Insule în Pacific

Insulele Tonga nu figurează aproape niciodată în buletinele de ştiri, regatul din Pacificul de Sud, fost protectorat britanic, independent din 1970, îşi trăieşte drumul spre modernitate, poate spre democraţie, departe de lumina reflectoarelor. Insulele cu o suprafaţă totală de 784 de kilometri pătraţi, situate în vecinătatea Australiei şi a Noii Zeelande, pot fi oricînd decorul unui roman exotic sau al unui film cu naufragiaţi, peisajul nu sugerează în nici un fel zbuciumul luptelor politice. Insulele nu au resurse strategice şi minerale, oamenii - 100.000 de locuitori - trăiesc din agricultură, pescuit şi în special din turism; banii trimişi de emigranţii care lucrează în Noua Zeelandă contribuie semnificativ la ridicarea nivelului de trai. Populaţia polineziană este creştină, omogenă sub raport etnic, străinii nu sînt prea atraşi să se stabilească acolo, iar tradiţiile s-ar menţine neclintite, dacă tinerii educaţi prin străinătate n-ar fi venit cu idei noi despre democraţie. Totul a început în septembrie 2006: după o lungă suferinţă, a murit regele Taufa’ahau Tupou şi George Tupou al V-lea a depus jurămîntul. Posesor al uneia dintre cele mai mari averi din insule - centrala electrică, o fabrică de bere şi compania de telefoane -, regele şi-a făcut studiile în Noua Zeelandă, Elveţia şi Marea Britanie. Burlac, fără copii, din documentaţia de pe site-ul BBC reiese că îi plăcea să poarte uniforme militare şi să se plimbe cu taxiul prin Londra. Radioul şi televiziunea sînt de stat şi fac propagandă politicilor guvernamentale, încercările de a pune pe piaţă organe media independente au fost puternic şi eficient contracarate de putere. Primul parlament a fost ales în aprilie 2005 şi pe această cale a crescut presiunea pentru schimbarea ordinii monarhice, pledînd pentru dreptul cetăţenilor de a participa la luarea deciziilor care îi privesc. S-a constituit un aranjament: regele să-i numească pe prim-ministru şi pe majoritatea miniştrilor, iar Parlamentul, alcătuit din 33 de deputaţi, avea dreptul să-i numească pe cei din opoziţie. Un aranjament prin care puterea şi opoziţia nu alternează, un şah etern. Şi pentru că aşa izolate geografic cum sînt, insulele Tonga n-au putut rămîne şi în afara istoriei, ideea unei puteri alese care să colaboreze cu regele în deciziile politice s-a transformat într-o răscoală populară. Revoltele pro-democraţie din 2006 au degenerat în violenţă şi capitala Nukuafala a fost vandalizată şi incendiată. Parlamentarii opoziţiei au fost acuzaţi că au orchestrat această răzvrătire. Dar pentru a evita pe viitor incidentele sîngeroase, regele a acceptat ca după alegerile din 2008 să crească numărul miniştrilor numiţi de Parlament şi să reducă numărul celor numiţi de el. Deşi toată lumea vorbeşte despre necesitatea unor reforme care să stopeze declinul economic, modalităţile concrete de înfăptuire a reformei sînt încă subiect de discuţie; în insula cea mai nordică a fost ales un deputat conservator care a ameninţat cu secesiunea în cazul cînd puterea centrală va fi acaparată de partizanii pro-democraţie. Regele are de partea sa o armată de 800-1000 de oameni. O ceremonie de poveste a fost organizată pe 1 august pentru încoronarea regelui George Tupou al V-lea, de faţă fiind reprezentanţii unor mari dinastii din lume. Regele a renunţat la interesele sale economice. Se încearcă un nou aranjament care să funcţioneze după alegerile din 2010 - premierul, numit de Parlament, să-şi aleagă Guvernul. Departe de interesele strategice ale mai-marilor lumii, populaţia din insulele Tonga, prea puţin preocupată de imaginea ei în lume, îşi trăieşte evoluţia spre modernitate, organizînd fastuoase ceremonii de încoronare în timp ce consolidează echilibrul putere-opoziţie în Parlament. Este de sperat că memoria capitalei incendiate o va feri pe viitor de excese.