Gînduri despre Tony Blair

Publicat în Dilema Veche nr. 164 din 30 Mar 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Cariera politică a lui Tony Blair se apropie de un moment important. Pînă în septembrie - fără să ştim, totuşi, data exactă - Tony Blair se va retrage din fruntea cabinetului şi din fruntea Partidului Laburist. Vîrsta premierului britanic nu mă lasă să cred că omul se retrage la pensie. Are 54 de ani. Totuşi, Tony Blair pare o personalitate politică epuizată, resursele sale de şarm şi de abilitate politică par consumate, iar rezervorul de simpatie publică, altădată imens, pare că a secat. Încerc o explicaţie. Politica, o vedem cu ochii noştri, devine tot mai mult un spectacol mediatic, îşi pierde însuşirile artei de a conduce cetatea şi devine tot mai mult entertainment. E din ce în ce mai important ca omul politic să fie fotogenic/telegenic, să "treacă sticla", să aibă o anumită voce, să vorbească uşor impostat, să dezvolte un stil al său, să zîmbească într-un anumit fel, să dea replici bune la televizor etc. Publicul este uşor de sedus cu acest gen de reţetă, aşa că politica însăşi a devenit ceva de larg consum popular. Şi mă grăbesc să adaug că nu e nimic rău în asta, căci democraţia este de larg consum popular sau nu este deloc. Am putut vedea cu ochii mei felul în care masele îl aclamau, de pildă, pe Bill Clinton. Chimia simpatiei populare pentru fostul preşedinte american era aceeaşi cu cea de care se bucură o vedetă rock. Masele păreau a fi atinse la acelaşi nerv şi reacţionau asemănător. Aşa se explică şi de ce Clinton, ca figură publică, a putut trece relativ repede peste episodul Lewinski. Infidelitatea conjugală şi minciuna care o acompaniază întotdeauna nu sînt nicăieri în lume permise politicienilor, dar sînt peste tot acceptabile în cazul vedetelor, fac parte din alcătuirea imaginii publice a acestui gen de personalităţi. Am vorbit puţin despre Bill Clinton, nu doar pentru că a avut şi are o excelentă relaţie cu Tony Blair, ci pentru că premierul britanic mi se pare că este acelaşi gen de personalitate politică şi că simpatia publică de care se bucură - sau, mai exact, s-a bucurat - avea aceeaşi extracţie emoţională cu simpatia pe care o stîrnea Bill Clinton. Blair a devenit prim-ministru în 1997, reuşind să aducă Partidul Laburist la putere, după ce a stat în opoziţie vreme de 18 ani. Tony Blair a devenit lider al laburiştilor în 1994 şi, beneficiind deja de schimbările începute în partid de predecesorul său, legendarul John Smith, a continuat cu o amplă operaţiune de reinventare a partidului. El a fost cel care a renunţat la un întreg balast roşu din ideologia partidului său, cum ar fi prevederea din statutul partidului cu privire la proprietatea comună asupra mijloacelor de producţie, la completa dependenţă a partidului faţă de sindicate (şocul sindicatelor a fost enorm cînd au înţeles că, deşi premier laburist, Tony Blair nu va schimba nici o singură literă din legislaţia impusă de dna Thatcher în chestiunea sindicală!), şi a inventat ceea ce el a numit "the New Labour", adică noul partid laburist. Un partid mai flexibil, mai adaptat zilei şi, în consecinţă, mai aproape de centru, un partid care asumă realitatea istorică a prăbuşirii socialismului est-european şi faptul simplu că doar capitalismul modern generează bunăstare pentru mase. E greu să spui despre Blair ce fel de politician este. În campania electorală cîştigătoare, din 1997, a spus că va guverna "dintr-un centru radical". Economiceşte, este un admirator al pieţei libere şi al iniţiativei private, fapt ce se vede limpede în reformele sale. Totuşi, pe la jumătatea primului său mandat, se definea ca fiind social-democrat, după ce, în tinereţe, spunea despre sine că este socialist. Criticii din propriul partid îl acuză că e neoconservator şi îl numesc "fiul lui Thatcher" şi pentru că, cu diverse ocazii, Blair a făcut remarci admirative la adresa fostei Doamne de Fier. Dar conservatorii îl numesc socialist în continuare şi îl plasează, cu tot cu politicile sale, în zona "centru-stînga". Blair pare un politician versatil, greu de încadrat. În politica externă, a urmat linia predecesorilor săi, menţinînd Marea Britanie într-un apropiat parteneriat transatlantic, iar consecvenţa aceasta l-a costat multe puncte electorale, pe măsură ce politica externă americană s-a înfundat în Irak, după 2003. În 1997, la cîteva luni după ce a devenit prim-ministru şi după ce i-a fermecat pe britanici numind-o pe Lady Diana, care tocmai murise, "prinţesa oamenilor" (people’s princess), Blair a atins cea mai înaltă cotă de simpatie pe care un premier britanic a atins-o vreodată. În mai 2006, a ajuns la cea mai de jos cotă de simpatie la care vreun premier laburist a coborît vreodată. Cariera politică a lui Tony Blair a mers ca un roller-coaster, de la cel mai înalt, la cel mai de jos nivel. Oamenii l-au perceput frenetic, cu pasiune, au investit simpatie în el cu aceeaşi lipsă de măsură cu care, mai tîrziu, şi-au retras-o. Britanicii au răspuns pasional unuia dintre cei mai pasionali lideri ai unei Europe conduse de figuri de ceară. Avantajul stilului "Clinton-Blair" de a face politică este că ajungi relativ repede la inimile oamenilor şi, mai ales, că poţi atinge cote ameţitoare de simpatie. Dezavantajul este că eşti chiar prima victimă a consumismului politic pe care te şi bazezi.

