Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
● Mai întîi a fost Lange Nacht der Museen, adică „Noaptea lungă a muzeelor“ de la Berlin, în 1997. Evenimentul își propunea să atragă atenția publicului larg asupra ofertei culturale debordante a orașului și mai ales asupra muzeelor noi, construite după unificare. Primăria oferea posibilitatea de a vizita cu un bilet unic toate instituțiile muzeale incluse în program. Același bilet acoperea și călătoria cu mijloacele de transport în comun între aceste muzee.
Doi ani mai tîrziu, în 1999, Ministerul francez al Culturii propune un eveniment similar: intrare gratuită, pe timp de noapte, în toate muzeele din Franța. În 2001, evenimentul este preluat de Consiliul Europei sub denumirea de Printemps des Musées, adică Primăvara Muzeelor: 39 de țări semnatare ale convenției culturale oferă timp de o zi, mai precis de o noapte, acces gratuit la muzeu. Începînd cu 2005, evenimentul se transformă în ceea ce azi numim Noaptea Muzeelor. Scopul e atragerea publicul local către muzee, mai ales publicul tînăr. Mai ales în marile metropole europene, muzeele sînt un punct de atracție pentru turiști. Uneori, e necesară o programare cu zile sau chiar săptămîni înainte pentru a intra la muzeu. În plus, prețul ridicat al biletelor îi alungă pe vizitatorii mai puțin înstăriți. Ca să nu mai vorbim de faptul că oamenii au serviciu și griji cotidiene, nu au deci timp să stea la coadă, în zilele obișnuite, pentru a merge la muzeu. Așa se face că mulți dintre noi n-am intrat niciodată în muzeul din orașul nostru. Noaptea Muzeelor repară tocmai acest decalaj: intrarea e gratuită și, în plus, vizitarea e posibilă în afara programului obișnuit de lucru. Ca să nu mai vorbim de faptul că numeroase muzee propun oferte culturale speciale. E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci. Dacă în ultimii doi ani, pe fondul pandemiei, Noaptea Muzeelor nu a putut oferi contextul întîlnirii directe cu publicul, acum, la cea de-a 18-a ediție, constat o mobilizare formidabilă și un program atractiv. În mai toate marile orașe europene, în mai toate orașele din România.
● Alegerea momentului în care are loc această Noapte a Muzeelor nu e întîmplătoare. E vorba de sîmbăta cea mai apropiată zilei de 18 mai, cînd e celebrată Ziua Internațională a Muzeelor – un moment festiv, dar și un prilej de reflecție cu privire la importanța patrimoniului și a instituțiilor muzeale, a profesiei de muzeograf și a rolului pe care îl au muzeele în educație și cultură.
● Potrivit barometrului de consum cultural (2019), 62% din respondenți nu au fost niciodată la vreun muzeu (sau galerie de artă). Și asta în condițiile în care muzeele, casele memoriale etc. sînt bine reprezentate peste tot în teritoriu, inclusiv în mediul rural. Cîte sînt cu adevărat active? Cîte au personal calificat? Cîte încearcă să se adreseze măcar publicului local, prin programe educaționale țintite, prin evenimente, printr-o prezență minimală în spațiul public? Ne bucurăm cînd vedem efervescența publicului în Noaptea Muzeelor, dar nu remarcăm absența & indiferența din restul zilelor.
● Semnal de alarmă! Dispar piese valoroase din colecțiile muzeelor. După principiul restitutio in integrum, sute de opere de artă au fost (sau sînt pe cale să fie) înapoiate foștilor proprietari ori moștenitorilor acestora. Numai în cazul MNAR au fost retrocedate în anii din urmă peste 2.000 de obiecte, iar alte cîteva sute se află în litigiu, în pericol de retrocedare. Și alte muzee sînt în aceeași situație. Cazurile în care instituțiile au putut negocia cu proprietarii și apoi păstra în posesie obiectul de artă supus procedurii de restituire sînt rarisime. E vorba în primul rînd de lipsa fondurilor. Și de procedurile încîlcite. Odată privatizate, aceste lucrări părăsesc circuitul public: ele intră în colecții particulare, se transformă, din obiecte de artă, în bunuri de schimb.
● Obiecte de mare valoare, manuscrise unice etc. se vînd la bucată, în licitații dubioase (vezi articolele lui Eugen Ciurtin publicate de revista noastră despre cazurile Eliade și Enescu). Ar fi (și) de datoria muzeelor să participe la licitații și să recupereze manuscrise, obiecte de artă și piese valoroase pentru a le putea păstra și mai ales arăta specialiștilor și publicului larg. Fără bani pentru achiziții, muzeele nu-și pot îndeplini misiunea publică.
● De Ziua Muzeelor – un omagiu unui adevărat creator de muzee: caricaturistul nostru Ion Barbu a deschis, în Valea Jiului, Muzeul Mamei, Muzeul Instalatorului Român și Muzeul „Ion D. Sîrbu“. Iar în cadrul Muzeului Literaturii Române de la Iași a proiectat Muzeul Poezie(i) și o încăpere dedicată boemei literare ieșene.
