Havel regăsit

Publicat în Dilema Veche nr. 361 din 13 - 19 ianuarie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

La sfîrşit de an, am petrecut o zi întreagă răsfoind file vechi. Am citit rînduri pe care le-am scris de-a lungul timpului – unele publicate, altele nu – şi, nu de puţine ori, m-am mirat. Dar nu despre mirările mele în faţa propriilor producţii vreau să scriu acum, ci despre una dintre cele mai plăcute regăsiri. Un articol apărut în vechea Dilema, la începutul anului 2003, intitulat „Fratele nostru, Václav Havel“. Articolul începea aşa, marcînd prilejul cu care l-am scris: „Începînd cu ziua de 3 februarie, Václav Havel încetează să mai fie preşedintele Republicii Cehe. Se va retrage din politică, va scrie şi va medita la ceea ce s-a întîmplat cu el şi cu ţara lui în ultimii ani. A petrecut în fruntea statului 13 ani (3 ani ca preşedinte al Cehoslovaciei şi 10 ani ca preşedinte al Cehiei) şi a fost, cu adevărat, regele-filozof al epocii noastre.“ Reproduceam, mai departe, dintr-o conferinţă pe care Havel o susţinuse la New York City University cu vreo trei luni înainte, în ceea ce avea să fie ultima sa vizită ca şef de stat în America, un fragment care mă frapase despre experienţa sa în politica la vîrf. Îl redau aici, sub sentimente diferite de cele pe care le aveam în faţa acestor vorbe acum, iată!, opt ani, cînd am scris articolul: „Deşi ar fi fost de aşteptat ca această experienţă bogată să-mi dea din ce în ce mai multă încredere în mine, siguranţă şi ştaif, s-a întîmplat exact invers. În acest timp am devenit, în bună măsură, mai puţin sigur pe mine şi, în mare măsură, mai umil. Poate n-o să credeţi asta, dar pe zi ce trece simt din ce în ce mai mult că am trac, în fiecare zi mă tem tot mai mult că nu o să fiu la înălţimea funcţiei mele sau că o să dezonorez această funcţie. Mi-e din ce în ce mai greu să scriu discursuri şi, cînd le scriu, mi-e din ce în ce mai teamă că mă repet iarăşi şi iarăşi. Din ce în ce mai des, mi-e teamă că o să dezamăgesc teribil, că o să dovedesc lipsa mea de calificare pentru această funcţie, că în ciuda bunei mele credinţe o să continui să fac greşeli din ce în ce mai mari, că o să încetez să mai merit încredere şi, prin urmare, că o să pierd dreptul să fac ceea ce fac. În timp ce alţi preşedinţi, mai tineri ca mine în privinţa anilor petrecuţi în funcţie, gustă cu plăcere fiecare ocazie de a se întîlni unul cu celălalt sau cu alţi oameni importanţi, de a apărea la televizor şi de a ţine discursuri, pe mine toate astea mă fac să fiu din ce în ce mai temător. Uneori mă feresc deliberat chiar şi de ceea ce ar fi trebuit să primesc ca pe o bună împrejurare, ca pe o ocazie favorabilă, din teama iraţională că voi irosi această ocazie sau chiar că voi prejudicia o cauză bună. Pe scurt, par a fi din ce în ce mai nesigur, şi asta chiar în propriii mei ochi. Pe măsură ce am tot mai mulţi inamici, în mintea mea le dau din ce în ce mai multă dreptate şi, astfel, devin cel mai aprig inamic al meu. Cum să explic această evoluţie, complet neaşteptată, a personalităţii mele? Probabil că o să mă gîndesc la asta tot mai mult odată ce nu o să mai fiu preşedinte, ceea ce se va întîmpla la începutul lui februarie, atunci cînd voi avea timp să mă retrag pentru o vreme, să iau distanţă faţă de politică şi, ca om din nou liber, să încep să scriu ceva diferit de discursuri politice.“ 