O mare invenție – contractul social jpeg
Subiect de drept și drept subiectiv (I)
În limba engleză, termenul subject a rămas fidel sensului etimologic de supus.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Conferințele noastre, viitorul nostru
Cînd generația liceenilor de azi va ajunge la butoanele țării, sînt convins că ne va fi mai bine decît ne este acum!
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Presa acum 85 de ani și azi
Nu mai e vorba de o slujbă publică, destinată să lămurească în vreun fel pe privitor.
Frica lui Putin jpeg
Condiția de înger
abandonînd umanitatea pentru un scurt răstimp, a împrumuta aripile de la îngeri.
AFumurescu prel jpg
Interesul și fesul
Dacă nu mă credeți, întrebați-vă prietenii de pe Facebook, Instagram, Twitter, TikTok și ce alte rețele „sociale” vor mai fi fiind. În lumea virtuală.
m simina jpg
Abraham Lincoln de Ziua Recunoștinței
Abraham Lincoln este primul președinte american care a salvat un curcan de la sacrificare, dar nu cu ocazia Zilei Recunoștinței, ci de Crăciun.
Iconofobie jpeg
Întîmplări întîmplătoare
„Întîmplările” sînt piesele unui puzzle imens ce creionează o imagine aflată dincolo de puterea noastră de cuprindere.
„Cu bule“ jpeg
Vechea gașcă
Originea cuvîntului nu a fost lămurită, deocamdată.
HCorches prel jpg
Nu-i cazul să renunți
Din fericire, chiar și în cadrul acestor formări pe care le mai susținem, constatăm că numărul acestor profesori este în scădere.
p 7 WC jpg
Libertate de expresie pentru cine?
Expresia lui Musk „într-o manieră sănătoasă” permite o gamă largă de interpretări, unele dintre ele foarte restrictive pentru libertatea de expresie.
radu naum PNG
Comunismul se aplică din nou jpeg
Bucureștiul văzut cu alți ochi
Bucureștiul acela, bombardat de americani și apoi și de germani, era încă frumos și bogat.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Opt miliarde
Însă, potrivit acelorași statistici ale ONU, Occidentul îmbătrînește în ritm accelerat.
640px Olietanks in de Amsterdamse haven op de voorgrond een binnenvaartschip, Bestanddeelnr 926 7985 jpg
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Un film antipatic…
Greșeala s-ar putea repara, poate, la o difuzare ulterioară.
Frica lui Putin jpeg
Întîrziere
Unii se încruntă și se supără zilele astea cînd văd că sîntem mereu amînați de la „intrarea în Schengen”.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Uniunea și europenii
Identitatea europeană nu se acordă și nici nu se recunoaște cu ucaz de la Bruxelles.
m simina jpg
Șaluri de cașmir de la Napoleon
Între timp, după divorț, Joséphine se mutase în Castelul Malmaison, de lîngă Paris. Cu tot cu șalurile de cașmir.
Iconofobie jpeg
Chestiunea securității personale
Din instinct, vor răspunde biologii și, strict somatic judecînd faptele, ei au, fără îndoială, dreptate.
„Cu bule“ jpeg
Atitudine și inițiativă
Expresia a lua atitudine a fost una extrem de frecventă în limba de lemn din perioada comunistă
HCorches prel jpg
Cu toții am trecut prin Transporturi
Cine nu a trecut prin astfel de experiențe poate să creadă orice.
radu naum PNG
p 7 Londra WC jpg
Prea săraci pentru război
O posibilă soluție ar fi încheierea unui acord prin care sancțiunile economice să fie reduse, în schimbul reluării furnizării de gaze.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Martorii americani la ocuparea României
Urmează apoi speranța românilor că se vor înțelege cumva cu rușii, că puterile occidentale îi vor salva, ceea ce nu s-a întîmplat.

