Gînduri la început de Forum*

Publicat în Dilema Veche nr. 122 din 25 Mai 2006
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Recent, a apărut în traducere românească o monografie dedicată Mării Negre scrisă de un tînăr şi înzestrat istoric american, Charles King. Cumva în siajul lui Arnold Toynbee, Marea Neagră este văzută mai degrabă ca un spaţiu comun, ca o axă în jurul căreia gravitează ceva ce este mai degrabă o comunitate. Călătorul occidental care se pierde pe străduţele din Odessa, Istanbul, Constanţa sau Batumi simte, în fiecare loc, aceeaşi vibraţie, deşi ştie bine că se află în ţări diferite. Dimpotrivă, istoriografia noastră în materie este dominată de monografia lui Gheorghe Brătianu, care vede Marea Negră ca pe o graniţă perpetuă. Spaţiu de contact între limitele unor civilizaţii, zonă de frontieră, Marea Neagră mai degrabă a despărţit decît a unit. Sigur, oamenii au făcut comerţ pe această mare, au navigat dintr-un port în altul, statele care împart litoralul au şi vaste graniţe terestre, ceea ce le apropie fatal, sîngele şi chiar mentalităţile s-au amestecat, dar pregnanţa vocaţiei de graniţă a acestei Mări nu a pălit niciodată. În plus, sentimentul popoarelor de la Marea Neagră pare mai aproape de cel al lui Brătianu, decît de cel al lui King. Secole la rînd, Marea Neagră a fost o graniţă de importanţă regională între nord şi sud, între Rusia şi Turcia, două ţări cu trecut imperial major, care au determinat istoria ultimei jumătăţi de mileniu est-european. Acum, graniţa desparte Estul de Vest şi capătă importanţă globală, căci se desenează între spaţiul de securitate euro-atlantic şi spaţiul de insecuritate al Marelui Orient Mijlociu (Greater Middle East, cum îi spun experţii). Adevărul este că Marea Neagră, "mantra" politicii noastre externe în administraţia Băsescu, este un spaţiu geopolitic foarte înşelător. Aparenţa de geometrie variabilă pînă la dezordine pe care o are regiunea, rezidă în faptul că mulţimea de ţări, care o compun, nu pot constitui o comunitate. În paradigma sociologiei germane de la finele secolului al XIX-lea, ele nu se constituie nici într-o Gemeinschaft (căci nu există defel un sentiment comun de afecţiune între popoarele din acest spaţiu şi nici o conştiinţă determinantă a asemănării, dimpotrivă, diferenţele sînt foarte marcate) şi nici o Gessellschaft (căci nu există un aranjament de colectiv, profund, de natură contractuală al coexistenţei eficiente între membrii regiunii). În privinţa Mării Negre, ar trebui, înainte de orice, să scăpăm de iluzii. Şi prima iluzie este că Marea Neagră poate fi un spaţiu de securitate colectivă asemănător celui atlantic, de pildă, sau măcar celui baltic ori mediteranean care, chiar dacă nu pot fi considerate chiar spaţii de securitate colectivă, sînt, măcar, spaţii de securitate cooperativă. Cauza principală a acestei imposibilităţi este Rusia şi logica ei imperială. Sînt prea multe exemple în istorie, inclusiv faimoasele conflicte îngheţate care strîng, ca un cleşte de foc, Marea Neagră, care ne dovedesc că logica de securitate a Rusiei este, în mod tradiţional, aceea a unui joc de sumă nulă: ca eu să cîştig, tu trebuie să pierzi, ca Rusia să aibă securitate, alţii din jur trebuie să aibă insecuritate. Această logică, promovată de politica externă rusă cu consecvenţă seculară, a făcut ca Marea Neagră să fie o mare a neîncrederii. Aici, nimeni nu are cu adevărat încredere în nimeni. Pe acest fond se altoieşte un element "obiectiv": discrepanţa imensă de putere dintre ţările regiunii. La Marea Neagră, există o putere globală, Rusia, există puteri regionale, Turcia şi Ucraina, există puteri regionale de rang secund, care, în jocul global nu există nici măcar ca nuanţă, precum România sau Bulgaria, şi există state fragile, care abia îşi articulează identitatea, precum Georgia, Armenia sau Moldova. O asemenea stratificare, pe fondul neîncrederii istorice, a dus la realitatea de acum: fiecare membru al regiunii îşi leagă perspectivele de dezvoltare de surse şi de aranjamente extraregionale şi, nu în ultimă instanţă, persistă sentimentul că apartenenţa la această regiune este mai degrabă un handicap decît un avantaj. Astfel, orice construcţie multilaterală, din iniţiativa şi cu interesul real al celor din regiune, este imposibilă. Implicarea marilor puteri globale, ca SUA şi UE, este singura soluţie de aşezare a acestei regiuni în paradigma stabilităţii reale. Însă Rusia şi Turcia se opun unei asemenea implicări - Rusia din raţiuni geopolitice care ţin de concepţia despre propria securitate pe care am evocat-o mai sus, iar Turcia din temerea revizuirii cadrului juridic care guvernează sistemul de strîmtori turcesc (Bosfor, Marea Marmara, Dardanele). De altfel, faptul că Rusia şi Turcia se regăsesc tot mai des şi tot mai conştient pe poziţii comune este un motiv de frison pentru mulţi experţi din regiune. Marea Neagră este, acum, un spaţiu de instabilitate din toate punctele de vedere care contează: strategic, politic şi economic. În recenta Strategie de Securitate a dlui Băsescu, se exprimă convingerea că soluţiile cele mai bune pentru regiune sînt cele care vin din interiorul regiunii. Teoretic, nimic de obiectat. Practic, mi-e teamă că "binele regiunii" este ceva destul de vag sau, cel puţin, o noţiune cu semantică politică foarte disputată în regiunea Mării Negre. Voi reveni săptămîna viitoare cu consideraţii despre "binele regiunii", dar nu pot încheia fără să amintesc că - ne place sau nu - Marea Neagră nu a fost niciodată aşa de pacificată cum a fost în anii războiului rece. _____________ * Pe 5 iunie, începe la Bucureşti Forumul Mării Negre, ocazie de la care dnii Băsescu, Tăriceanu şi Ungureanu trag mari speranţe.

