Fraţii mei vitregi

Publicat în Dilema Veche nr. 543 din 10-16 iulie 2014
Bun şi rău jpeg

În ultimul timp, mă simt foarte ataşat de George Orwell şi de Arthur Koestler. Este un sentiment pe cît de cald, pe atît de straniu, pentru că nu împărtăşesc deloc convingerile lor. Spre deosebire de Orwell, nu sînt deloc sceptic în raport cu creştinismul şi nici nu mă simt atras de opţiunile „tory-anarhiste“, idealist-egalitare, sindicalist-socialiste. Spre deosebire de Koestler, nu caut frenetic perfecţiunea şi, cu atît mai puţin, nu mă aştept să o găsesc în ideologii. Nici ca unul, nici ca celălalt, nu sînt un om de stînga. Şi totuşi, mă simt atît de aproape de ei! Sînt ca fraţii mei. Fraţii mei vitregi, totuşi.

Experienţa cuiva care a intrat într-un partid, oricare ar fi el, din convingere, şi a abandonat partidul din aceeaşi convingere îmi este nu doar familiară, ci de-a dreptul dragă. Este un fel de limpezire de sine. Întîi, este o intrare voluptuoasă într-un tunel, crezînd că tunelul te duce spre locul dorit. Apoi, în tunel fiind, alături de tovarăşii de drum, îţi dai seama că ceea ce împinge grupul înainte nu e o credinţă într-un ideal, ci, dimpotrivă, un fel de instinct colectiv de cîrtiţe, iar la lumina de la capătul tunelului e o iluzie pentru că, de fapt, tunelul nu are capăt. Iei orbirea drept lumină. Curînd, îţi dai seama că tunelul nu duce nicăieri, că e un tunel infinit şi că rişti să rămîi în el pentru totdeauna. Te opreşti şi încerci să găseşti explicaţii printre tovarăşi. E inutil, nimeni dintre cei din tunel nu înţelege ce spui. Atunci, găseşti puterea să te abaţi, găseşti o cale în afară şi ieşi, din nou, în lumea reală, printre oameni normali, aşa cum sînt ei, buni sau răi, proşti sau deştepţi, sfinţi sau ticăloşi. Bucuria regăsirii lumii reale este imensă. Intrarea şi ieşirea din tunel sînt, împreună, o experienţă totală. Ieşirea fără intrare e logic imposibilă. Intrarea fără ieşire este o tragedie a sufletului pe care doar cei din afară o pot vedea – cei din tunel nu ştiu că au orbit şi au devenit cîrtiţe.

Orwell a înţeles ce are de făcut în primele luni de tunel. În ultimele zile ale anului 1936, la 33 de ani, a plecat în Spania ca să lupte împotriva fascismului. Un idealist pur. După cîteva luni, a fost împuşcat în gît, în timpul luptelor cu franchiştii. Era cu mult mai înalt decît media bărbaţilor catalani alături de care lupta şi i se spusese să nu stea în picioare în tranşee, că e uşor de ochit. Nu a ascultat şi un lunetist l-a luat la ţintă. A scăpat cu viaţă printr-un noroc chior – dacă glonţul nimerea la doar 1 cm distanţă, Orwell murea pe loc. S-a refăcut şi a reintrat în luptă, dar şase luni mai tîrziu, la jumătatea anului 1937, a trebuit să părăsească Spania în grabă şi cu mari emoţii, ca să-şi salveze, iarăşi, viaţa. De data asta, tovarăşii săi, republicanii comunişti, erau decişi să-l termine. Într-o dispută internă a republicanilor catalani, se situase de partea bunului-simţ şi a libertăţii. Eroare: Cominternul era exact de partea opusă. Aşadar, a fost etichetat „troţkist“ şi „fascist“. Vorbele acestea aruncate pe umerii cuiva erau ca năframa neagră aruncată pe umerii domnilor fanarioţi de către delegatul de la Poartă, pentru a marca mazilirea. În paranteză fie spus, comuniştii dovedeau talente suprarealiste cu acest gen de acuze – să faci pe cineva vinovat de ceva şi de opusul acelui ceva în acelaşi timp este, totuşi, o contribuţie serioasă a gîndirii staliniste la dezvoltarea multilaterală a dictaturilor în lume. Cum de cineva poate fi troţkist şi fascist à la fois rămîne un mister...

