globul cubic
Contra cronometru L upta viciului cu virtutea nu are un învingător clar nici în ţările cu o democraţie consolidată: virtutea are de partea ei statul cu constrîngerile lui legale, viciul se bucură de tradiţie şi de popularitate. În Marea Britanie, Guvernul laburist al lui Tony Blair doreşte să-şi exerseze "influenţa civilizatoare" printr-o lege interzicînd consumul băuturilor alcoolice în mijloacele de transport în comun. Poliţia e bucuroasă că în sfîrşit se face ceva pentru a lichida obiceiul "binge drinking" (s-ar putea zice "beţivăneala"), consumul metodic de băutură cu unicul scop de a te îmbăta. Legea îşi propune să lichideze dezordinea provocată de tinerii beţivi, dar penalizează şi majoritatea pasagerilor, pe cei care, călătorind, doresc să-şi însoţească prînzul sau cina cu un pahar de băutură. Opoziţia conservatoare şi liberal-democrată denunţă un guvern obsedat de "dorinţa de a interzice" şi de voinţa de a instaura "statul-doică". Nimeni nu contestă gravitatea problemei. Presa arată feţele urîte ale beţiei de sîmbătă seara: bătăile, imaginile cu tineri şi tinere prăbuşiţi pe trotuare. Fiecare a doua infracţiune penală are drept cauză alcoolul. Noaptea, tot băutura motivează şapte internări în spital din zece. Conform ziarului Le Monde (1 noiembrie 2005), 48% dintre bărbaţi şi 31% dintre femei între 19 şi 24 de ani au recunoscut că au fost de cel puţin două ori complet beţi în ultimele douăsprezece luni. Stricăciunile provocate de beţivi se cifrează anual la 30 de miliarde de euro. Poliţia nu a stat doar să se uite: sînt pedepsite cu o amendă de pînă la 115 euro bătaia în public, urinatul în pragul unei case sau voma pe stradă. Dar viitoarele măsuri restrictive sînt însoţite şi de o relaxare: începînd cu 24 noiembrie, pub-urile, acum obligate să închidă la 11 noaptea, vor putea rămîne deschise 24 de ore din 24. Tony Blair speră ca astfel să pună capăt scandalurilor provocate de "băutura contra cronometru": cînd se apropie ora închiderii, la ultima comandă, oamenii se aprovizionează cu mai mult decît pot duce. Între imaginea englezului cu care operăm noi, a bărbaţilor sobri, cu un umor subtil, stimulat din cînd în cînd de alcool, şi cea cu care luptă autorităţile britanice pare a fi o mare diferenţă. (M. B.)