O mare invenție – contractul social jpeg
Se poate trăi și sub dictatură?
Fără această probă, argumentele celor care apără Justiția și judecătorii își pierd credibilitatea.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Resemnare
Turcia e doar încă un teren de luptă dintr-un război care se poartă intens de-a lungul și de-a latul lumii.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un „dezavantaj” avantajos
Pe scurt: nu sîntem de acord ca, dacă 25 de parteneri ne vor în Schengen și doi nu, dreptatea să fie de partea celor doi.
Frica lui Putin jpeg
Non scholae...
Cîți nu scriu cu duiumul postări agramate și totuși se fac înțeleși, dovadă că primesc like-uri și au și urmăritori din belșug.
index jpeg 5 webp
James Bond și fabrica de ciocolată a lui Charlie
Oricum, ce altceva este un spion la scara istoriei, dacă nu un copil mare care știe cum să (se) joace, nu-i așa?
A F portait Tulane 23 1 jpeg
Pierdut respect. Găsitorului, recompensă!
Ce a produs această schimbare din ce în ce mai accelerată în ultimii zece, douăzeci de ani?
„Cu bule“ jpeg
Curriculum vitae
În perioada comunistă, formula latinească s-a folosit mai puțin.
HCorches prel jpg
Undercover agent
Redați-le profesorilor demnitatea.
p 7 WC jpg
Alunecînd treptat spre distopie
Legea IA europeană, care urmează să fie finalizată în cursul acestui an, interzice explicit utilizarea datelor generate de utilizatori în scopul „clasificării sociale”.
Comunismul se aplică din nou jpeg
După 30 de ani
Mai sînt destui care cred că americanii nu au fost pe Lună, că totul ar fi fost o mare păcăleală, o făcătură de Hollywood.
index jpeg webp
Sindromul „greaua moștenire”
În cele mai multe cazuri, însă, politicienii se străduiesc să arate că ei sînt inițiatorii proiectelor
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Cadavre și steaguri
De fapt, avem de-a face cu o tactică de evaziune.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Despre vorbitul în public
O cauză frecventă a derapajului oratoric este confuzia, mai mult sau mai puţin conştientă, a genurilor.
Frica lui Putin jpeg
Oglinda
El privi în oglindă și, firește, se văzu pe sine însuși.
index jpeg 5 webp
Republica Turcia de o sută de ani
În rîndul turcilor s-a conturat o nouă filozofie, chiar ideologie: kemalismul. Mustafa Kemal Atatürk a schimbat mentalități.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
„Cu bule“ jpeg
Fotbal și futbol
Să fi fost mai curînd (cum s-a mai presupus) o manifestare de pudibonderie comparabilă cu cele produse de alte obsesii românești mai vechi și mai noi, precum teama de cacofonii?
HCorches prel jpg
Este multă tristețe în sufletul lor
Și totuși, cînd intră la ore, încearcă să aibă zîmbet pe buze. Și totuși, cînd ies de la ore, adesea au zîmbet pe buze.
IMG 8779 jpeg
p 7 WC jpg
O lume a reluărilor nedorite
Inteligența Artificială e, în cele din urmă, un instrument, care poate fi folosit în scopuri bune
Comunismul se aplică din nou jpeg
Crimă și pedeapsă
După eliberare, Bogdan Stașinski a fost preluat probabil de serviciile secrete occidentale și nu se mai știe nimic clar despre el.
O mare invenție – contractul social jpeg
Ce fel de magistrați?
Rostul profund al întregului sistem judiciar constă în realizarea și menținerea armoniei sociale.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Discuția despre extremism
Nu, interzicerea unui partid nu e soluția. Pentru incidente specifice există Codul Penal. Pentru tot restul e vorba de bun-simț.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știu și ce pot economiștii (O întrebare pe care mi-am pus-o prin 2008 și la care încă aștept răspuns...)
Ne lăsăm sau nu ne lăsăm pe mîna „experţilor”? N-avem de ales. Ne lăsăm. Dar pe mîna căruia dintre ei?

