globul cubic
Facerea de bine Toată lumea ştie că faptele bune nu rămîn niciodată nepedepsite, dar nimănui nu-i vine să creadă că acest lucru i se poate întîmpla chiar lui, şi chiar miliardarii dau dovadă de naivitate. Revista The Economist (10 decembrie 2005) povesteşte păţaniile Fundaţiei Soros în Lituania. Acolo, miliardarul care şi-a pus propria avere la bătaie pentru transformarea structurilor comuniste, a cheltuit prin Fundaţia condusă de intelectualii din Vilnius circa 65 de milioane de dolari în acţiuni de sprijinire a democraţiei. Au fost sponsorizate manuale, traduceri (de la Aristotel la Umberto Eco), au fost date burse şi asigurate contracte care i-au ajutat pe unii lituanieni să suporte ceva mai demn avatarurile tranziţiei. Cam de pe la sfîrşitul lui noiembrie, cel mai important tabloid, Respublika, a început să-l descrie pe Soros ca pe un răufăcător care se amestecă în problemele interne ale ţării. Acelaşi tabloid a lansat anul trecut un dosar pe tema cine conduce lumea. Răspunsul a fost fără echivoc: evreii şi homosexualii. Acum atacurile sînt îndreptate împotriva celor care, direct sau indirect, au fost sau sînt legaţi de Fundaţia Soros, inclusiv preşedintele ţării, Valdas Adamkus. Se susţine că Fundaţia este o ameninţare la adresa securităţii ţării, că nu-şi propune să creeze o societate unită, ci, dimpotrivă, una divizată. Deşi la început n-au răspuns atacurilor, intelectualii cunoscuţi ai ţării au cerut tabloidului, printr-o scrisoare deschisă, să înceteze campania. Mulţi văd în acest conflict mîna Rusiei, nemulţumită de schimbările din Georgia şi Ucraina, favorizate şi de acţiunile Fundaţiei Soros. Democratice sau nu, aceste ţări ies de sub influenţa Rusiei. "Întreţinerea unui scandal fictiv despre o influenţă secretă occidentală ar putea neutraliza temerile reale legate de Rusia" - a declarat un înalt oficial. O altă teorie susţine că succesul campaniei Soros anticorupţie a deranjat oamenii puternici care-şi împărţiseră între ei fondurile europene. Domnul Soros şi-a mai redus eforturile financiare din lumea postcomunistă, dezamăgit de rezultatul acţiunilor sale în locurile unde el vroia să vadă înflorind "societăţile deschise". Autorul articolului din revista The Economist crede că "poate în Lituania ar merita să insiste". (M. B.)
