Inflaţia şi alte lucruri dăunătoare

Publicat în Dilema Veche nr. 714 din 26 octombrie – 1 noiembrie 2017
O cronologie jpeg

Una dintre marile erori ale celor care conduc acum România este aceea de a considera decizia economică drept un teren al tuturor po-si-bi-li-tă-ților, un fel de spațiu în interiorul căruia poți să-ți desfășori în voie frustrările. Adică ei se întreabă, desigur retoric, pentru că în adîncurile rațiunii lor știu că greșesc, cum de țara noastră nu este America și cum de românul nu poate trăi ca americanul. Mimează surprinderea cînd își pun această întrebare și atunci, veseli nevoie mare, încep să pună pe masă soluții. Dacă salariul nu este ca în America, atunci dăm o ordonanță și-l mărim la acest nivel. În cazul în care creșterea economică nu este mai mare decît cea a chinezilor, atunci dăm un decret și gata; vom avea o creștere economică mai mare decît a Chinei. Pentru populiști, totul este posibil și doar ,,corectitudinea economică“ îi împiedică să facă orice cu orice. Pentru ei, toată știința economică este un fel de pierdere de timp, iar cei care aparțin acestui domeniu și-i tot avertizează că nu fac bine ce fac sînt niște oameni răi, care vor răul partidului lor și al țării. Este ca o joacă a copiilor cu jucăriile electronice care le pică în mînă. Prima lor reacție este aceea de a apăsa pe butoane, haotic, ca să vadă ce se întîmplă. Acesta este modul lor de a face cunoștință cu jucăria respectivă. Cu timpul, prin învățare, pînă și copiii mici află că această jucărie, fiind creată de oamenii mari, are o raționalitate în funcționare, adică dacă apeși pe un anumit buton se produce un anumit efect.

Raționalitatea stă la baza funcționării economiei. În știința economică sîntem învățați că omul se află sub o presiune permanentă determinată de caracterul limitat al resurselor din jurul său, dar și de orizontul nelimitat al dorințelor și nevoilor sale. În modernitate, posibilitatea de a obține noi și noi resurse a crescut permanent tocmai datorită rațiunii și inteligenței umane. Dar și nevoile umane au crescut, omul devenind o ființă din ce în ce mai sofisticată. Știința economică este chemată să dea răspunsuri chiar la această dilemă, cum putem realiza un optim dinamic între nevoi și resurse și cum să realizăm expansiunea economică plecînd de la ceea ce avem la un moment dat. Ipoteza raționalității umane este fundamentală în economia practică și în știința economică. Economiștii pleacă de la premisa că orice alegere în economie este una rațională, indiferent dacă decidentul cumpără un kilogram de mere de la piață sau, în calitate de președinte de bancă, decide expansiunea pe noi piețe planetare a afacerii sale. Decizia irațională poate duce la haos și la dispariția entității economice respective.

Aș asemui o economie națională cu un autoturism. Atunci cînd stabilește viteza acelui autoturism, șoferul trebuie să țină cont de parametrii tehnici ai mașinii, de starea drumului, de condițiile meteo și chiar de ceilalți participanți la trafic. Dacă mergi pe autostradă în regim de viteză foarte mare cu un hîrb, atunci ți se poate în-tîmpla orice și ție, dar și colegilor din trafic. Cei care accelerează acum economia românească sînt asemenea acestui șofer inconștient. Este evident că într-un asemenea regim de funcționare, mașina nu este capabilă să ajungă la destinație. Îi va sări o roată, îi va fierbe radiatorul sau îi va exploda motorul. Ei pun în pericol nu numai economia noastră, dar pun în pericol și statutul României de țară stabilă, sănătos-dinamică, membră a UE. Din această cauză sînt atît de periculoși populiștii care guvernează acum economia românească. Ei cred că totul este posibil și acționează ca atare. Sînt iraționali și iresponsabili. Se laudă cu o creștere economică bazată pe deficite și consum, și ceea ce este cel mai grav este faptul că oferă oamenilor iluzia unui nivel de trai pe care acum România nu și-l poate permite. Sînt veseli pînă la nebunie și unii, aflați în afara oricăror noțiuni de economie, cred că știința economică a fost inventată sau poate fi reinventată prin birourile unor oameni lipsiți de anvergură și care, pentru a face un serviciu României, ar fi trebuit să rămînă la ei în sat, la coarnele plugului. Ni se induce ideea falsă că alții nu au dorit să ofere asemenea venituri și că, iată, ei o fac pentru că numai ei își iubesc țara și poporul.

