Fraţii întru petrol

Au un duşman comun, Statele Unite ale Americii, şi un mijloc de şantaj, preţul petrolului, cu care îşi pot consolida poziţia în lume. În rest, e greu de înşirat ce l-ar putea lega pe preşedintele Iranului, Mahmoud Ahmadinejead, şeful unui stat musulman fundamentalist, de Hugo Chavez, preşedintele reînscăunat al Venzuelei, marxist, şi ca atare materialist laic. Şi totuşi, vizita preşedintelui iranian la Caracas s-a încheiat cu fierbinţi declaraţii de prietenie; Chavez a spus că vede în omologul său "un luptător pentru cauzele drepte, un revoluţionar şi un frate". În întîlnirea lor, "fraţii" au ajuns la concluzia că pe piaţa mondială a petrolului se găseşte un surplus de marfă şi că este cazul ca organizaţia mondială a producătorilor de petrol să-şi reducă producţia pentru a opri căderea preţurilor. Venezuela susţine Iranul, în dorinţa sa de a deveni o putere nucleară. Cu cîteva zile în urmă, la instalarea sa oficială în cel de-al doilea mandat, Chavez a anunţat că va naţionaliza "întreg sectorul de energie şi electricitate, comunicaţiile, totul, absolut totul". Prin "absolut totul" se înţelege că vor fi preluate rafinăriile deţinute de firmele americane Chevron, Conoco Phillips, Exxon Mobil, Statoil şi BP. "Dacă vrea cineva să rămînă ca partener, uşa e deschisă, iar dacă nu vrea să rămînă ca partener minoritar, să ne dea terenul petrolifer şi la revedere." Un oficial venezuelean a recunoscut că acest "la revedere" poate fi extrem de costisitor şi că s-ar putea să se traducă în amenzi de sute de milioane de dolari. Nu e o perspectivă care să-l înspăimînte pe continuatorul revoluţiei bolivariene, devenit marxist: nimeni nu-i poate pune sechestru pe ţară dacă nu achită amenzile datorate unor imperialişti. În acest context se poate pune întrebarea dacă opoziţia a avut o viziune corectă asupra viitorului cînd a boicotat alegerile: Chavez are susţinerea integrală a Parlamentului şi domină sectorul judiciar. Mandatul inaugurat pe 10 ianuarie va dura pînă în 2013 şi în acelaşi discurs inaugural a promis că va modifica în aşa fel Constituţia încît să poată fi prelungit. De asemenea, Chavez a anunţat că toate partidele proguvernamentale se vor uni într-un singur bloc, care probabil va controla instituţiile de stat şi miliardele de dolari, venituri petroliere. La cele mai importante niveluri de conducere au fost numiţi militari, şi-a supus Curtea Supremă şi ameninţă că va lichida autonomia Băncii Centrale. O bună parte din veniturile petroliere au fost folosite pentru finanţarea programelor pentru săraci: educaţie, alimentaţie, asistenţă medicală. Promite că va aloca bani şi pentru săracii din alte ţări latino-americane, ba chiar şi celor din Statele Unite, neglijaţi de guvernul lor conservator. În urmă cu ani, Chavez spunea că nu l-a citit pe Marx şi că nu doreşte decît "îmbunătăţirea capitalismului". Nu a mai făcut nici un fel de mărturisiri publice în legătură cu lecturile lui, dar între timp a devenit comunist: "Nu voi cunoaşte odihna, îmi voi da viaţa pentru construcţia socialismului în Venezuela, pentru construcţia unui nou sistem politic, social şi economic". Pentru Venezuela opţiunea e limpede: "Patria, socialismul sau moartea". Retorica latino-americană însufleţeşte şi nu prea: "doar o minoritate a populaţiei din Venezuela e interesată de adevăratul socialism. Sondajele arată că populaţia, într-o proporţie de 80%, respinge modelul cubanez". (Newsweek, 22 ianuarie 2007) Pe plan intern, preşedintele se pregăteşte adunînd în mîinile lui toate mijloacele prin care poate acţiona fără să ţină seama de ce vrea poporul, iar pe plan extern, se consolidează alianţe cu prietenii ajunşi la putere în Bolivia (1010 dolari pe cap de locuitor), Nicaragua (910 dolari pe cap de locuitor) şi Ecuador (2630 dolari pe cap de locuitor; pentru comparaţie, România - 3830). Pelerinajul preşedintelui Iranului, Ahmadinejead, în America Latină asigură acest grup de ţări sărace că vor fi sprijinite material, dacă vor continua să se sustragă influenţei Statelor Unite. Preşedintele Bush pare mai nesigur decît oricînd, situaţia din Irak domină discursul public de la Washington şi sînt preferaţi analiştii care susţin că dracul nu e chiar atît de negru, că Hugo Chavez nu crede ce spune, că populaţia nu-l va urma. Rezultatul lecturilor lui Lenin din Marx s-a soldat cu milioane de morţi pe întreaga planetă, din Cambogia pînă în Cuba. Combinaţia dintre Marx - fie şi necitit - şi fundamentalismul musulman poate fi chiar mai productivă.