Hamletizînd despre schimbările climatice

Publicat în Dilema Veche nr. 556 din 9 - 15 octombrie
Bun şi rău jpeg

Găsesc într-un recent articol publicat într-o revistă anglo-americană de mai mică circulaţie* o foarte interesantă punere în cadru a chestiunii schimbărilor climatice. Se ştie, o grămadă de oameni (inclusiv specialişti) cred că sîntem pe punctul de a intra, de nu am intrat deja, într-un proces ireversibil de schimbări climatice cu efecte catastrofale. Schimbări, fireşte, produse de noi înşine. Pe de altă parte, o grămadă de oameni (inclusiv specialişti) cred că primii sînt cam alarmişti, că situaţia nu e chiar disperată, că scenariile de viitor nu sînt apocaliptice şi că nu e bine să ne alarmăm. E bine, totuşi, să facem cîte ceva pentru a proteja mediul. Cînd în spatele acestor grupuri s-au aliniat, după interes, industria care produce energie şi partidele politice, disputa a devenit luptă ideologică, cu tot ceea ce presupune aşa ceva în lumea de azi (strategii de comunicare, advertoriale, proteste, susţinerea ideilor prin opere de artă, manipulări mai mult sau mai puţin subtile etc.). Mai precis, alinierea industriei s-a produs pe liniile de forţă ale dezbaterii după natura materiei prime consumate. De-o parte sînt cei care produc energie din hidrocabruri, şi de partea celalaltă sînt producătorii altor variante energetice. La mijloc, ca de obicei, poporul! Ca de obicei, năucit între mesajele divergente. Ca de obicei, sigur pe ce ştie azi, complet nesigur mîine, convins ferm de contrariu, poimîine. Dar chiar şi acei oameni care încearcă să-şi trateze năuceala gîndind raţional (cît de raţional poţi fi într-o dezbatere în care toate părţile încearcă să te înspăimînte – una cu apocalipsa climatică, alta cu falimentul personal) sînt în dubiu. Ei au de optat între o formă de energie poluantă, dar ieftină, şi o formă de energie nepoluantă, dar scumpă. Idealul, fireşte, este o energie şi nepoluantă, şi ieftină. Dar în viaţă, nu-i aşa, idealul nu se întîmplă niciodată. Sau doar foarte rar.

Totuşi, rămîne întrebarea: între cei care ne avertizează că lumea moare sub poluarea pe care o producem şi cei care ne spun să stăm liniştiţi că nu e chiar aşa, cine are dreptate? Un înţelept ar spune că viitorul ne va arăta – dar noi nu sîntem atît de înţelepţi încît să aşteptăm viitorul şi vrem să ştim acum. Pentru siguranţă şi confort interior ne adresăm, ca întotdeauna, ştiinţei. Să ne spună oamenii de ştiinţă cum stau lucrurile. Pe ei îi credem. Nu este ştiinţa oracolul lumii moderne?

Numai că – ne aminteşte Richard Lawson – nu în ştiinţă trebuie să căutăm răspunsul la această întrebare, amintindu-ne de Karl Popper şi de cartea sa din 1934 – Logica descoperirii ştiinţifice. Pînă la Popper, regula era că o propoziţie ştiinţifică este validă atîta vreme cît e dovedită, adică atîta vreme cît e verificabilă prin demonstraţie de orice fel. Popper, însă, a explicat că este imposibil ca o propoziţie ştiinţifică să fie pe deplin dovedită – e doar o chestie de timp ca să apară observaţia sau „descoperirea“ care o va invalida. De altfel – observă Popper –, aşa a şi evoluat ştiinţa, prin descoperirea contextelor în care o teorie dovedită ştiinţific este, totuşi, falsă. Aşadar, pentru a rămîne în cîmpul ştiinţei – zice Popper –, o propoziţie trebuie să fie oricînd presupusă a fi dovedită falsă. Mai precis, propoziţiile care nu sînt niciodată susceptibile a fi dovedite ca false (cum sînt propoziţiile emise din interiorul credinţelor, de pildă) nu aparţin ştiinţei. Această teorie a lui Popper are cel puţin două consecinţe imediate. Prima, că nu există teorii ştiinţifice eterne (chiar dacă unele par aşa) şi că nu există dovezi irefragabile ale acestora. Există doar teorii a căror falsitate nu a fost dovedită încă. Şi a doua consecinţă este că există întotdeauna două părţi în dezbaterea ştiinţifică. Unii care susţin o paradigmă şi alţii care o demolează. De multe ori, aceste două grupuri nu sînt direct contemporane. Totuşi, uneori, sînt. În cazul disputei în jurul modificărilor climatice, de pildă. Interesant – subliniază Lawson – este că fiecare dintre cele două grupuri (apocalipticii şi liniştitorii) pretind rolul celui care răstoarnă paradigma încetăţenită, şi nu rolul celui care o susţine. Apocalipticii spun că lumea e inconştientă şi anesteziată de mesajele liniştitorilor şi ei sînt cei care o trezesc, răsturnînd paradigma general acceptată. Liniştitorii susţin că lumea e deja supusă paradigmei apocalipticilor care, prin mijloacele media, mai ales, şi-au impus deja punctul de vedere şi ei sînt cei care răstoarnă ideea general acceptată că sîntem într-o „criză climatică“, explicînd că nu e chiar, sau deloc, aşa.

