Iliberalismul ambivalent al lui Putin

Stephen HOLMES
Publicat în Dilema Veche nr. 804 din 17-23 iulie 2019
Iliberalismul ambivalent al lui Putin jpeg

Președintele rus Vladimir Putin a declarat recent pentru Financial Times că „ideea liberală e depășită“, atrăgînd astfel un val de critici vehemente. Această declarație provocatoare merită toată atenția, dar nu tipul de atenție pe care l-a primit pînă acum.

E adevărat, afirmația lui Putin e mai puțin ridicolă ca declarația președintelui SUA Donald Trump, care a pus semnul egal între „liberalism“ și „ceea ce se întîmplă“ în Los Angeles și San Francisco. Dar Putin susține și că Rusia e mai democratică decît Marea Britanie. Astfel de bazaconii – cum e și declarația sa potrivit căreia ar fi ajuns președinte al Rusiei în urma unor alegeri libere și corecte – nu trebuie luate în serios.

Aici se situează și aparté-ul malițios despre liberalismul depășit. Într-adevăr, viziunea lui, potrivit căreia Vestul liberal împărtășește acum soarta umilitoare a Uniunii Sovietice, pare să reflecte o fantezie neîmplinită sau chiar fantasma unei răzbunări.

Și totuși, merită să ne întrebăm de ce vrea Putin să caricaturizeze cu tot dinadinsul „ideea liberală“ ca fiind o filozofie arhaică ce cocoloșește imigranți violatori și asasini, și care impune copiilor roluri multigen. „Multiculturalismul“, spune el, nu mai este „realist“, deoarece, în societățile liberal-democratice, intră în conflict cu „interesele populației autohtone“.

Ce ne spune această perspectivă excentrică? Cel mai simplu răspuns este că Putin reciclează temele de discuție ale „nativiștilor“ alt-right (dreapta alternativă, anti-imigrație, rasistă, naționalistă etc.) care au perturbat politica occidentală în ultimii ani. Ceea ce nu-i doar o modalitate distractivă de a le da vesticilor peste nas. După cum Putin știe foarte bine, promisiunea nativistă de restaurare a „monoculturalismului“ pierdut e rețeta sigură pentru o politică slabă și chiar pentru violență civică, atît în SUA, cît și în Europa de Vest.

Marea parte a celorlalte răspunsuri ale lui Putin din Financial Times nu erau remarcabile. Observația sa potrivit căreia globalizarea a fost nemiloasă cu clasa de mijloc occidentală nu e tocmai originală. Iar faptul că reputația liberalismului a fost pătată de miracolul economic al Chinei iliberale nu e un secret, ca să nu mai vorbim de criza financiară din 2008 și de dezvoltarea necontrolată a unor companii tehnologice care au înlesnit propagarea știrilor false. Politicienii nativiști precum Trump au exploatat momentul de slăbiciune al liberalismului, mizînd pe anxietățile demografice ale populațiilor afectate economic și alimentînd animozitățile față de „elitele din establishment“.

Spre deosebire de Trump însă, Putin știe că liberalismul tradițional nu poate fi redus la „corectitudine politică“ și „granițe deschise“. El e perfect conștient de moștenirea culturală cu mult mai vastă a liberalismului, care include și abolirea torturii, controlul civil al armatei, libertatea de conștiință și de exprimare, o presă independentă care să expună corupția oficială și incompetența, și cerința ca deciziile guvernului să se bazeze pe fapte și pe argumente care pot fi contestate public.

Faptul că Putin înțelege în profunzime liberalismul devine limpede atunci cînd acesta se plînge de ascensiunea lui hegemonică, după sfîrșitul Războiului Rece. La fel ca mulți alți lideri post-sovietici, Putin e iritat de ideea umilitoare că toate țările non-occidentale trebuie să adopte liberalismul vestic, renunțînd la tradiția lor presupus inferioară.