Un confrate economist mă întreba de ce sînt un critic atît de vehement al creșterii bazate pe consum. Aici este ceva de explicat. O creștere economică bazată pe consum poate fi folosită pe termen scurt pentru relansare economică. Keynes „nu a murit“ și trebuie să recunoaștem că ne a spus lucruri interesante despre criză și folosința banilor în combaterea acesteia. În folosința rețetelor sale, trebuie să știm cîteva lucruri. Primul este acela că economiile de azi nu mai sînt economii închise, așa cum erau atunci, adică la 1936. A doua condiție este ca folosința consumului în relansarea economică să nu fie practicată pe termen lung și să supraveghezi cu atenție nivelul dobînzii, al creșterii economice și mai ales al inflației. Există economii care pot valorifica impulsul monetar și economii care valorifică mai slab impulsul monetar în favoarea creșterii economice, producînd rapid inflație. A treia condiție este ca relansarea economică să nu se producă prin importuri, adică economia să crească prin sine. În nici un caz rețeta lui Keynes nu poate fi aplicată în partea de expansiune a ciclului economic. Or, economia europeană se află azi chiar într-o asemenea situație. Ca să poți accelera în condițiile în care ai deja un regim de viteză ridicat, îți trebuie o mașină mult prea bună. O economie care crește fără să investească se află în situația pisicii care dorește să și potolească foamea mîncîndu-și coada. Îi crește burta, dar rămîne fără coadă.

Populismul economic este cu atît mai grav atunci cînd se îmbină cu cel politic și cu un naționalism agresiv, de tipul secolelor trecute, așa cum se întîmplă acum la noi. Este mai mult decît evident că această creștere economică se scurge în afara țării prin intermediul deficitelor comerciale și al deficitului balanței de plăți, după cum este tot atît de evident că totul se va repercuta în deprecierea monedei și apoi în inflație, pentru că acesta este cel mai mare pericol. Inflația este rezultatul și de acolo încetează veselia și începe tristețea. Atunci cînd iraționalul învinge urmează haosul. Nu sîntem departe, iar previziunile pentru anii următori deja o anunță. Este cu atît mai grav, cu cît economia românească este împărțită în două. Avem un sector de stat care este pe cale de a fi aruncat în haos, datorită iraționalității deciziei politice și un sector privat care este obligat prin statutul său să-și păstreze raționalitatea și echilibrul pentru că acolo sînt bani privați și efort privat. Dacă se va continua în acest ritm al deciziilor politice, este mai mult decît evident că sectorul privat nu va face decît să se adapteze, pentru că regulile îi sînt impuse din afară.

Vorbeam despre inflație. Da, în momentul apariției sale, iraționalul devine un mod de a fi. În afara echilibrelor, oamenii se adaptează și comportamentele lor devin unele iraționale. În inflație începe din nou dansul înșelăciunii și al amînării, pentru că nimeni nu-și mai poate ține cuvîntul. Odată cu inflația încep marile transferuri de averi și profituri, pentru că nu există un impozit mai pervers și mai general aplicabil în acțiunea sa decît inflația. Creșterile de preț sînt suportate de către toți în magazine, atunci cînd cumpără orice produs, numai că unii vor deține instrumente pentru a se apăra în fața creșterilor de prețuri, iar alții nu. Cei care sînt mai bine poziționați pe scara oligarhiei politice și economice se vor împrumuta și vor rambursa mai puțin iar cei cărora le tremură mîna pe ultimul leu își vor pierde economiile cu greu puse deoparte. Nu există nimic mai periculos decît inflația și pentru că ea este efectul iraționalității și alimentează această iraționalitate. Oamenii încep să fugă de propria monedă, iar salariile zilei de azi nu ne vor mai ajunge să trăim și mîine. Se intră într-o spirală venituri – prețuri și încep mișcările sociale. Chiar sistemul politic și stabilitatea politică sînt puse sub semnul întrebării. Prin destabilizare economică, o țară poate fi foarte ușor de destabilizat politic, deoarece în urma eșecului în economie, politicul își pierde legitimitatea. România și-a cîștigat cu greu statutul de economie stabilă și poate să-l piardă foarte ușor. Bătălia pentru recîștigarea acestui statut va fi una extrem de grea. Odată piatra aruncată în baltă de către un nebun, vor trebui aduși mulți înțelepți pentru a o găsi. Un efect foarte grav este acela că odată instalat haosul, putem pierde indicatorii economici și echilibrele economice și nu mai putem spera la statutul de aspiranți ai monedei unice euro.

