Ianus al postcomunismului
"Privind ieri agitaţia sinistră din Parlamentul României am avut acelaşi sentiment ca în timpul mineriadei din ianuarie 1999, cînd banditul comunistoid Cozma înainta spre Bucureşti, urmînd să fie întîmpinat la intrarea în Capitală de arhanghelul C.V. Tudor în costum alb şi cu ochelari de soare. O dată la cîţiva ani, pe pielea României erup furuncule, pline cu puroiul totalitarismului rezidual. Mai mult decît orice raport, comportamentul cimpanzeilor roşii, în frunte cu C.V. Tudor, a oferit un tablou sugestiv a ceea ce a însemnat Comunismul în toată hidoşenia lui. Primitivism, violenţă, diversiune, subversiune, presiuni psihice, atacuri la persoană, încălcarea celor mai elementare reguli ale dialogului politic şi omenesc. Aşa au pus mîna pe putere în România, aşa au condus-o vreme de 45 de ani. Sper să fi văzut aceste secvente cît mai mulţi dintre tinerii care, spre uimirea mea, susţin astăzi că nu era rău comunismul, că părinţii lor primiseră casă şi aveau un loc de muncă asigurat. Sper să înţeleagă astfel ceea ce nici discursul preşedintelui Băsescu, altfel în bună măsură corect, nu atinge: minciuna comunistă, nu numai ca politică de stat, ci şi ca mod de a vieţui." (Cristian Tudor Popescu, Gândul, 19 decembrie) "Ochii contractaţi de ură ai senatorului PRM Corneliu Vadim Tudor deasupra rînjetului şmecher al tînărului social-democrat Victor Ponta. Imaginea unui Ianus al postcomunismului a cărui naştere a fost posibilă tocmai pentru că România nu a condamnat regimul totalitar la începutul anilor â90. Parlamentul amintea ieri de primele şedinte ale CPUN-ului dezbinat de confruntarea dintre majoritatea urmaşă a PCR şi opoziţia anticomunistă. Raporturile de forţe au fost însă altele: comunismul totalitar a fost condamnat, iar statul a cerut iertare pentru suferinţele românilor. (Ioana Lupea, Evenimentul zilei, 19 decembrie) ( C. G. .)