În interviul din Financial Times, Putin își exprimă stupefacția față de un Occident care ar „vrea ca o regiune precum Libia să aibă aceleași standarde democratice ca Europa sau SUA“. După părerea sa, „hegemonia liberală“ înseamnă „promovarea democrației“, ceea ce nu e nimic altceva decît un eufemism pentru „schimbarea regimului“. Aici, și nu în ironiile sale la adresa relației amoroase a liberalismului cu pluralismul de gen și cu criminalitatea imigranților, se întrezărește acuza cea mai gravă pe care o aduce el ideii liberale. Putin apără dictatori precum președintele sirian Bashar al-Assad sau președintele venezuelean Nicolás Maduro de ceea ce el consideră încălcări occidentale, deoarece se teme de precaritatea propriei sale poziții de putere. El crede de multă vreme că „promovarea democrației“ era, pentru SUA de dinaintea lui Trump, doar o acoperire pentru un complot împotriva sa.

Departe de a fi o demonstrație de virtuozitate „troll-istică“, observațiile lui Putin despre liberalism trădează de fapt o profundă ambivalență a raportării sale la fragilitatea actuală a „ideii liberale“. Chiar dacă Trump a slăbit alianțele occidentale și a eschivat promovarea democrației, așa cum și-ar fi dorit Kremlinul, el a mers și mai departe, lansînd un vast proiect de profanare a democrației, atît acasă, cît și peste hotare.

În mod paradoxal, încetarea interesului american pentru propagarea la nivel global a democrației și liberalismului reprezintă o amenințare serioasă la adresa lui Putin. O mare parte din legitimarea pe plan intern a lui Putin se bazează pe opoziția sa vehementă față de presupusa aroganță occidentală. Acum însă, după ce Trump a abandonat toate valorile pe care Occidentul le apăra odinioară, cartea antiamericană și-a pierdut impactul politic. Administrația vădit rusofilă a SUA ar putea fi, de fapt, unul dintre motivele declinului vertiginos al susținerii interne a lui Putin.

Temerile lui Putin în această privință sînt dezvăluite de pirueta bizară pe care o face la finele interviului din Financial Times, cînd comută condamnarea la moarte a liberalismului și admite că acesta merită, de fapt, o oarecare susținere. Chiar dacă această schimbare bruscă de atitudine contrazice flagrant afirmația sa potrivit căreia liberalismul „a încetat să existe“, ea e în deplină armonie cu un lider care își propune în mod deschis să protejeze sistemul de comerț internațional de „precipitarea“ și „bruschețea“ lui Trump.

Nostalgia neașteptată a lui Putin față de ordinea liberală a lumii devine și mai izbitoare atunci cînd se plînge de regimul internațional de control al armelor. El continuă să argumenteze că ambiția nechibzuită a Americii de „a schimba regimuri“ este principala justificare pentru statele nedemocratice de a recurge la disuasiune nucleară, dar identifică totodată pericolul opus, și la fel de mare, pe care îl reprezintă abandonarea de către Trump a tuturor formelor de multilateralism.

Dacă SUA se vor retrage din toate angajamentele comune de apărare din Europa și Asia, tot mai multe țări vor simți nevoia să dezvolte arme nucleare pentru a-și asigura propria securitate. În lumea post-liberală tot mai dezordonată și amețitor de imprevizibilă a lui Trump, autocrațiile iliberale riscă ele însele să „înceteze să existe“. 

Stephen Holmes este profesor la Facultatea de Drept a Universității New York. Cea mai recentă carte a sa, The Light that Failed: A Reckoning, scrisă în colaborare cu Ivan Krastev, va apărea în octombrie. 