Adevarul.ro

image
Panourile solare, un dezastru ecologic care așteaptă să se întâmple? Ce spun experții
În timp ce sunt promovate în întreaga lume ca o armă crucială de reducere a emisiilor de carbon, panourile solare pot provoca un dezastru ecologic după 25-30 de ani, cât este durata lor de viață.
image
Cauzele cutremurelor din vestul României. INFP: „Asta pune o presiune enormă”
Cutremurul din Arad s-a simțit în Ungaria, Croația și Serbia. Seismologii explică ce cauze produc cutremurele din zona de vest a țării.
image
Cum a murit de fapt regele Decebal. Principalele ipoteze privind sfârșitul regelui dac
Decebal, regele dacilor, a murit în anul 106 d Hr, în urma înfrângerii în fața legiunilor romane, după două războaie epuizante. Deși, aparent, modul în care regele dac a murit este bine cunoscut, există mai multe ipoteze privind sfârșitul acestuia.

HIstoria.ro

image
Cine au fost cele trei soții ale lui Ștefan cel Mare? Familia și copiii domnului Moldovei
Ștefan cel Mare al Moldovei a fost căsătorit de trei ori, de fiecare dată luându-și de soţie o reprezentantă a unei mari familii aristocrate, de confesiune ortodoxă. Mai întâi, Ștefan s-a căsătorit, în vara anului 1463, într-un context în care plănuia organizarea unei cruciade ortodoxe împotriva Imperiului Otoman, cu Evdochia, care descindea după tată din neamul marilor duci ai Lituaniei. Tatăl ei, Alexandru al Kievului, era văr primar cu Cazimir al IV- lea, regele Poloniei și marele duce al Lit
image
Drumul României către Tratatul de la Trianon
Nimeni nu s-ar fi putut gândi la începutul anului 1918 la o schimbare totală în doar câteva luni a condițiilor dramatice în care se găsea România.
image
Tancurile în timpul Războiului Rece
Conflictul ideologic izbucnit între Uniunea Sovietică și aliații occidentali a dus la acumularea unor cantități enorme de material militar și la dezvoltarea inevitabilă a armei tancuri.