Gînduri la masa de dezbateri

Publicat în Dilema Veche nr. 233 din 31 Iul 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Sînt invitat la dezbaterea aceasta, în salonul chic al unui hotel bucureştean exorbitant. Ca preţ, nu ca servicii, fireşte. Privesc masa largă a dezbaterii şi citesc, pe "călăreţi", numele celor aşteptaţi: numai unul şi unul. Oameni grei, importanţi, cu operă şi fapte la activ. După firitiseli în dreapta şi-n stînga (mereu e cîte cineva care trebuie felicitat pentru ceva în asemenea împrejurări), distilării de manieră şi cafele, ne aşezăm în jurul mesei, la chemarea moderatorului. Se întîmplă ca în spatele cîtorva nume ilustre să nu se aşeze nimeni. Mi se explică, şoptit, că au confirmat participarea, dar... E de înţeles. Nimănui nu-i trece prin minte să pretindă unor asemenea personalităţi să se ţină de cuvînt. Nu ei îşi fac agenda, ci însăşi Istoria - şi cine sîntem noi să ne punem cu Istoria? Începe dezbaterea. Mai întîi, va vorbi demnitarul-vedetă. Am ajuns şi noi, românii, să admitem unanim că dezbaterea este benefică, indiferent de subiect, participanţi şi rezultate. Cînd enumerăm feluritele binefaceri pe care ni le-a adus democraţia, ar trebui, mereu, adăugată dezbaterea. Dezbaterea a devenit o valoare în sine. Cred că îmi este imposibil să numesc toate virtuţile dezbaterii, dar pot înşira aici cîteva, suficiente pentru a o cultiva cu evlavios respect: dezbaterea face imposibilă confruntarea fizică, dezbaterea difuzează frustrările aflate sub presiune periculoasă în cazul celor mai mulţi dintre noi, dezbaterea implică pe toată lumea interesată, dezbaterea stimulează intelectual, dezbaterea este cea mai bună cale spre cea mai bună soluţie (dacă există cu adevărat soluţii), dezbaterea înseamnă cunoaştere etc. Numai acestea să fie motivele şi ar fi de-ajuns ca să venerăm dezbaterile. În plus, la noi, dezbaterea nu vine pe loc gol. Ai zice că anii de dictatură (în care nu existau decît monologul oficial şi şedinţa unanim aprobatoare) şi anii de isterie post-dictatorială (în care fiecare ţipa cît îl ţineau bojocii în legea lui) ar fi constituit o tradiţie antinomică dezbaterii. Dar nu e aşa. Pentru că, în paralel cu aceste nefericite forme, a existat mereu taclaua. Ea este fundamentul pe care se dezvoltă, acum, cultura dezbaterii la români. În fond, dezbaterea se distinge de tacla prin elemente conjuncturale (solemnitate organizatorică, tematici socotite serioase, preţiozitatea participanţilor) şi nu prin sens ori scop. Dar, gata cu speculaţiile, să urmărim dezbaterea! Sigur că, la noi, dezbaterea are trăsături specifice. De pildă, la noi, dezbaterea aşteaptă după demnitarul-vedetă, dar demnitarul-vedetă nu are răbdare cu dezbaterea. "Importanţii", în general, vin cu cinci minute înainte de a vorbi şi pleacă la trei minute după. De fiecare dată, îi cheamă chestiuni presante. Ar vrea să mai rămînă, dar se scuză. Cînd ies, deşi dezbaterea nu s-a întrerupt formal, o bună parte dintre participanţi se ridică şi pornesc în fugă după demnitarul-vedetă. Vor reveni pe parcurs. "Importanţii" tratează dezbaterile ca pe mica lor conferinţă (eventual, de presă). Ar fi mai normal ca, dacă nu ai decît 20 de minute libere într-o zi încărcată, să refuzi politicos participarea la dezbatere decît să dai o fugă, să spui ceva şi să pleci grăbit. Mai ales că, cel mai adesea, "importanţii" nu spun lucruri pe măsura importanţei lor. Apoi, vorbesc invitaţii. Fiecare vorbeşte mai mult decît timpul alocat. La dezbaterile de prin lumea largă, vei găsi mereu invitaţi care sînt mai concişi decît li s-a cerut să fie: spun ce au de spus într-un timp mai scurt decît cel alocat. La noi, nu vei găsi această specie niciodată. Apoi, vine prînzul. Sesiunea de după prînz este condamnată. Siesta bate orice la porţile Orientului! După prînz, revin în sală un sfert din cei care au venit de dimineaţă. Şi dintre aceştia, două treimi moţăie, sub povara dulce-ameţitoare a digestiei. O altă constatare imediată este aceea că, la noi, nu există categoria cea mai fermecătoare: cei veniţi să asculte. La dezbaterile altora, există mereu un număr de oameni care nu au alt scop decît acela de a asculta. Sînt, poate, mai inteligenţi decît vorbitorii, mai calificaţi sau mai bine plasaţi faţă de subiect, dar ascultă. La noi, toată lumea care se află într-o sală de dezbateri are ceva de spus. Obişnuita "sesiune de întrebări" nu conţine întrebări, ci declaraţii ultime. Nimeni nu vine la dezbateri să asculte sau să întrebe, toţi vin să prindă microfonul pentru a anunţa descoperiri formidabile. Se spune, adesea, că dezbaterile au, în subsidiar, şi un efect terapeutic. Miza lor principală, desigur, este schimbul de informaţii şi dialogul ideilor. Dar în plan secund, dezbaterea este şi o terapie de grup. Cei legaţi de preocupări comune se întîlnesc, îşi dau mesaje că nu sînt singuri în cîmpul lor de îngrijorări şi se aşază în confortul psihic al unei reţele. La noi, terapia nu e nici măcar de grup. E individuală. E suprem individuală! Şi obositoare. Întors acasă, găsesc printre însemnările lui Montesquieu pe aceasta: "Piedicile pe care adeseori le întîmpinăm în conversaţii sînt ştiute de toată lumea. Voi spune doar că trebuie să ne intre bine în cap trei lucruri. Cel dintîi, că vorbim în faţa unor oameni care, întocmai ca şi noi, sînt vanitoşi şi că vanitatea lor suferă pe măsură ce a noastră se satură. Al doilea, că prea sînt puţine adevărurile de dragul cărora face să umileşti pe cineva şi să-l dojeneşti că nu le-a cunoscut. Al treilea, cel care pune stăpînire pe toate conversaţiile este un nătărău sau un om fericit de a fi nătărău".

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Un oraș din România se află în topul celor mai ieftine orașe din Europa de vizitat în 2024. Pe ce poziție s-a clasat
De la Lisabona până în capitala Lituaniei, în urma unei analize făcută de specialiștii englezi, a reieșit o listă cu cele mai accesibile orașe europene pentru turism de weekend, printre care se află și unul din România.
image
Păţania de groază a unor nemți. Au rămas suspendaţi cu autorulota deasupra unei prăpăstii. „Dacă făceau asta românii în Germania...“
Salvamontiştii din Neamţ, care acţionează în zona masivului Ceahlău, au dat detalii despre o misiune care i-a avut în prim-plan pe membrii unei familii germane.
image
Turist speriat de prețurile din centrul unui mare oraș din România: „E prea mult“
Restaurantele, terasele și barurile reprezintă, fără îndoială, puncte importante de atracție pentru foarte mulți turiști. Cu toate acestea, mulți dintre ei se lovesc de prețurile piperate din marile orașe ale României.

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.