Adevarul.ro

Virgil Musta
Medicul Virgil Musta, trimis în judecată de DNA. El a devenit cunoscut în pandemie
DNA l-a trimis în judecată pe medicul Virgil Musta, specialist care s-a remarcat în timpul pandemiei. El este acuzat că a determinat asistentele de la Spitalul Victor Babeș din Timișoara să vândă teste Covid și să preleveze probe medicale pentru firma la care medicul este acționar.
ronaldo twitter jpg
Cele mai tari glume după golul fantomă al lui Ronaldo
O serie de glume circulă pe rețelele sociale după ce fotbalistul lusitan Cristiano Ronaldo a fost lăsat fără primul gol din meciul cu Uruguay de la Campionatul Mondial Qatar 2022.
 Recruți ruși la un antrenament FOTO Profimedia
Văduva colonelului rus care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a trimis o scrisoare deschisă lui Putin
Văduva unui colonel care s-ar fi sinucis cu cinci gloanțe i-a scris o scrisoare deschisă lui Vladimir Putin în care i-a cerut să ancheteze moartea soțului ei, relatează portalul rus Meduza.

HIstoria.ro

image
Trezirea naționalismului în Balcani
Vreme de secole, populațiile din Balcani au trăit în cadrul unor state multietnice, dinastice. Acest lucru nu a determinat însă o omogenizare, fiecare populație fiind conștientă, însă, de faptul că vecinii ei vorbeau o limbă diferită, practicau altă religie și aveau un stil de viață diferit.
image
Rusia, pământul sfânt al Iluminismului francez
Emergența rapidă a Rusiei ca mare putere europeană s-a petrecut într-o perioadă în care gânditorii Iluminismului european chestionau teme fundamentale, legate de natura societății și a guvernului: care este cea mai bună formă de guvernare, autocrația sau guvernul reprezentativ
image
Planul în 10 puncte de comunizare a României din martie 1945
În timp ce Armata Română participa, alături de cea sovietică, la luptele din Ungaria și Cehoslovacia, partidul comunist, încurajat de Moscova, dădea asaltul final pentru acapararea puterii.