În premieră şi în exclusivitate: rezultatele comisiei dlui Tăriceanu

Înaintea vacanţei de vară, dl Tăriceanu, omul PSD în fruntea Senatului, a anunţat constituirea unei comisii senatoriale de evaluare a democraţiei. Dl Ponta a salutat entuziast iniţiativa dlui Tăriceanu, numind-o „curajoasă“. Bravos, straşnic bărbat! În timpul verii, dl Tăriceanu a adus două precizări cu privire la comisie: că se va înfiinţa în septembrie şi că se va baza pe o expertiză din afara Parlamentului. 

Se spune despre comisia parlamentară că este locul în care se îngroapă orice problemă, ba chiar că rostul înfiinţării unei astfel de comisii este tocmai îngroparea unei probleme. Aşa o fi la alţii. La noi, în Parlamentul românesc, comisiile îşi fac datoria precis şi rapid. Ele decid exact ceea ce vor cei care le creează, fără întîrziere şi fără greş. Cine îşi imaginează că o comisie parlamentară va stabili vreodată altceva decît ceea ce vrea forţa politică majoritară care a generat-o este naiv. Membrii comisiei sînt instruiţi la partid, încă înaintea primei reuniri, asupra direcţiei către care raportul final trebuie să se îndrepte. Dacă există şi o oarecare dorinţă de a extinde comisia spre competenţe nepartinice, atunci vor fi chemate exact acele „competenţe“ care susţin ideile de la partid. Într-o comisie parlamentară, adevărul este ultimul lucru care contează, iar echilibrul compoziţiei comisiei nu este niciodată urmărit. Decizia finală se ia în urma unui vot politic, iar comisiile reflectă, întotdeauna, compoziţia politică a Parlamentului. Partidele decid asupra membrilor comisiei în funcţie de combativitatea lor pe chestiunea ce se dezbate în comisie şi nicidecum după vreun criteriu de competenţă. În general, Parlamentul României este binecunoscut pentru lipsa lui de expertiză în mai toate domeniile, pentru sărăcia lui de resurse profesionale. Parlamentul face politică partinică (ceea ce e normal) şi doar politică partinică (ceea ce nu mai este normal). Prin urmare, comisia parlamentară specială românească este o operaţiune de propagandă şi nimic mai mult. Am avut ocazia să particip la lucrările unor comisii speciale al căror raport final era deja redactat înainte de primele audieri – curat stalinism! Culmea, rezultatul muncii acelor comisii a fost îndelung salutat de presă ca o victorie a democraţiei. Istoria rîde de noi în felurite chipuri… 

De altfel, cînd am auzit că dl Tăriceanu face în Senat o comisie de evaluare a democraţiei, am căscat plictisit. Rezultatele muncii acestei comisii sînt deja ştiute: le aflaţi la Antena 3, seară de seară. La fel, cînd am aflat că vor fi convocaţi experţi din societatea civilă pentru a-şi da cu părerea despre democraţie, iarăşi am căscat plictisit, pentru că ştiu atît numele care vor figura obligatoriu printre experţii neaoşi în democraţie, după cum ştiu şi numele care nu vor figura niciodată în acest nobil corp de experţi. Şi precizez că toate acestea nu-mi sînt cunoscute pentru că aş avea cine ştie ce „surse“, ci pentru că îi cunosc şi pe politicieni, şi pe intelectualii publici la fel de bine ca dumneavoastră. Fireşte, în selectarea experţilor ce vor fi audiaţi, nu contează nici studiile, nici cărţile publicate şi nici pertinenţa opiniilor exprimate în timp. Criteriul e altul. Ai fost anti-Băsescu, eşti expert. Ai fost ştampilat drept „băsist“, nu eşti expert. Cît despre concluziile comisiei, cum ziceam, ele sînt previzibile. Se va spune că avem ceva democraţie, dar că avem şi unele „rămîneri în urmă“. Traian Băsescu şi ofensiva anticorupţie vor fi pericolele identificate de comisie la adresa democraţiei. Parlamentul va fi socotit instituţia fanion a democraţiei şi tocmai ea, săraca, va fi considerată cea mai lovită de către celelalte instituţii, „de forţă“, de sămînţă nedemocratică: DNA, Curte Constituţională, ANI, ICCJ. În orice caz, din această comisie, „băsismul“ va ieşi rău de tot, iar „antibăsismul“ va ieşi bine de tot. 

Viaţa acestei comisii nu va fi, totuşi, o plictiseală generală. Chiar dacă scenariul pare scris dinainte, sînt detalii care pot evolua în orice direcţie. De pildă, nu pot anticipa atitudinea PNL în raport cu iniţiativa dlui Tăriceanu. În vară, PNL a contestat constituţionalitatea constituirii acestei comisii şi Curtea a respins, pe bună dreptate, contestaţia. Acum, este de văzut dacă liberalii vor participa la lucrările ei sau nu. Cum, în actuala alcătuire politică, rezultatul activităţii comisiei va reflecta voinţa majorităţii din jurul PSD, iar PNL ştie bine asta, atitudinea partidului condus de cuplul Gorghiu-Blaga va fi una de caracter şi atît. Dacă participă, vor cauţiona comisia. Dacă nu, nu. Cum, în politica noastră, caracterul se dovedeşte a fi cel mai fluid ingredient, rămînem cu sufletul la gură în privinţa participării liberalilor la comisia Tăriceanu. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist.