În apărarea naționalismului

Yael TAMIR
Publicat în Dilema Veche nr. 777 din 10-16 ianuarie 2019
În apărarea naționalismului jpeg

„Amenințarea“ naționalismului pare să fie omniprezentă. Descrisă de cele mai multe ori în termeni peiorativi, această ideologie a ajuns să fie sinonimă cu xenofobia, populismul, autoritarismul și cu iliberalismul. Luna trecută, președintele francez Emmanuel Macron a acuzat naționalismul excesiv că ar zgîndări focul Primului Război Mondial și a avertizat că „vechii demoni“ amenință cu o întoarcere la „haos și moarte“.

Pe fondul unei astfel de retorici, e simplu de presupus că naționalismul trebuie evacuat, în toate formele sale, la coșul de gunoi al istoriei. Chiar și intelectualii și au pierdut abilitatea de a purta o dezbatere nuanțată despre virtuțile, dar și despre viciile naționalismului. Dar o carte recentă, scrisă de istoricul israelian Yuval Noah Harari, ne oferă șansa de a corecta acest dezechilibru.

În 21 de lecții pentru secolul XXI, Harari pune o întrebare importantă: este naționalismul capabil să gestioneze problemele unei lumi globalizate „sau este doar o complacere escapistă care ar putea duce umanitatea și întreaga biosferă la pierzanie?“ Răspunsul lui Harari e previzibil: însoțindu-și discursul cu o litanie de probleme ecologice, nucleare și tehnologice, el conchide că naționalismul nu va duce decît la conflict și dezastru.

Și totuși, analiza lui Harari înclină în favoarea problemelor globale. Aerul poluat trece peste granițele naționale, războiul nuclear ar afecta întreaga planetă, iar inteligența artificială schimbă viețile oamenilor de pe întreaga planetă. Naționalismul poate fi însă abordat și în contextul problemelor care trebuie rezolvate la nivel local și național – cum ar fi inegalitatea economică, instabilitatea politică, schismele sociale și proasta guvernare. Dacă Harari ar fi început cu o listă mai restrînsă de probleme, verdictul său asupra naționalismului ar fi fost, poate, cu totul diferit.

Economistul Thomas Piketty a observat că statul-națiune a înlesnit dezvoltarea „statului social“ – ca sistem de servicii care consolidează egalitatea și îmbunătățește calitatea vieții. Pentru oricine consideră – așa cum o fac eu însumi – că problemele sociale, economice și politice necesită o rezolvare urgentă, revigorarea sentimentului național, care asigură coeziunea socială necesară „statului social“, nu este defel lipsită de sens.

Dar chiar și dacă acceptăm lista lui Harari, concluziile sale sînt puțin pripite. Chiar dacă, bunăoară, pentru un lider politic care se confruntă cu dezastrele ecologice și nucleare ar fi tentant să acorde mai puțină atenție problemelor sociale interne, o cooperare globală eficientă se bazează pe state individuale puternice. Ceea ce e cu atît mai adevărat acum, cînd eficiența instituțiilor globale e mai slăbită ca niciodată.

Harari are fără îndoială dreptate într-o singură privință: nici o țară nu poate face față provocărilor globale de una singură. Ar fi însă greșit să tragem concluzia că statele individuale sînt de prisos. Faptul că țările nu sînt suficient de puternice pentru a putea schimba ceva la nivel global nu dovedește că există alte entități politice care le pot lua locul.

La drept vorbind, Harari recunoaște rolul naționalismului în mecanismul guvernării. El scrie, bunăoară, că ar fi eronat să presupunem că o lume lipsită de naționalism ar fi în mod automat pașnică și liberală. Dimpotrivă, o astfel de lume ar decădea în „haos tribal“.

Comparînd democrații stabile și de succes ca Suedia, Germania și Elveția, care „se bucură de un puternic sentiment al naționalității“, cu „țări cărora le lipsește un liant național robust“, cum ar fi Afganistan, Somalia și Republica Democrată Congo, Harari ajunge la concluzia că naționalismul e o componentă necesară a stabilității politice. Putem conchide de aici că ar fi prea periculos să renunțăm la naționalism.

La fel ca orice ideologie politică, naționalismul are multe fețe, unele mai hidoase ca celelalte. Antiglobalismul brut e un bun exemplu. Țări care adoptă acest tip de naționalism stîrnesc conflicte inutile și subminează posibilitatea colaborării transnaționale. Dar alte forme de naționalism, care găsesc un bun echilibru între local și global, sînt benefice și merită încurajate. Naționalismul nu numai că ajută la consolidarea statelor care funcționează bine, dar poate servi ca un instrument de stimulare a solidarității în privința eforturilor guvernamentale de gestionare a problemelor sociale locale, de combatere a inegalității sociale și economice, și de ocrotire a grupurilor sociale defavorizate. De aceea, e mai bine să nu abandonăm naționalismul, ci să-i canalizăm trăsăturile benefice în vederea refacerii statului social.

Desigur, criticii sînt îndreptățiți să denunțe șovinismul și ura. Dar a respinge naționalismul din capul locului e simplist. Este de datoria intelectualilor să realizeze acest fapt și să formuleze argumentele care pot ajuta guvernele să găsească dozajul optim între angajamentele naționale, regionale și globale. 

Yael (Yuli) Tamir, fost ministru israelian al Educației și Imigrației, este președintele Shenkar College, profesor adjunct la Blavatnik School of Government (Universitatea Oxford) și autor al volumelor Liberal Nationalism și Why Nationalism. 

© Project Syndicate, 2018
www.project-syndicate.org

traducere din limba engleză de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Criticile unui american îndrăgostit de România. „Acele creaturi cretacice cred că mai trăim sub Ceaușescu“ VIDEO
Un american a povestit pe YouTube lucrurile care le detestă la țara sa adoptivă, România. Totuși, el susține că se simte bine aici și că este îndrăgostit de România, dar nu poate închide ochii la unele probleme.
image
Dr.Vlad Ciurea, despre un obicei banal care poate ucide: „Este adevărat, mai ales dacă persoana este și hipertensivă”
Deși la prima vedere poate părea inofensivă, o ceartă între două persoane se poate încheia tragic. Emoțiile puternice și furia creează condițiile propice unei afecțiuni, care, în unele cazuri, poate fi fatală.
image
Motivele pentru care România are apartamente nelocuite. „Nu ține de vreo criză imobiliară“
Tot mai multe locuințe sunt nelocuite în marile orașe ale României, deși criza imobiliară despre care vorbesc mulți nu a sosit, cel puțin deocamdată. La mijloc ar fi vorba despre alte fenomene.

HIstoria.ro

image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.
image
Sfântul Andrei și Dobrogea, între legendă și istorie
Îndelung uitate de către establishment-ul universitar românesc, studiile paleocreștine încep să își facă din ce în ce mai clară prezența și la noi. Încurajarea acestor studii și pătrunderea lor în cadrul cursurilor s-au dovedit lucruri absolut necesare. Ultimii ani au dus la noi dezvăluiri arheologice privind primele comunități paleocreștine (paleoeclesii) din Scythia Minor (actuala Dobrogea), conturând două ipoteze și direcții de cercetare pentru viitor: ipoteza pătrunderii pe filieră apostolic