Împărţiri, reîmpărţiri

Publicat în Dilema Veche nr. 147 din 17 Noi 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Referendumul din octombrie cu privire la statutul regiunii Kosovo a fost încă o etapă în prelungirea provizoratului: nici cei direct interesaţi, albanezii şi sîrbii, locuitori ai acestui teritoriu, nici reprezentanţii organismelor internaţionale, care veghează la menţinerea fragilului echilibru de acolo, nu pot pune pe masă o soluţie satisfăcătoare pentru ambele părţi. Textul noii Constituţii sîrbe, aprobat de 52% dintre cei peste 50% dintre alegătorii prezenţi la vot, consfinţeşte, în preambulul său, statutul regiunii Kosovo: este parte integrantă a Serbiei. Nimic nu e mai puţin sigur decît durata acestei afirmaţii. Bisericile şi mănăstirile ortodoxe construite în secolul al XII-lea, în ceea era pe atunci inima Imperiului Sîrb, au căzut o sută de ani mai tîrziu sub stăpînirea Imperiului Otoman, situaţie în care s-au găsit timp de 5 secole: sîrbii au plecat sau au trecut la religia învingătorului. După cel de-al doilea război mondial, ca parte a Iugoslaviei Federale, sub Tito, Kosovo se bucură de o autonomie binevoitoare, pînă la autoguvernare (1974). În 1981, tentaţiile separatiste ale provinciei sînt lichidate cu ajutorul armatei, iar în 1987, viitorul preşedinte Slobodan Miloşevici, într-un discurs devenit celebru, promite minorităţii sîrbe că o va apăra în orice condiţii. În 1989, Miloşevici suspendă autonomia de care se bucura pînă atunci provincia, în 1990, liderii albanezi declară independenţa; Belgradul dizolvă structurile de putere de la Pristina, muncitorii şi funcţionarii albanezi sînt concediaţi. Grevă generală. Sub conducerea lui Ibrahim Rugova, se organizează structuri paralele de învăţămînt, de administraţie, dar faţa paşnică a luptei pentru independenţă este dublată de pregătirea de luptă: se organizează şi se înarmează formaţiunile de rezistenţă - Armata de Eliberare a Kosovo. Tensiunile devin conflict deschis în 1998 cînd, în urma unui atac brutal al armatei sîrbe, sute de mii de civili albanezi iau drumul refugiului. Ultimatumul NATO este desconsiderat de sîrbi, negocierile sub control internaţional sînt mereu la limita eşecului, pe teren cine poate să ucidă o face, şi veştile despre aceste masacre creează, într-o parte a opiniei publice mondiale, presiuni pentru o intervenţie. Aşa trece NATO la loviturile aeriene împotriva Belgradului, acţiune a cărei justificare legală şi morală rămîne de demonstrat, dar a cărei eficienţă pacificatoare s-a dovedit: Miloşevici şi-a retras trupele, Armata de Eliberare din Kosovo a fost de acord să depună armele şi s-a ajuns chiar la o soluţie de compromis, o administraţie internaţională reglementează funcţionarea unei regiuni care este şi nu este Serbia. Statutul final rămîne o problemă greu de rezolvat pentru că nimeni nu poate garanta că sîrbii rămaşi în provincie se vor bucura de un statut egal cu cel al majorităţii, iar comunitatea internaţională s-a implicat în acest conflict tocmai pentru că albanezii - pe atunci minoritari - erau victime ale discriminărilor. Prin amînarea unei soluţii cu caracter definitiv nu s-a produs un provizorat acceptabil, cei 19 morţi de la Mitrovica (2004), atentatele, exploziile sînt semne ale unei tensiuni gata să spargă pojghiţa aparenţelor paşnice. Albanezii au puterea de facto şi conduc regiunea din 1999, de cînd au intrat acolo forţele NATO. Sîrbii au de partea lor principiul suveranităţii şi al integrităţii teritoriale justificat de istorie. Populaţia din Kosovo are în vedere referendumul prin care Republica Muntenegru s-a declarat independentă. Dar referendumurile secesioniste din Transnistria şi Osetia de Sud nu sînt recunoscute pe plan internaţional, insistenţa regiunii Kosovo riscă să se includă în acelaşi cerc de probleme, deşi situaţiile şi argumentele diferă fundamental. Dar văzute din marile capitale europene, nuanţele dispar: de acolo se văd mici fragmente de teritoriu, locuite de populaţii cu un acces întîmplător la civilizaţie şi cu un mare potenţial de violenţă. Dacă regiunea Kosovo devine independentă, soarta sîrbilor, care mai locuiesc încă acolo, nu e deloc sigură şi s-ar putea ca ei să ceară o nouă reîmpărţire, în aşa fel încît teritoriul unde alcătuiesc o populaţie compactă să se poată uni cu Serbia. Ceea ce ar însemna o redesenare a graniţelor, în funcţie de compoziţia etnică a populaţiei. Dacă flutură ispita extinderii, Uniunea Europeană va trebui să contribuie la găsirea unor soluţii, alta decît cea a statelor omogene etnic. Dacă le întoarce spatele, marginile de azi riscă să fie supuse contaminării.

