Impas

Publicat în Dilema Veche nr. 1022 din 9 noiembrie – 15 noiembrie 2023
image

Silit să își împartă atenția între două fronturi a căror importanță nu poate fi clasificată, Occidentul își testează zilele astea capacitatea de concentrare. Pe de o parte, războiul Israel-Hamas care pare să fi acaparat aproape cu totul agenda de știri și, pe de alta, războiul din Ucraina de unde veștile nu sînt tocmai bune. 

Ucrainenii încep să admită cu jumătate de gură că mult-discutata contraofensivă n-a produs rezultate aproape deloc, Rusia are resurse pentru a rezista încă multă vreme pe teritoriul ucrainean, iar ei nu dispun de resursele necesare pentru o schimbare radicală a frontului. 

Comandantul armatei ucrainene, Valeri Zalujnîi, recunoștea, într-un interviu pentru The Economist, că a făcut unele calcule care s-au dovedit greșite. Unul dintre ele este acela care estima că Rusia va renunța la război dacă numărul de soldați ruși pierduți pe front este suficient de mare. Zalujnîi remarcă acum că, deși 150.000 de ruși îngrașă cîmpiile ucrainene, nu există nici un semn că Kremlinul ar fi în vreun fel mișcat de această cifră. „În orice altă țară, un asemenea număr de victime ar fi dus la oprirea războiului. Dar nu în Rusia, unde prețul vieții e mic, iar punctele de referință ale lui Vladimir Putin sînt cele două războaie mondiale soldate cu milioane de victime.”

Generalul ucrainean face o comparație cu primul război mondial și explică blocajul la care s-a ajuns prin faptul că, din punct de vedere al tehnologiei militare, cele două armate sînt relativ similare. „Ne-am uitat la manualele NATO și ar fi trebuit să avansăm vreo 30 de kilometri pe zi. (...) În patru luni trebuia să fim în Crimeea.” N-a fost așa. Ucrainenii s-au împotmolit în cîmpurile de mine rusești și înaintarea a început să se măsoare în zeci sau sute de metri. 

Ar fi nevoie, spune Zalujnîi, de un avans tehnologic semnificativ pentru a ieși din această situație. Se poate deduce dezamăgirea militarului ucrainean legată de sprijinul pe care țara sa îl primește din Occident. Filozofia Vestului a fost să încurajeze rezistența, deci să prelungească conflictul, nu să asigure victoria. 

A fost nevoie de acest interviu pentru ca în Vest să înceapă să se vorbească mai rațional despre soarta războiului din Ucraina. Ba chiar conversația a luat-o în direcția opusă celei cu care ne-am obișnuit de doi ani încoace și, pentru prima oară, apar relatări despre reprezentanți ai guvernelor occidentale care încep să discute despre condițiile în care s-ar putea începe negocieri de pace. Cuvîntul nou apărut în conversațiile despre Ucraina este „impas”. Potrivit NBC News, care a discutat cu mai mulți oficiali americani și europeni, termenul a fost folosit la o reuniune NATO de luna trecută pe fondul îngrijorărilor că, din motive diverse, guvernele occidentale ar putea scădea ritmul și volumul ajutoarelor militare. A doua temere a Occidentului este cea privind resursele umane – eforturile Guvernului de la Kiev în direcția recrutării de noi soldați pentru front încep să fie întîmpinate de o rezistență deschisă din partea populației care nu vede mult așteptata victorie apropiindu-se. Că nu toți ucrainenii sînt dispuși să meargă pe front e evident și din numărul celor care și-au însoțit partenerele pe calea refugiului prin diverse state europene. Chiar dacă neplăcute, aceste detalii trebuie remarcate. 

Președintele Volodimir Zelenski a fost obligat, în atari condiții, să iasă în public și să nege ferm că administrația sa ar fi purtat discuții despre eventuale negocieri de pace. Însă nu e greu de observat că spectrul Afganistanului, abandonat brusc și fără cine știe ce planificare coerentă, bîntuie mințile ucrainenilor. Asta mai ales în condițiile în care atenția s-a mutat zilele acestea către Orientul Mijlociu. Sigur, se poate estima că amploarea răspunsului militar al Israelului la agresiunea Hamas va scădea în scurtă vreme (și, odată cu ea, și emoția din jurul ei), dar nimeni nu poate ghici care va fi următoarea lebădă neagră. 

Ucrainenii nu luptă numai cu Rusia, ci și cu timpul care se scurge zilele astea implacabil în defavoarea lor. Iar Vestul pare mulțumit cumva cu ideea că lucrurile se îndreaptă spre un fel de final indecis. Asta este o greșeală. Benjamin Netanyahu, premierul Israelului, nu e un model de urmat, dar o lecție ar trebui poate reținută din atitudinea sa față de Hamas. De fiecare dată cînd este întrebat despre un armistițiu temporar, explică faptul că o astfel de decizie nu reprezintă altceva decît o pauză de refacere pentru adversari și o sarcină mai dificilă în viitor pentru armata israeliană. O pace în condițiile actuale în Ucraina nu ar face decît să ofere Rusiei un răgaz înainte de un nou război, poate în Ucraina, poate în altă parte. 

Imaginea pe care o evocă diplomații care vorbesc „pe surse” despre pace este aceea a cuiva care își pune mîinile la ochi încercînd să creadă că realitatea neplăcută din jur dispare. Nu dispare. 

Soluția pentru scurtarea războiului din Ucraina nu este întoarcerea la spate a mîinilor ucrainenilor, ci înarmarea lor suficient cît să își ia țara înapoi. La propriu.  

Teodor Tiță este gazda podcast‑ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Imagini spectaculoase de pe Transapuseana, cel mai scump drum din ţară. Primul tronson este aproape gata VIDEO
Primul tronson din drumul de 78 de kilometri, care face legătura între Aiud (Autostrada A10) şi zona Bucium – Abrud (DN 74), va fi recepționat în decembrie.
image
Schimbarea la față a Bisericii Ortodoxe Române: Aprobarea Sfintei Mucenițe Anticorupția
Sfântul Sinod a făcut publice măsurile pe care le ia pentru a combate corupția din cadrul Bisericii Ortodoxe. Preoții nu vor mai putea solicita și primi donații decât dacă acestea sunt de un real folos unităţilor bisericeşti, iar cei care vor fi prinși cu mită riscă excluderea din BOR.
image
Cât se pierde dintr-un porc viu după tăiere: Prețul real al unui kilogram de carne
Porcii „în viu” se vând cu prețuri cuprinse între 15 și chiar 25 lei/kg, însă puțini știu că după tăiere se pierde un procent uriaș din greutate, ceea ce face ca prețul să fie mult mai mare.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.