globul cubic

Cum vrem, aşa facem Pregătindu-se pentru alegerile din aprilie, prim-ministrul Italiei, Silvio Berlusconi, Il Cavaliere, încearcă un ultim asalt împotriva justiţiei: legăturile dintre marele capital şi politică, cum s-a lipit această combinaţie de cercurile mafiote sînt un nesfîrşit scandal al vieţii publice italiene. Sătul de atacuri, Il Cavaliere a trecut la ofensivă: a declanşat exploatarea unei informaţii, judiciar fără nici o semnificaţie; comunicată însă telespectatorilor (noţiune care o înlocuieşte pe cea tradiţională de electorat) are calitatea de a demonstra că nici la adversari nu e totul în regulă. Berlusconi dezvăluie că un prieten i-a spus că unii conducători ai Democraţilor de Stînga (DS) s-au întîlnit neoficial cu Antoine Barnheim, ca să-l convingă să-şi vîndă partea lui din Banca Nazionale del Lavoro (BNL), Unipolului, un grup de asigurări al mişcării cooperatiste, tradiţional legată de stînga. "De cînd am intrat în politică s-au înverşunat împotriva mea cu povestea asta a conflictului de interese. Stînga ascunde un conflict mare cît casa: un partid de-al lor controlează cooperativele, asigurările, şi dacă scandalul BNL va merge pînă la capăt, se va vedea că posedă şi o bancă." Fără alte probe, s-a lansat suspiciunea operaţiunilor frauduloase, care în climatul saturat de neîncredere din Italia poate deveni un argument. "Fiind lovit el însuşi de puterea circuitului mediatico-judiciar, Il Cavaliere a decis să folosească împotriva adversarilor săi mecanismul care l-a persecutat în toţi aceşti ani", scrie La Stampa. Între timp, Parlamentul a votat o lege anulînd dreptul acuzării de a face apel împotriva sentinţei de achitare, dată de un tribunal în primă instanţă. "Întîmplător, un tribunal din Milano tocmai începea audierile într-un asemenea apel. Dl Berlusconi fusese achitat în cele patru învinuiri de corupere a judecătorilor. Verdictul din 2004 constatase că prima învinuire depăşise termenul de prescripţie, în celelalte două n-au fost suficiente probe, iar în a patra s-a constatat că nu se comisese nici un delict." (The Economist, 21 ianuarie 2006) Achitarea rămîne valabilă. Nu e important să dovedeşti propria cinste, e mai eficient să acuzi adversarul că e necinstit, mai ales dacă puterea se poate sprijini pe legile convenabile, elaborate tot de ea. (M. B.)