Frica de anii ’90

Publicat în Dilema Veche nr. 771 din 29 noiembrie – 5 decembrie 2018
Binili învinge jpeg

Am jucat baschet vreo trei ore și sînt transpirat rău. Miros a Chanel No. 5, că doar mă trag direct din Adam, ramura cu neamul reginei Angliei. Am jucat cu o vedetă de la televizor și am rupt-o, așa că sînt oarecum fericit.

Am 19 ani, sînt la Costinești și au trecut mai mult de șapte luni de la Revoluție. Nu am prietenă, sînt bronzat țeapăn, așa că singura mea șansă să nu par țigan – la momentul ăla, probabil cel mai sigur mod, în Costinești, de a nu avea nici o șansă la fete – este să vorbesc hindi sau arabă. Am făcut ceva bani profitînd de diferențele de preț aduse de capitalism și, oricum, sînt convins că o să ne lovească raiul din reclamele americane, așa că am zero griji despre ceea ce va urma.

Am fost în armată și, cum asta a fost indiscutabil perioada cea mai lungă și mai eficientă de îndobitocire, încerc să recuperez: îmi petrec zilele citind, înotînd și jucînd baschet.

Sînt obosit, e seară, put, așa că atunci cînd o văd îmi vine mai degrabă să fug decît să vorbesc cu ea. E bronzată bine și e tare frumoasă. Am fost îngrozitor de îndrăgostit de ea cu doi ani în urmă tot aici, la Costinești. În fapt, nu am mai fost niciodată așa de îndrăgostit, dar m-am speriat și am renunțat.

Și nu pot să plec. Am picioarele blocate și stau ca un bou, uitîndu-mă la ea, incapabil să zic ceva. Și mă uit așa în ochii ăia verzi-albăstrui cu o mulțime de pete aurii prin ei și vreau să prelungesc cumva clipa aia în așa fel încît să nu se mai termine nicicînd.

Și ne uităm așa, ca proștii, unul la altul și îmi dau seama că ea, de fapt, e tristă și că habar nu am ce să fac. Mă gîndesc că mi-ar prinde bine niște șuturi, buza ei de jos tremură ușor și eu sînt transpirat și mă gîndesc că nu pot să o iau în brațe.

Îi propun să stăm jos pe o bordură și acceptă. Pricep rapid că ea crede că am venit special în Costinești ca să dau de ea. Povestește metodic cum s-a simțit de cînd i-am spus că nu mai vreau să fim împreună.

Mă hotărăsc să îi spun. Să îi zic cît de adictivă este și cît de frică îmi e mie de orice lucru care îmi dă senzația că nu pot să îl controlez. Mă trezesc povestind despre armată și nopțile mele stranii cînd mă trezeam cu senzația că este lîngă mine.

Mi-e cam frig. Decidem să mergem să ne plimbăm un pic. Oprim la căsuța ei de piatră, unde stă cu alte patru fete. Îmi dă mie bluza ei de trening.

E o lună plină, roșie și exagerat de mare, iar eu am din nou senzația că inima mea e undeva în gît și că habar nu am cum voi putea să mă rup de ea. Am impresia aia cretină că o să se sfîșie o parte din mine dacă o să vrea să plece, deși nici măcar nu o țin de mînă.

Miroase a ea și a mare, și chiar aș vrea să mor. Probabil pentru că știu că nu am cum să simt lucruri la intensitatea asta fără să mă țăcănesc, iar eu vreau să mă simt așa cît mai mult timp posibil.

Sînt îndrăgostit praștie din nou și habar nu am cum o să mă descurc cu asta.

Îi spun.

Nu a fost nevoie să explicăm nimic. Ani în șir, cei din jurul nostru au știut că sîntem foarte îndrăgostiți și au acceptat asta cu o ușurință care, privind retrospectiv, mi se pare aproape magică. Ani în șir am fost invidiați cumplit pentru asta. Nu am avut nevoie de nici un prieten în perioada aia. Am fost complet absorbit de povestea mea și a ei.

Apoi, încet-încet, a trebuit să învățăm să trăim în lumea reală. Lumea anilor ’90. O lume urîtă, care m-a urîțit și pe mine. Încet, dar sigur. Am învățat că trebuie să supraviețuiesc. Rasismul a devenit din ce în ce mai strident, iar dezechilibrul dintre realitate și lumea noastră s-a accentuat. Am devenit doi oameni puternici, independenți și foarte diferiți.

Îmi pot aminti cu exactitate și acum, după mai mult de 25 de ani, în detaliu, o mulțime de lucruri de atunci. Mirosuri, sunete și mai ales imagini. Noaptea aia a fost o noapte bună în care am fost foarte aproape de potențialul meu de a mă simți fericit.

Ar fi trebuit, probabil, să fi răcit amîndoi zdravăn. Am adormit pe plajă ca niște puști fericiți, convinși că tocmai au creat lumea. Ne-am trezit dîrdîind cînd a răsărit soarele.

Am reușit, cîțiva ani, să scap de realitatea unei Românii în prăbușire liberă. O Românie pentru care eu devenisem, brusc, un străin. M-am trezit deunăzi cu senzația că ea stătea și se uita la mine și mi-am dat seama, oarecum paradoxal, că pentru prima oară în foarte mulți ani îmi este teamă că ne întoarcem la România anilor ’90.

Foto: Cosmin Bumbuț

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
De ce s-a oprit slujba oficiată de ÎPS Teodosie la Ziua Marinei. Explicaţiile Forţelor Navale Române
Statul major al Forţelor Navale a oferit primele explicaţii cu privire la incidentul petrecut în timpul oficierii slujbei religioase de către ÎPS Teodosie.
image
Cherofobia: teama de a fi fericit sau „după bine vine rău“. Cum se manifestă, care sunt semnele
Unele persoane simt aversiune faţă fericire, fără a avea un motiv raţional pentru acest lucru. În termeni de specialitate, această formă de anxietate se numeşte „cherofobie“, iar cei afectaţi fac tot posibilul să evite sentimentul de fericire.
image
Greşeala ce ar putea lăsa nepedepsită o bandă de tâlhari care a terorizat Ploieştiul
Trei hoţi din Prahova care au terorizat ploieştenii în perioada sărbătorilor de iarnă din anul 2020 sunt la un pas să rămână nepedepsiţi din cauza unei greşeli a instanţei.

HIstoria.ro

image
Predica de la Clermont: Chemarea la Prima Cruciadă
În ziua de 27 noiembrie 1095, pe câmpul din fața orașului Clermont, câteva sute de oameni așteptau să audă predica papei Urban al II-lea.
image
Frontul din Caucaz al Războiului ruso-turc din 1877-1878
Războiul din 1877-1878 este cunoscut mai ales pentru frontul din Balcani, la care au luat parte mari unități otomane, rusești și românești în principal, dar și trupe sârbești și muntenegrene.
image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.