În orice caz, cam pe vremea în care Orwell lupta în Spania, Koestler era în închisoare. Tot în Spania. Fusese condamnat la moarte şi aştepta execuţia. Comunist cu carnet, executînd operaţiuni de spionaj ordonate de Comintern sub acoperire de jurnalist, Koestler şi-a riscat viaţa pentru nobila cauză antifascistă, pînă cînd franchiştii l-au prins. A scăpat de plutonul de execuţie, făcînd obiectul unui schimb de prizonieri între beligeranţi. S-a lepădat de comunism în 1938, văzînd marile procese staliniste de la Moscova din acel an. Acesta a fost „declicul“, cum am spune azi, dar îndoieli avea de mai mult timp. De pildă, nu putuse să priceapă de ce, la vremea la care a intrat în Partidul Comunist German, la începutul anului 1932, acest partid prefera să nu lupte cu marele şi adevăratul inamic, Hitler, ci cu social-democraţii. Toleranţa relativă a comuniştilor germani faţă de Hitler, în pandant cu intoleranţa lor faţă de social-democraţi îl uluia pe Koestler. I se părea absurd, nu doar pentru că social-democraţii erau mai aproape ideologic de comunişti decît naziştii, ci şi pentru că, de bine, de rău, primii erau democraţi şi aveau o forţă electorală semnificativă, iar cei din urmă erau evident violenţi, radicali şi gata de crime. A învăţat tîrziu că ura de partid nu este deloc ideologică şi nici măcar raţional orientată, ci e perfect viscerală: urăşti, în primul rînd, pe cel care e mai aproape de tine.

Mă gîndesc des la Orwell şi la Koestler şi încerc să-mi explic cum de pot unii oameni să greşească atît de mult şi să rămînă, totuşi, curaţi pînă la capăt. Poate puritatea idealului, poate consecvenţa şi inapetenţa pentru compromis, poate simţul interior al libertăţii niciodată alterat – ceva din toate acestea îi salvează. Fără îndoială, la fel de importante sînt momentul şi motivul ieşirii. Orwell şi Koestler rămînd două exemple uimitoare ale felului în care poţi ieşi curat dintr-o mare mizerie. 

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Rațele alergătoare indiene, folosite în România în loc de pesticide: „Au curățat, într-o săptămână, 1.200 mp”
O tânără din Sibiu, designer de permacultură, a implementat mai multe proiecte în care rațele indiene au fost folosite pentru „combaterea dăunătorilor, de către unele familii sau restaurante care au dorit să producă, ecologic, alimente pe proprietățile lor”.
image
O modificare facială ar putea fi un semn de cancer pulmonar, spun pneumologii
Potrivit unui studiu din 2022, cancerul pulmonar este cel mai frecvent tip de cancer din România,12.122 de pacienții fiind diagnosticați în fiecare an. De asemenea, tot el cauzează şi cele mai multe decese - 10.779 pe an.
image
Coreea de Nord spune că declarația nucleară emisă de China, Japonia și Coreea de Sud îi încalcă grav suveranitatea. „Este o bătaie de joc și o înșelătorie...”
Luni, după ce la Seul, în cadrul unui summit tripartit, China, Japonia și Coreea de Sud au discutat despre programul de înarmare nucleară al Coreei de Nord, Phenianul a anunțat că intenționează să lanseze un alt satelit de spionaj în zilele următoare.

HIstoria.ro

image
Cine au fost „indezirabilii”?
Fondul „Bruxelles” al Arhivei Ministerului Afacerilor Externe păstrează în dosarele secțiunii consulare a Legației României la Bruxelles câteva istorii ale unor personaje de rang secund, aventurieri, delincvenți, propagandiști – așa-numiții „indezirabili”.
image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.