Spuneam că haosul în economie aduce în mod sigur haosul în politică. Aici se joacă, de altfel, marele pariu al populiștilor despre care vorbeam. Apăsarea bezmetică pe butoane, invocată de către noi la început, va duce la defectarea mașinăriei. Ei știu că economia nu se construiește așa și stabilitatea nu se păstrează astfel. Pariul este acela de a demonstra că România nu poate face o economie și societate libere. Ați eșuat economic, deci nu vi se potrivește democrația. Nu sînt adeptul teoriilor conspirației și are mai puțină importanță (deși pentru războaiele tăcute pe care le poartă România în prezent, poate fi foarte important) dacă acești oameni ne aruncă în haos cu bună știință sau fără intenție. Important este faptul că trebuie opriți pînă cînd nu este prea tîrziu. România este încă o lume fragilă. Nimic nu este definitiv, iar bătălia pentru libertate și libertăți, mai ales în contextul internațional de acum, poate fi pierdută oricînd. 

Dorel Dumitru Chirițescu este profesor de economie la Universitatea „Constantin Brâncuşi“ din Tîrgu Jiu. Cea mai recentă carte a sa este Capitalismul – O dezbatere despre construcția socială occidentală, Editura Institutul European, 2016.

Foto: flickr

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Hipertermia, urgența medicală care ne amenință viața pe caniculă. Care este măsura imediată care ne ajută
După o săptămână de Cod Roșu, serviciile de ambulanță aproape că nu mai fac față solicitărilor. Dintre acestea, hipertermiile cauzate de caniculă sunt urgențe majore, supraîncălzirea organismului punând viața pacienților în pericol.
image
Șase dintre cele mai supraestimate atracții turistice din lume. „Nu a fost deloc ceea ce mă așteptam” VIDEO
Fiecare țară are obiectivele sale turistice despre care se spune că nu trebuie să le ratezi când vizitezi acele locuri. Adesea, realitatea se ridică sau depășește nivelul așteptărilor, dar sunt și situații în care atracțiile turistice sunt supraestimate.
image
„Nostradamus cel viu” a prezis căderea sistemelor informatice încă de acum trei luni și prevestește un nou război mondial
Clarvăzătorul brazilian Athos Salomé, supranumit „Nostradamus cel viu”, a prezis o „pană tehnologică de trei zile” în 2024, potrivit Daily Mail Online, iar acum susține că ar urma un conflict la scară largă, asemănător unui al treilea război mondial.

HIstoria.ro

image
Vechi magazine și reclame bucureștene
Vă invităm să descoperiți o parte din istoria Capitalei, reflectată în vitrinele magazinelor și în mesajele reclamelor de odinioară.
image
„România va fi ce va voi să facă Stalin cu ea”
Constantin Argetoianu avea să ajungă la o concluzie pe care istoria, din păcate, a validat-o.
image
Lucruri știute și neștiute despre Mănăstirea Arbore și ctitorul ei
Pe ruta mănăstirilor din Moldova, din cel mai recent proiect de turism cultural – „România Atractivă” –, cunoaștem profund patrimoniul românesc, construit, meșteșugit sau povestit. Străini și români deopotrivă, suntem chemați de sunetul de toacă și ne plecăm capetele la auzul cântărilor din zori. Ne