În chestiunea Nobelului

Publicat în Dilema Veche nr. 175 din 16 Iun 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O spun de la început, ca pe o precauţie: sînt un simplu cititor. Bine, admit, nu chiar atît de simplu. Sînt un cititor snob. Îi citesc şi recitesc mai ales pe cei mari. Cum cei mari sînt, slavă Domnului, atît de mulţi (e o înghesuială de autori de prim rang pe rafturile timpului meu, încît mă simt ca într-un labirint borgesian), am de unde alege. Sînt, vreau să spun, sensibil la premianţi. Laureaţii îmi creează emoţii şi curiozitate intelectuală maximă. Cine ia Nobelul trebuie citit, dacă nu l-am citit înainte. Am avut, astfel, surprize plăcute. M-am întîlnit cu Naipaul după 2001, cu Coetzee după 2003 şi cu Pamuk abia de un an, iar acum cei trei autori, care există în biblioteca mea datorită Nobelului, sînt printre primii mei favoriţi. Am şi eu stuporile mele în legătură cu acest premiu. De pildă, cum de Philip Roth şi John Updike sînt nepremiaţi? De pe această poziţie, simt că am ceva de spus în dezbaterea recent reinventată despre Nobelul literar românesc. De cînd mă ştiu, aud povestea asta cu Nobelul pentru România. Înainte de 1989, totul era o legendă. Se vorbea şoptit, dar se auzea bine. Zice-se că Blaga, Sorescu şi Nichita Stănescu au fost aproape, în anumite momente ale biografiilor lor. Ştiu, din sursă sigură, că Mircea Eliade, de la Chicago, îşi dorea mult acest premiu pentru prozele lui. Dar, fatalitate, nu ne-a ieşit niciodată! Cotidianul a readus în atenţia publicului discuţia despre Premiul Nobel pentru literatură acordat unui român. E foarte bine. La urma urmei, obsesiile se vindecă vorbind abundent despre ele, o poate confirma orice psihoterapeut. Cotidianul a făcut însă un pas în plus. A încercat să curme lamentaţiile, să suprime zvonurile şi să înăbuşe pornirile conspiraţioniste, abordînd chestiunea în termeni tehnici. Cotidianul a prezentat procedura de nominalizare şi, apoi, de alegere a laureatului. De asemenea, a început un fel de sondaj printre cititorii ziarului, dar şi printre vizitatorii recentului tîrg de carte, pentru identificarea scriitorului român cu cel mai bun potenţial de a cîştiga. Abia aici am eu o problemă. Cînd se tot vorbeşte despre Nobel prin ungherele literaturii noastre, simt cum palpită, ca o carne vie, un orgoliu mic şi rănit de intelighenţie provincială. E o mare nedreptate că noi nu avem un Nobel pentru literatură! - spunem mereu. O spunem, cel mai adesea, cu năduf, implicînd faptul că nu ştim să ne promovăm (lamentaţia cea mai audibilă a ultimelor decenii), că ne mîncăm între noi (asta e o lamentaţie mai veche, e drept), sau că cei de acolo nu ne bagă în seamă, de mici şi neînsemnaţi ce sîntem (tot o lamentaţie veche de cînd lumea românească). Am o listă întreagă de obiecţii, dar mă limitez la una singură. Prima este că greşim "adrisantul". Nobelul se acordă unui autor, şi nu unei literaturi întregi şi cu atît mai puţin unei ţări. Premiul Academiei suedeze este un moment imens pentru o biografie, dar nu pentru un destin naţional. E de ajuns să lecturezi fraza elaborată cu care Academia de la Stockholm argumentează, în fiecare an, alegerea laureatului, pentru a pricepe că e vorba despre autor, şi nu despre ţărişoară, despre vocea sa singulară în peisajul infinit al literaturii mondiale pe care fericitul o reprezintă, şi nu despre recunoaşterea unei întregi literaturi naţionale, a unui curent ori a unui stil. Aşadar, nu noi merităm un Nobel, ci un autor anume, un Ionescu, un Popescu, un Georgescu. De ce am prelua noi toţi, ca naţiune, misiunea de a obţine un Nobel mi-e greu să pricep. Cu atît mai mult cu cît aici e vorba despre literatură, despre creaţie, despre talent - adică dimensiuni ale supremei subiectivităţi. Nicăieri individul nu se contopeşte cu sinele său mai profund ca în actul scrierii literaturii. Atunci, ce e toată această tevatură naţională? Înţeleg bine dacă un autor îşi propune să ia Nobelul sau dacă un editor face tot ce poate ca un autor al său să ajungă la această onoare. Dar noi, ca ţară, noi, ca popor să ne suflecăm mînecile şi să lucrăm la asta, nu mai înţeleg. Să nu mi se spună, iarăşi, că noi trebuie să promovăm un autor. Nu noi, ci el însuşi şi editorul său, împreună cu vreo două sau trei instituţii plătite din banii noştri să facă asta. Sigur că aş fi foarte fericit să apuc ziua unui Nobel literar românesc. Am şi un favorit personal care este, din cîte înţeleg, favoritul celor mai mulţi dintre cititorii români. Nu fac nici un secret, e vorba despre Mircea Cărtărescu, un autor oricînd premiabil cu Nobel. Dar nu despre asta e vorba aici. Nu e în discuţie dacă avem sau nu autori demni de o asemenea recunoaştere. E vorba despre felul în care noi, ceilalţi, animaţi de bune intenţii, asumăm Nobelul literar ca pe un fel de obiectiv naţional. Se simte în aer un fel de Daciadă, la urma căreia îl vom alege noi pe cel mai bun dintre cei buni şi ne vom duce cu el mai departe, făcînd eforturi să-l impunem. Este un drum greşit. Deşi procedura premiului e clară pentru toată lumea, datorită Cotidianului, mecanismul de decizie din interior este subtil, sofisticat şi, din cîte înţeleg, încă nebulos pentru mulţi. În final, aş adăuga ceva. Chiar dacă l-ar primi un autor român, ce am face noi cu acest premiu? Am uitat, cred, că în "palmaresul" românesc există un Nobel. Unul pentru medicină, luat în 1974 de George Emil Palade împreună cu Albert Claude şi Christian de Duve pentru descrierea şi explicarea funcţionării interne a celulei. Şi?

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Tatăl care și-a violat fiul cu retard mental: „Trebuie să aibă și el viaţă sexuală. Nu poate rămâne virgin”
Motivarea hotărârii prin care bărbatul din Zlatna a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru două infracţiuni de viol, victima fiind fiul său cu retard mental, arată o situație cutremurătoare
image
image
Când au elevii vacanță în februarie, în funcție de județ. Harta cu toate informațiile
La decizia inspectoratelor şcolare judeţene şi al municipiului Bucureşti, următoarea vacanţă a elevilor, de o săptămână, va fi programată undeva în perioada 6 - 26 februarie, dar nu pentru toată lumea la fel.

HIstoria.ro

image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Din culisele Operațiunii Marte
În istoria războiului sovieto-german, nume ca „Moscova”, „Stalingrad”, „Kursk”, „Belarus” sau „Berlin” evocă mari victorii sovietice.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.