globul cubic-Un preşedinte deprimat

Problema preşedintelui ucrainean Iuşcenko, ajuns la putere pe un imens val de popularitate, nu vine de la deciziile sale economice greşite. În spatele lui se află - sau ar trebui să se afle - o echipă de strategi care să-l scoată din încurcătură. Problema e cea a imaginii: de cîte ori apare, pentru a descîlci scandalurile de la vîrf sau cele de corupţie, el e în defensivă, se banalizează, devine una din figurile scandalului. Şi nu se comportă, aşa cum ar face un om normal, etalîndu-şi argumentele sale, ci se cramponează de vorbe ameţite, fără să lămurească nimic. De fapt - aşa cum scria celebrul politolog american Richard Neustadt referindu-se şi la alţi preşedinţi - "devenit şeful statului, Iuşcenko s-a trezit singur, nimeni nu pare grăbit să-i îndeplinească ordinele, nu poate controla totul şi nu poate obliga pe nimeni să acţioneze. Confruntat cu această impotenţă relativă, el s-a închis în sine şi i-a concediat pe toţi cei consideraţi Ťtrădători» (Zincenko, Poroşenko, Timoşenko). A urmat o perioadă de depresie şi de profundă neîncredere, de decizii haotice, de acte nechibzuite şi de declaraţii grăbite. Cu toate acestea, Iuşcenko este un lider puternic. El ar trebui să-şi depăşească rapid acest obstacol psihologic. Are la dispoziţie două posibilităţi: prima ar fi să-şi consolideze rolul în procesul de luare a deciziei, să se înconjoare de oameni în care are încredere, şi să recurgă la Ťreprimarea» adversarilor; a doua: să-şi multiplice sursele de informaţii, să-şi adune o echipă de conducere mai Ťmusculoasă» şi să răspundă la fiecare atac al presei sau al opoziţiei. Într-o ţară democratică, de obicei prima soluţie eşuează într-un impas, cea de-a doua duce la o dezvoltare accelerată". Totul depinde de Iuşcenko - conchide politologul Denis Bohoush, în ziarul Ukrainskaia Pravda (fost ziar anti-Kucima, existent doar pe Internet, întemeiat de Gheorghii Gongadze, gazetarul ucis în septembrie, în timp ce ancheta o afacere de corupţie în sînul Puterii). "El poate recîştiga încrederea oamenilor încă alături de el. Pînă în 2004, cota lui de popularitate n-a fost rezultatul unei strategii politice. A fost rezultatul charismei şi al influenţei sale. Strategii politici n-ar putea decît să corecteze cîteva elemente şi să neutralizeze propaganda adversarilor. Principalul atu al preşedintelui este el însuşi." Poate că depresivii n-ar trebui să candideze la funcţii de răspundere în stat. (M. B.) globul cubic