© Project Syndicate, 2019
www.project-syndicate.org 
traducere de Matei PLEŞU

O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.
index jpeg 6 webp
„Poleiala” de pe Selly
În ultimii doi ani, am ciulit urechile la știrile despre Selly, încercînd să-i urmăresc traiectoria.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
De ce se depărtează românii de UE
Niciodată în istoria ei n-a avut România o perioadă așa lungă de prosperitate și dezvoltare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Feminitate și destin
Destinul converteşte „ordinea“ naturală (şi pe cea divină?) în viaţă, în dinamism imanent, în armonie de inanalizabile.
Frica lui Putin jpeg
Telefonul mobil
Ca să rezumăm printr-o imagine totul: ducem o viață de anexă a telefonului mobil.
index jpeg 5 webp
Una dintre cele mai inteligente femei din secolul al XIX-lea
Nu au trecut prea mulți ani, vreo cinci să fi fost, și Elena Ghica a mai urcat un munte, a mai ajuns pe un vîrf: pe Mont Blanc.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Iconofobie jpeg
Despre „dinamicile” literare
Dinamica trecutului face loc unei noi dinamici analitice, mult mai sofisticate decît odinioară.
„Cu bule“ jpeg
De la pivniță la cîrciumă
Circulă în ultima vreme, în articole jurnalistice și în postări care le preiau conținutul și formulările, o explicație fantezistă pentru originea expresiei beat criță.
HCorches prel jpg
Dragul meu fiu,
Cînd Selly avea vîrsta ta, avea în cont mai mulți bani decît valorează tot ce familia ta a adunat de-a lungul timpului.
IMG 8779 jpeg
Dacă xenofobia nu-i rasism, fotbalul e sport?
Aşa că, o fi fotbalul un sport, doar că voi, care intraţi, lăsaţi orice toleranţă! Dacă ar fi privit mai atent, Virgiliu ar fi găsit în dantesca lui coborîre cohorte de driblangii.
p 7 WC jpg
Va reconsidera Biserica Catolică doctrina despre contracepție?
Unii dintre teologii catolici de prim rang care au participat la dezbatere au sugerat că utilizarea anticoncepționalelor poate fi, în anumite circumstanțe, legitimă.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Diferențe
Dacă ar fi să fac o comparație, Val Gardena, de exemplu, e o zonă de schi în Italia în care pîrtiile legate între ele însumează 500 de kilometri.

Adevarul.ro

image
Destinul trist al Prinţesei Aiko a Japoniei, numită „Cea mai singură prinţesă din lume"
Fiica Împăratului Naruhito trăieşte izolată şi, deşi unii cred că are o existenţă privilegiată, viitorul nu sună bine, în niciuna dintre variantele acceptate de Palat.
image
Un șofer care a sărit la bătaie cu bâta, pus la respect de victimă VIDEO
În baza datelor strânse de polițiști, șoferul a fost reţinut, urmând a fi prezentat magistraţilor cu propunere legală.
image
Cele mai bune trei alimente pe care să le consumi dimineața. Sunt sățioase și nutritive
Micul dejun nu este o masă obligatorie, nu este necesară tuturor. De fapt, e chiar mai indicat să sari peste micul dejun decât să consumi ceva nesănătos. Ideal este să începi ziua cu ceva ușor, nutritiv și sățios.

HIstoria.ro

image
Apogeul și căderea lui Ernest Urdăreanu, favoritul regelui Carol al II-lea
Odată cu sfârșitul domniei Regelui Carol al II-lea, și-au pierdut pozițiile de la Curte și marii săi demnitari. Urdăreanu însă a fost singurul dintre aceștia ales de fostul suveran pentru a-l însoți într-un exil care s-a dovedit definitiv.
image
Prosecco și Macarons, două produse care au cucerit întreaga lume și altele din bucătarie
Radio România Cultural și Revista Historia, prin vocea Danielei Ivanov, vă aduc un proiect cultural inediat „Povești parfumate”.
image
Mândria națională – arma Ucrainei în război
Războiul declanșat de Vladimir Putin a arătat și o componentă importantă a relațiilor internaționale în secolul al XXI-lea, una a cărei vizibilitate a fost, până acum, scăzută, deoarece nimeni nu se mai aștepta la existența vreunui conflict armat pe teritoriul european.