Indignări repetate

Publicat în Dilema Veche nr. 993 din 20 aprilie – 26 aprilie 2023
„Cu bule“ jpeg

Îngrijorările actuale în legătură cu starea limbii pot fi temperate și relativizate prin comparația cu spaime mai vechi, formulate în manieră foarte asemănătoare. În orice etapă din existența unei limbi care și-a dezvoltat o varietate cultivată și o conștiință a normelor acesteia, vorbitorii au fost derutați și deranjați de împrumuturile pe care le considerau inutile, forțate, supărătoare. Atitudinea față de neologisme dezvoltă adesea idiosincrazii, manifestări subiective, emoționale. Revăzute după trecerea timpului, reacțiile inițiale par surprinzătoare, mai ales atunci cînd fuseseră puse pe același plan cuvinte care aveau să fie perfect asimilate și cuvinte care aveau să dispară din limbă aproape fără urmă. 

Atitudinile față de împrumuturile lexicale recente pot fi observate cel mai bine în articolele jurnalistice, în texte care reflectă – mai mult decît o fac articolele specialiștilor – simțul comun și opiniile curente. Am ales două ilustrări ale indignării față de „stricarea limbii”, din două texte anonime, publicate în ziare de circulație: primul cu aproximativ un secol în urmă, al doilea – acum o jumătate de secol. 

În primul text, intitulat „Stâlcirea limbii“, publicat în Adevărul din 21 noiembrie 1929, sub semnătura Index, sînt prezentate ca acceptabile schimbările lingvistice lente, petrecute în uzul masei de vorbitori (impuse deci „de jos în sus”), dar sînt condamnate celelalte: „În zilele noastre se încearcă schimbări și inovări de vocabular și de sus în jos, fie pe cale culturală, fie pe aceea a modei, industriilor noi, comerțului etc. Acestea prind însă mai greu, pentru că unele sunt de-a dreptul îngrozitoare, respingătoare, hidoase. Te minunează cum le dă în gând unor prăvălii, pentru femei în special, să afișeze cuvinte ca acestea, ba încă scrise cu litere mari și, chipurile, ca reclamă: mantouri, lenajuri, toaluri, tricotaje etc. Le cunoașteți doar, din nefericire”. Expresia indignării, profund subiectivă, face apel și la complicitatea publicului. Atitudinea proprie este prezentată ca exemplară: „Mie unul mi se pare că mi-ar fi foarte rușine să intru într-o prăvălie să cer mantouri și lenajuri. Parcă mai curând mi-aș mușca limba decât s-o fac”. Interesant e că mantou și tricotaj nu mai pot provoca cititorului de astăzi nici surprindere, nici revoltă, pentru că au fost perfect asimilate. Celelalte două exemple – lenaj și toal – au ieșit din uz; primul (din fr. lainage) este înregistrat lexicografic, cu sensul „țesătură subțire de lînă” (DEX), cel de-al doilea (din fr. toile, „pînză”) nu apare în dicționarele curente. De ce s-au păstrat unele și nu altele dintre împrumuturile din sfera vestimentară poate fi subiectul unei investigații istorice, cu elemente sociale și economice (circulația mărfurilor, moda, concurența cu alte produse similare); pentru vorbitorul revoltat de acum un secol, evoluția diferențiată nu putea fi în nici un caz prevăzută. Inutilitatea părea argumentul imbatabil:  „nu înțeleg nici în ruptul capului marjă, marionete, drapat. N-avem margine și păpușă?”. După o serie de concesii, finalul textului conține o acumulare de interogații și avertismente, formulate cu elan retoric și inserții arhaizante (de iznoavă „din nou”), ba chiar  – dacă nu suprainterpretez – cu o ușoară notă misogină: „Cine și cum să intervie spre a împiedica această pocire a limbei? Și cine și cum să fie aceia cari să creeze cuvinte noi cu caracter adevărat românesc? În definitiv cele pe care le introduc de iznoavă știința, literatura și filozofia, merg; vai însă de cele create de modă, de cea feminină în special!”.

Al doilea text, un articol din Scînteia, din 15 martie 1971, intitulat „Inovații păsărești“, apare, nesemnat, chiar pe prima pagină a ziarului, exprimînd îngrijorări și indignări similare: „Pe Calea Victoriei, dansatoarele de la teatrul de revistă nu mai sînt fete, sînt «girls»; o plăcintărie a devenit peste noapte «Patibar»; grătarul se numește «Rotiserie»; frigăruile – «broșete». În urmă cu ani, din lipsa unei idei mai inspirate a fost adoptat termenul «auto-servire». Iată însă că cineva, un inovator din rețeaua T.A.P.L., și-a țuguiat buzele și a spus «self-service» care înseamnă același lucru, dar e… altceva. Dar ce va să zică «snack-bar»? În țara de origine înseamnă un local în care se servesc gustări, adică o bodegă. Chiar dacă are aer condiționat și personal manierat, tot bodegă rămîne! Este oare necesar ca modernizarea unui magazin, aspectul său civilizat să ducă la modificarea vocabularului?”. Schimbările considerate inutile sînt ironizate și explicate didactic. Cu excepția lui rotiserie și broșete, exemplele indică acum creșterea timidă a influenței englezești în domeniul comercial și al divertismentului. Și în acest caz, unii termeni s-au impus (rotiserie, snack-bar), alții au fost consemnați în dicționarele de neologisme, dar au o circulație relativ redusă (girlbroșetă). Un detaliu interesant al articolului publicat în perioada comunistă este absența totală a indicațiilor privind sursa împrumuturilor. Termeni ca anglicism sau englezism ar fi sunat exploziv pe prima pagină a Scînteii, fiind interpretabili ca subversiune sau ca denunț; s-a recurs, de aceea, la formulări prudente, aluzive și eufemistice, ca „în țara de origine” (din citatul de mai sus) sau ca în finalul consacrat purității limbii, pe care: „păsăreștile inovații provenite dintr-o cultură de reviste ilustrate și «café-bar» nu pot și nu trebuie s-o întineze”.

Rodica Zafiu este prof. dr. la Facultatea de Litere, Universitatea din București. A publicat, între altele, volumele Limbaj și politică (Editura Universității București, 2007) și 101 cuvinte argotice(Humanitas, Colecția „Viața cuvintelor“, 2010).

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
„Secretul japonez pentru o viață lungă și fericită“. Cei mai longevivi oameni au aceste două trăsături de personalitate
Cei mai mulți centenari au trăsături de personalitate similare, care contribuie la creșterea duratei de viață, potrivit unui studiu.
image
Cum s-a transformat satul Viscri sub influența Regelui Charles. Localnic: „Era sărăcie mare” FOTO
Potrivit localnicilor, înainte de venirea lui Charles, la Viscri era „mare sărăcie”. Acum sunt multe pensiuni, puncte Gastro Local, afaceri, astfel că fiecare familie are măcar un angajat
image
Ce l-a ruinat pe Irinel Columbeanu și care a fost începutul sfârșitului: „A generat tocarea întregii mele averi”
Fostul miliardar de la Izvorani nu s-a sfiit să vorbească în ultimii ani despre declinul său. Irinel Columbeanu a povestit deschis despre ce l-a ruinat și cum a ajuns să piardă toată averea pe care a deținut-o.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.