Acum opt ani, priveam acest citat cu acea admiraţie pe care orice om cît de cît educat o simte în faţa onestităţii şi modestiei. Adică Havel, modelul de preşedinte postcomunist, eroul vremii noastre, singurul est-european care a putut genera o nouă gîndire globală în Biroul Oval (mă refer la povestea extinderii NATO spre Est), politicianul care impunea respect oriunde mergea, devenea din ce în ce mai fragil în privinţa încrederii în sine pe măsură ce intra, pe uşa destinată celor cu adevărat mari, în istorie. Mărturisesc că nu înţelegeam cum de e posibil aşa ceva. Mai exact, cum de e posibil ca acumularea de experienţă politică să te facă mai nesigur, mai anxios, mai vulnerabil cînd, de fapt, ar trebui să fie exact invers. Deşi nu înţelegeam, cum spuneam, admiram onestitatea mărturisirii şi detaşarea înţeleaptă cu care Václav Havel privea, deopotrivă, în urmă şi înainte. Acum, înţeleg bine ce spunea fostul preşedinte ceh. Politica împuţinează existenţa, deşi umple vanitatea. Exerciţiul politic îndelungat corodează pilonul central al arhitecturii fiinţei oricărui idealist şi bolţi altădată stabile se prăbuşesc, se deteriorează iremediabil bogăţii fragile tezaurizate cu preţul anilor, se alterează lumini interioare odinioară blînde şi curate, simetrii şi echilibre atent construite sînt strivite brutal. Ce rămîne? Din fostul idealist, un om tăbăcit. Mai înţelept şi mai inspirat, poate. Un mărturisitor întru adevăr, poate. Un învins sau un învingător – asta contează în cele din urmă.

P.S. Cercetez calendarul şi văd că anul acesta, în octombrie, Václav Havel va împlini 75 de ani. Abia aştept! 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Huiduieli la concertul Coldplay de pe Arena Naţională. Un manelist a cântat in mijlocul concertului. „Mi s-a dus tot cheful” | VIDEO
O apariţie pe cât de neaşteptată, pe atât de neplăcută în timpul concertului trupei britanice de rock Coldplay la primul concert susţinut în România în cadrul turneului „Music of the spheres”.
image
Cine e Babasha și ce spune după momentul de la concertul Coldplay: „Străinii ne apreciază, doar românii nu ne apreciază” VIDEO
Babasha, pe numele său real Vlad Babașa, este originar din Bacău și la ora actuală este foarte popular pe mai multe platforme de streaming audio. Acesta a stârnit controverse după ce a cântat la mult așteptaul concert Coldplay în România, în fața a 50.000 de spectatori.
image
Mărturiile recruților ruși luați prizonieri de război de către ucraineni: „Cu banii ăștia aș trăi regește în Somalia”
Recruți din țări africane și din Asia de Sud care au fost luați prizonieri de război de trupele ucrainene au oferit mărturii despre cum au ajuns să semneze contracte cu Ministerul rus al Apărării, relatează portalul RBC Ucraina.

HIstoria.ro

image
Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, anchetat şi împuşcat în URSS
La începutul lui octombrie 1937, Marcel Pauker, lider al comuniştilor români, e chemat la Moscova pentru a răspunde unei anchete a Kominternului.
image
Hanurile de altădată, precursoarele caselor de schimb
Zarafii s-au orientat spre construcțiile ce ofereau cele mai sigure condiții, dar și accesibilitate, adică hanurile, precursoarele hotelurilor, în curțile cărora își puteau desfășura activitatea.
image
De ce au ajuns sovieticii primii la Berlin?
Pe 16 decembrie 1944, în condiții meteo nefavorabile, Wehrmachtul a declanșat o masivă contraofensivă împotriva trupelor americane dispuse în zona Ardenilor din Franța, Belgia și Luxemburg.