Ieminescu

Publicat în Dilema Veche nr. 1031 din 11 ianuarie – 17 ianuarie 2024
image png

Înainte de 1989, elevii cu (prezumtiv) talent scriitoricesc se întîlneau, o dată pe an, într-o competiţie artistică (destul de dură, cu două probe scrise), cunoscută sub numele de Olimpiada Şcolară de Literatură. Mulţi au criticat după Revoluţie aceste „olimpiade”, considerîndu-le variantele „intelectuale” ale Daciadei sau chiar ale „Cîntării României“. În anumite privinţe, înclin să fiu de acord cu astfel de observaţii, articolul de faţă subliniind tocmai una dintre nuanţele pitoreşti ale marii confruntări şcolare din trecut. În alt plan însă, trebuie să recunosc că multe condeie cunoscute din presa scrisă de astăzi au ajuns cîndva şi la olimpiada de literatură. Pe unii colegi din generaţia mea, astăzi scriitori consacrați, i-am cunoscut mai întîi în calitate de competitori (liceeni) la Concursul Naţional „Mihai Eminescu”.

Amintirea titulaturii de mai sus mă aduce în zona sensibilă a discuției (cu atît mai mult cu cît ne aflăm în preajma zilei de 15 ianuarie). În ultimii ani ai comunismului, organizatorul olimpiadei de literatură (Ministerul Învăţămîntului al RSR) stabilise o legătură fundamentală între Eminescu şi competiţia ca atare. Nu doar numele poetului fusese împrumutat, ci şi imaginea, opera, biografia lui, tot ce ţinea de identitatea autorului Luceafărului se expropriase şi se adaptase (grosolan) specificităţii evenimentului respectiv. Sălile de concurs erau „îmbrăcate” cu citate din poezia ori jurnalistica eminesciană, fiecare vorbitor de la tribuna oficială aducea „un pios omagiu marelui poet”, serile deveneau prilejul unor interminabile spectacole literar-artistice „Eminescu” (pline de tînguieli lirice şi istericale scenice), zilele de după concurs se dedicau unor excursii lacrimogene „pe urmele poetului” (chiar dacă olimpiada se ţinea la Cluj sau la Alexandria), se respira „Eminescu”, întregul oraş vuia în ritm eminescian, bietul elev avînd toate şansele ca, tîrziu în noapte, pe sărăcăciosul pat de cămin, să aibă un coşmar cu asprele cuvinte ale Demiurgului, venite – ca şi Hyperion – din terifiante genuni ale universului.

Un merit avea totuși isteria colectivă declanşată subit în jurul lui Eminescu. Lumea uita pentru o clipă de Ceauşescu. O spun cu mîna pe inimă. La cele cîteva ediţii ale Concursului Naţional „Mihai Eminescu”, la care am participat în perioada de vîrf a demenţei ceauşiste (a doua jumătate a anilor ’80), nu am auzit vreodată nici cel mai mic elogiu ori „mulţumire” aduse „titanului din Scorniceşti”. Eminescu prelua „omagiile” într-un mod necruţător. Chiar politrucii – participanţi infatigabili la manifestările amintite – îşi canalizau energiile idolatrice spre Eminescu. Inepuizabila lor limbă de lemn găsea un nou semnificat absolut în „poetul naţional”, anexîndu-şi-l, transformîndu-l într-un fel de obscură legitimare a ideologiei de partid şi de stat. Prin acest transfer de referent însă, comportamentul lor nu se schimba deloc, substituţia fiind mai curînd de decor şi nu de substanţă.

Îmi amintesc, de pildă, cum, la ediţia botoşeneană a competiţiei, ţinută la începutul primăverii lui 1987, un astfel de „oficial” fusese însărcinat cu organizarea momentului omagial (depuneri de coroane de flori din partea elevilor, speech-uri melodramatice şi recitări patetice) de la una dintre statuile poetului din patriarhalul tîrg moldav. Aerul de brută al individului în chestiune nu fusese afectat de sobrietatea contextului. Împărţea ghionturi în dreapta şi stînga, se răstea la profesori şi la elevi, păstrînd permanent o expresie răutăcioasă a feţei. La un moment dat, se repezi la un tînăr cu şapcă pe cap şi îi spuse pe un ton ameninţător, scuturîndu-l agresiv: „În faţa lui Ieminescu să stai cu capul descoperit, hahaleră!”. Mai tîrziu am aflat că tovarăşul era şeful tineretului comunist din municipiul Botoşani.

Cîteva decenii de delir politic şi cultural se dovediseră, iată, suficienţi ca Eminescu, poetul Scrisorilor şi al Glossei, să fie înlocuit, în mentalul nostru colectiv, de „Ieminescu”, o figură tristă, de circ mediatic şi melodramă ieftină. Prostul gust al „mitologizării” eminesciene continuă, desigur, și astăzi. Te miri de aceea, inevitabil, de destinul tragic al autorului Luceafărului. Una dintre cele mai strălucite minţi ale veacului al XlX-lea este condamnată, de prea mult timp, la trivializare, prin asocierea sa necondiţionată cu celebrările deşănţate ale mediocrităţii şi vulgului. Exegeţi rafinaţi stau și azi departe de Eminescu, terifiaţi de riscurile toboganului deșănțării (apropo, cu un an-doi în urmă, de ziua lui Eminescu, am văzut afişul unui spectacol „omagial” cu titlu înfricoşător: Denii eminesciene). Din raţiuni de igienă culturală, se înțelege, hermeneuți cu potențial intelectual preferă să-şi investească energiile creatoare în alte zone. O ironie cu atît mai stridentă a istoriei, cu cît ea a fost, de fapt, anticipată de însuşi Eminescu.

Codrin Liviu Cuțitaru este profesor la Facultatea de Litere a Universității din Iași. Cea mai recentă carte publicată: Scene din viața unui universitar, Editura Junimea, 2023.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Răzvan Lucescu, „îngropat“ în bani: suma primită de la magnatul grec, patron la PAOK Salonic
La 55 de ani, fiul legendarului „Il Luce“ și-a câștigat reputația de tehnician de elită prin rezultate impresionante. Titlul pe care l-a cucerit cu PAOK, pentru a doua oară, confirmă această realitate.
image
Experiența copleșitoare a doi români printre tătarii din Rusia. „România? Fantastică țară!” VIDEO
Cristi și Ralu, doi cunoscuți vloggeri români, au ales să meargă în Rusia, dar nu oriunde. Cei doi au ajuns la Kazan, capitala Tatarstanului, iar experiența lor a fost una copleșitoare
image
Vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani. Cum pot ieși femeile mai devreme la pensie
Un articol din noua lege a pensiilor, care intră în vigoare de la 1 septembrie 2024, prevede că vârsta de pensionare se va modifica la fiecare 3 ani.

HIstoria.ro

image
Războiul aerian împotriva Germaniei
Pe la mijlocul anului 1943, soarta războiului s-a întors în favoarea Aliaților atât în Europa, cât și în Pacific. Informațiile ULTRA au jucat un rol extrem de important în războiul aerian deasupra Germaniei.
image
Unde e corectitudinea presei românești din anii celui de-al Doilea Război Mondial?!
Februarie 1941. România generalului Antonescu aparține Axei. Germania, noul nostru partener strategic, e în război cu Anglia. Presa vremii respective urmărește îndeaproape mersul Războiului.