O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.
Viktor Orbán (9298443437) jpg
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Orbán și românii
Indiferent însă de ceea ce îl mînă în luptă pe dl Orbán, nota sa de plată e mult întîrziată.
Frica lui Putin jpeg
Cenaclul „Flacăra” 2.0
Nu, Adrian Păunescu nu a fost un „colaboraţionist”. El a fost un coautor, poate printre cei mai importanţi, al cultului lui Ceauşescu.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
O spectaculoasă prăbușire mută – o întîmplare din deceniul Iohannis
Cu adevărat uimitoare sînt căderile care nu produc niciun zgomot.
Phone Booth with Tower Bridge (36387425206) jpg
Cabina de telefon
În Marea Britanie, tradiționalele cabine roșii de telefon au devenit mici galerii de artă.
Iconofobie jpeg
Detalii complicate
Putem sesiza incongruențe multiple între omul creator și – jucîndu-ne puțin cu noțiunile – creatorul trăitor.
„Cu bule“ jpeg
Teoria chibritului
„A face teoria chibritului” e una dintre expresiile colocviale și umoristice cunoscute de toată lumea, dar pe care dicționarele noastre nu le-au înregistrat.
HCorches prel jpg
Atunci ne vom transforma într-un algoritm matematic
Nu matematica, nu fizica, nu chimia sînt cele care dau unei națiuni identitate. Ci limba, literatura, istoria, artele.
p 7 WC jpg
Crizele de astăzi sînt altfel
Crizele nu mai sînt evenimente rare și izolate, care afectează un grup restrîns de persoane.
Un sport la Răsărit jpeg
Carevasăzică, Viktor Orbán ține cu Csikszereda?
Tipul e un fabulos afacerist care foloseşte orice mijloc, orice tertip pentru a-şi mări capitalul, financiar sau electoral.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Pensionarii de la terasă
Îmi vin în minte pensionarii străini, turiști prin România anilor ’70-’80, care ne uimeau prin mobilitatea, veselia și seninătatea lor.
O mare invenție – contractul social jpeg
Jus cogens
Cine are cîștig de cauză într-un conflict? Cel care e mai puternic sau cel care are dreptate?

Adevarul.ro

image
Accesul turiştilor, interzis în Thassos. Pe ce plaje nu se mai poate ajunge
Mai multe restricţii sunt în vigoare pentru turiştii care ajung în Grecia, începând cu data de luni, 8 august. Autorităţile au interzis accesul din cauza riscului de incendiu.
image
Bătaie în tren între un controlor şi un călător fără bilet. Agresorul este căutat de oamenii legii VIDEO
Un controlor de bilete a fost lovit de un pasager fără bilet care a devenit nervos în momentul în care a fost depistat. Totul s-a petrecut într-un tren care circula pe ruta Mangalia - Sibiu.
image
Primele imagini cu muniţia românească  primită de soldaţii ucraineni VIDEO
Site-ul specializat Ukraine Weapons Tracker au prezentat imagini cu ceea ce par a fi obuze de calibrul 122 milimetri fabricate în România de Romarm în 2022.

HIstoria.ro

image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.
image
Şiretlicurile lui Vlad Țepeș: Începutul războiului cu otomanii
În 1460, câțiva dintre boierii nemulțumiți de Vlad Țepeș au sosit la Curtea lui Mahomed al II-lea și i-au prezentat situația din Valahia și probabil unele povești exagerate de-ale lor. Chemat imediat la Edirne/Adrianopol pentru a duce tributul și 500 de băieți, Vlad a trimis vorbă sultanului...
image
Dacia romană, o provincie puternic militarizată
Distribuţia armatei în interiorul teritoriului provinciei Dacia a servit scopului strategic principal al acestei provincii, şi anume de a separa şi supraveghea neamuri „barbare” care erau potenţial periculoase, în special dacă se aliau între ele contra Romei, cum au fost în special sarmaţii iazigi.