînt cei doi bătrîni. Sau măcar pe unul dintre ei, oricare. Cele două mese se priveau în tăcere şi, dacă vorbim despre emoţie, inimile bătrînilor băteau ceva mai accelerat decît cele ale tinerilor. „Iartă-mă, zise Sami, am auzit conversaţia voastră nu pentru că aş fi tras cu urechea, ci pentru că vorbiţi al naibii de tare, ca şi cum aţi fi doar voi în cafeneaua asta. Şi dacă vorbiţi atît de tare, trebuie să asumaţi şi riscul ca unul de la altă masă să se bage în conversaţie. Aşadar, scrii piese de teatru?“ Genu se întreba ce dracu’ îl apucase pe Sami – la ce-i trebuia toată conversaţia asta? Tînărul cu fularul colorat răspunse simplu: „Da“. Sami continuă imediat: „Ce fel de piese scrii?“ „Comedii la care publicul plînge“, răspunse sarcastic fularul colorat, şi Genu îşi dăduse seama imediat că, dintre toate culorile amestecate haotic în fularul tînărului, roşu este cea mai aprinsă şi predominantă. „Dacă scrii piese de teatru înseamnă că ai păreri ferme despre meseria asta“ i-a replicat Sami. Aici, fularul rămase o clipă gînditor. Îi era clar că nu avea de-a face cu un simplu spectator de teatru, ci cu unul care ştia cîte ceva din interior.

Şi Sami, profitînd de pauza de gîndire a tînărului, a continuat frontal: „Ce părere ai de piesele lui Sami Berechet?“. Genu nu se putu abţine şi adăugă, plusînd: „Sau de cele ale lui Genu Ionescu?“. Unul dintre prietenii fularului colorat reacţionă reflex: „Ce întrebare! Ăştia doi sînt morţi de mult. Nici dracu’ nu-i mai citeşte. Îi înveţi la şcoală, dar de citit, nu-i mai citeşte nimeni“. „Piesele lor au îmbătrînit.“ – spuse cu aer fatal fularul colorat, şi apoi continuă: „Au avut ceva de spus prin anii ’60 şi ’70, dar lumea e cu totul alta. Nu mai au nimic de spus oamenilor de azi. Problema prietenului meu, de pildă, este că nu mai deosebeşte realitatea din computer de realitatea vieţii şi problema mea ca autor este că nu sînt sigur să-i spun că realitatea computerului e alta decît realitatea vieţii. Sînt tentat să-i spun asta, că una-i una şi alta-i alta, dar nu pot să-i spun pentru că nici eu nu sînt sigur că e aşa“. Genu a vrut să-i replice imediat că exact despre asta scriseseră şi Ionescu, şi Berechet – e, de fapt, acelaşi lucru, doar că în anii în care scriau ei doi, la Paris nu exista computer. Dar asta nu schimbă cu nimic esenţa experienţelor umane dureroase, precum alienarea, pierderea sensului cuvintelor, imposibilitatea de a relaţiona, explozia devastatoare de absurd şi comic a lumii etc. Numai că exact în clipa aceea, cu un sunet sfredelitor şi repetitiv într-un fel de ecou, telefonul mobil din buzunarul fularului anunţa că primise un SMS. Tînărul dramaturg culese rapid telefonul din buzunar, apăsă corespunzător şi află că Greta îi aştepta în altă parte. Îi chema acolo. Fularul colorat comunică acest lucru celorlalţi şi, într-o secundă, ca o vijelie de vară, ieşiră toţi din cafenea grăbindu-se spre Greta. Genu rămase cu răspunsul său nerostit.

Sami: „Eu zic să mergem la emisiunea asta şi să vorbim despre noi.“

Genu: „Da. Trebuie neapărat să mergem. Este ultima noastră şansă de salvare.“ Sami: „Chiar ultima, să ştii.“

Deschid acum televizorul, pentru a vedea o emisiune istorică. În direct, pentru prima dată în acelaşi studio, acceptînd să spună totul despre ei şi despre lumea în care au trăit şi au scris, laureatul premiului Nobel pentru literatură Sami Berechet şi academicianul Genu Ionescu. Cum în acelaşi timp, pe alt canal, e meciul dintre Barcelona şi Real, pe alt canal vorbeşte Băsescu despre Ponta-Antonescu, pe altul vorbeşte Ponta-Antonescu despre Băsescu şi pe un altul românii dansează cu talent pentru tine, e posibil să rataţi această emisiune istorică. Nu-i nimic, mă uit eu şi o voi povesti cînd aveţi un pic de timp.   

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.