Mai departe, autorul articolului se poziţionează clar de o anumită parte a dezbaterii. Nu-l voi urma, nu pentru că aş crede altfel decît el, ci pentru că e păcat să strici o astfel de demonstraţie a normalităţii năucelii. 

* „Climate Science and falsifiability“, de Richard Lawson, în Philosophy Now, sept./oct. 2014 

Sever Voinescu este avocat şi publicist.

image png
Cum și ce se mai fură în România
Cum a fost cazul unui angajat din comerț, care vindea vinuri și care a fost condamnat nici mai mult, nici mai puțin decît la moarte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Franța și Estul
Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Frica lui Putin jpeg
De unde ne vine pericolul
Da, Biblia, cu poveștile ei incomode, a speriat pe mulți slabi de înger de-a lungul secolelor.
index jpeg 5 webp
Cleopatra și o doză din istoria berii
Spre deosebire de egipteni, care iubeau această băutură alcoolică, grecii și romanii nu prea o agreau, lor le plăcea vinul (poți să-i învinovățești?).
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Decivilizare și civilizare
Consolidăm aportul nostru la decivilizare și ne plîngem, apoi, că partea civilizată a societății nu se arată încîntată că este decivilizată.
image png
Ce înseamnă să fii viu?
„Dungile sînt ușor de explicat, dar ce ne facem cu partea de cal?”.
„Cu bule“ jpeg
Bobul, la modă
Bobul din domeniul coafurii feminine merită să intre în dicționare, alături de omonimele sale mai vechi și mai noi.
HCorches prel jpg
Banii, această chestiune măruntă
Dacă vrem sănătate și calitate, de aici trebuie să începem. De la bani, această chestiune măruntă.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
Dacă Trump revine
Judecînd după comportamentul lui ca fost președinte, Trump nu s-a schimbat deloc.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Lifturi
Săptămîna trecută scriam despre incredibilul furnicar newyorkez.
O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.

Adevarul.ro

image
Alimentul banal care face minuni în grădină. Soluția nu poluează, vă scapă de insecte și este foarte ieftină
Otetul alb are multiple întrebuințări. Pe lângă utilizarea în bucătărie, cu ajutorul acestuia se pot curăța și lustrui diverse obiecte, sau poate fi folosit ca erbicid în grădină. Mai mult decât atât, nu poluează mediul înconjurător și nu are efecte negative asupra organismului uman.
image
Turistă dezgustată de ce a văzut pe o celebră insulă celebră din Grecia: „Te simți ca în lumea a treia” VIDEO
Turista a povestit pe TikTok experiența sa în timpul vacanței pe care a petrecut-o în insula Corfu, una dintre cele mai mari din Grecia.
image
Supervulcanii, bomba cu ceas a planetei. O erupție uriașă poate arunca omenirea în Evul Mediu sau să-i provoace extincția
Catastrofele naturale nu au ocolit Terra și au provocat mai multe extincții de-a lungul a sute de mii și milioane de ani. Vlad Manea, doctor în științele pământului cu studii postdoctorale la Caltech, Laboratorul de seismologie, explică, într-un interviu pentru „Adevărul”, unde poate duce o erupție.

HIstoria.ro

image
Kosovo și reflectarea războaielor din această provincie în media.
Kosovo, o provincie din partea de sud a Serbiei, astăzi recunoscută doar de câteva state ca o țară de sine-stătătoare, se află de câteva decenii în prim-planul mass-mediei și constituie un subiect de interes, în principal datorită istoriei sale politice turbulente și a conflictelor care au degenera
image
Sosirea voluntarilor ardeleni la Iași (7 iunie 1917)
După eşecul campaniei din 1916, guvernul român şi Marele Stat Major, la începutul anului 1917, au început să pregătească pe teritoriul restrâns al Regatului, o amplă acţiune de refacere şi înzestrare modernă a unităţilor decimate în luptele din anul precedent.
image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit