Iadul - prezent şi perspective -</i>

Cazanul e mare şi încins, iar înăuntru clocoteşte smoala. Nu ne întrebăm de ce e smoală: probabil că predicatorii n-au putut să aducă la zi materialul cel mai la îndemînă pentru evrei, în Orientul Mijlociu. Nu e clar ce arde dedesubt de-l ţine la temperatura potrivită şi nici cum rezolvă iadul problema gazelor cu efect de seră. Odată sosiţi în el, înţeleg că ne aşteaptă o veşnicie de chinuri, ceea ce ar fi chiar grav dacă vreunul dintre cei care ameninţă cu asta ar putea să-mi explice, clar, cît ţine veşnicia. Nu e, de asemenea, lămurit unde se găseşte iadul, cu toate că, din raţiuni de economie, aş recomanda Venus sau Mercur: acolo e suficient de cald încît instalaţiile de provocat dureri să poată funcţiona, fără mari probleme, cu energie solară. Cu toate astea, există oameni curajoşi care se tem că au găsit iadul, aici pe pămînt. Intraţi pe YouTube şi aveţi chiar o relatare (http://www.youtube.com/watch?v=Lu5I4FPLb4U). Nu e vorba de vreun iad metafizic, un iad abstract, ci iadul pur şi simplu, descris în Scripturi (Matei, plus exegeţii ulteriori). Dacă nu aveţi timp de filmuletz, vă fac un rezumat. Cică nişte oameni de ştiinţă ruşi au săpat un puţ în Siberia, pînă la 14.000 de metri adîncime. Acolo i-a surprins temperatura, de peste 1100