Franța și Estul

Publicat în Dilema Veche nr. 1000 din 8 iunie – 14 iunie 2023
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg

În 2003, președintele Franței, Jacques Chirac, răbufnea la adresa țărilor din centrul și estul Europei  reproșîndu-le că au pierdut o bună ocazie să își țină gura. Nemulțumirea exprimată atît de nepoliticos de domnul Chirac pornea de la decizia statelor din „Noua Europă” de a sprijini intervenția militară a Statelor Unite și aliaților în Irak. 

Privind în retrospectivă, acel război a fost o greșeală. Justificarea sa a fost eronată, iar consecințele grave – atît pentru Irak, cît și pentru rolul dominant al Statelor Unite în arena mondială. Însă explicația pentru poziția statelor din Europa de Est nu avea legătură cu vreo dorință fierbinte de a impune democrația în alte zone ale lumii, ci, foarte simplu, cu nevoia de a aparține lumii libere. În 2003, trecuse doar puțin peste un deceniu de la căderea comunismului, progresele erau reversibile, amintirile încă puternice. Instinctual și rațional, aceste state, între care și România, făceau alegeri cu privirea spre viitor și spre interesul național. Războiul a fost o greșeală, alegerea a fost una corectă. State din Est sînt astăzi într-o poziție infinit mai bună decît erau atunci. 

Pentru a înțelege mai bine mitocănia lui Jacques Chirac poate merită reamintit întreg citatul: „Aceste țări nu s-au comportat prea bine și au fost destul de iresponsabile în ceea ce privește pericolul de a se alinia prea rapid cu poziția americană. Nu este un comportament responsabil. Nu este un comportament educat. Au ratat o bună oportunitate de a tăcea. Am simțit că au acționat frivol deoarece aderarea la Uniunea Europeană implică un minimum de înțelegere față de ceilalți. România și Bulgaria au fost deosebit de iresponsabile. Dacă și-au dorit să-și diminueze șansele de a se alătura Europei, nu ar fi putut găsi o modalitate mai bună“, a declarat Chirac.

Cînd a fost întrebat de ce nu a fost la fel de critic cu privire la țările UE care au semnat o scrisoare de sprijin pentru intervenția americană, Chirac a spus: „Cînd ești în familie... ai mai multe drepturi decît atunci cînd ceri să te alături și bați la ușă“.

Disprețul pentru „ăia mici” era evident și supărător. Între timp, est-europenii au aderat totuși la Uniunea Europeană și la NATO și s-a dovedit că, cel puțin în privința direcțiilor majore privind propria Securitate, continuă să aibă dreptate. Și s-a văzut foarte bine în privința Rusiei. Esticii au spus permanent că Rusia este agresivă, resentimentară și cinică. Au primit din nou lecții din Franța, unde președintele Macron și-a asumat un ridicol și nerecunoscut de nimeni rol de lider mondial încercînd să negocieze cu Vladimir Putin un fel de pace peste capul ucrainenilor. Că a eșuat este evident. Că, spre deosebire de Chirac, e capabil să admită că s-a înșelat, este un progres major. 

Zilele trecute, aflat la Bratislava pentru un forum dedicat securității europene, Emmanuel Macron a semnalizat o schimbare de optică la Paris. „Unii au spus că ați ratat o oportunitate de a tăcea. Cred că noi, de asemenea, am pierdut o oportunitate de a vă asculta. Această perioadă s-a încheiat”, a spus președintele Franței în aplauzele publicului. Această declarație marchează cumva formal rolul crescut al statelor din Est în afacerile de securitate europene. Cu Polonia lider regional, cu România follower lipsit de ambiție și imaginație, dar loial și consecvent, cu celelalte state mai mici din regiune respectînd în bună măsură consemnul care îndeamnă la prudență activă față de Rusia, regiunea dă dovadă de luciditate și realism.

Însă frustrarea acumulată de estici începe să se vadă din ce în ce mai clar în politica internă a acestor state. Pe măsură ce dezinteresul vest-european față de nevoile și fricile Estului s-a acumulat, în aceste societăți a scăzut entuziasmul pentru Europa și ethos-urile naționale își schimbă vizibil trăsăturile. Esticii devin mai naționaliști, mai egoiști, un pic xenofobi și un pic aroganți. Aproape francezi. 

Jacques Chirac a greșit grav cînd le-a reproșat acestor popoare că nu înțeleg poziția celorlalți. Acuzația de infantilism geostrategic era stupidă. Însă azi esticii, după ani de dezamăgiri, nu mai vor să înțeleagă ce vrea Vestul. Nu e infantilism, e voință. Probabil asta a înțeles și președintele Macron atunci cînd a încercat să repare, în cîteva cuvinte, decenii de ignoranță. 

Nu e tîrziu pentru astuparea șanțurilor care se adîncesc în Europa. Macron procedează corect atunci cînd admite că are o problemă. Însă va eșua la fel ca predecesorii săi cîtă vreme Parisul e dispus doar să „asculte”. Ar însemna că, în ochii Franței, est-europenii trec de la stadiul de copii nerecunoscători la cel de pacienți care au nevoie de iluminare. Nu e cazul. Ceea ce cer statele central și est-europene este un cuvînt mai greu în deciziile care le privesc. Evident, ele sînt egale formal, dar nu își face nimeni iluzii că se ține seama foarte mult de opiniile lor. Dacă ar fi fost așa, poate răspunsul occidental la războiul din Georgia, ocupația Crimeei sau doborîrea unui avion civil cu sute de pasageri ar fi fost altul. Și dacă placiditatea ar fi fost înlocuită de fermitate poate nu am fi fost astăzi martorii celui mai grav conflict pe tărîm european de la al doilea război mondial încoace.

Teodor Tiță este gazda podcast-ului În Centru pe care îl puteți asculta pe oricare dintre platformele de distribuție (Apple, Spotify, Google etc.): https://open.spotify.com/show/5jSN6amOtenIsHn23aoOLQ

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Campania de recrutare a Kievului capătă ritm. Noile metode prin care sunt atrași voluntari pentru armata ucraineană
Campaniile menite să intensifice recrutarea voluntară, inclusiv campanii de relații publice au pus pe roate efortul de mobilizare a noi recruți pentru armata ucraineană, pe fondul entuziasmului scăzut al ucrainenilor de a se înrola, relatează Reuters și The Guardian.
image
Cum să folosești corect aerul condiționat de la mașină. Sfaturi pentru economia de combustibil: „nu mori, va fi rece mașina” VIDEO
Vara aceasta, temperaturile ridicate ne fac să apelăm din ce în ce mai des la aerul condiționat al mașinii. Însă, o utilizare incorectă a acestuia poate duce la un consum crescut de combustibil și chiar la probleme tehnice.
image
Seceta lovește România. Sute de localități rămân fără apă. Se face apel la rațiune
România se confruntă cu o criză acută a apei, zeci de localități rămânând fără această resursă vitală. Seceta prelungită a dus la scăderea semnificativă a nivelului în lacurile de acumulare, iar debitele râurilor sunt sub media multianuală.

HIstoria.ro

image
Destinul unui general uitat, în „Historia” de iulie
„Rareori un simț mai înalt al datoriei și al dreptății s-a împerecheat cu o mai desăvârșită simplicitate, cu o mai prietenească modestie,” spunea istoricul Gheorghe Brătianu despre Nicolae Dăscălescu – general decorat, apoi deținut politic și țăran sărac. Descoperiți un destin excepțional.
image
Pe vremea când nu exista cod roșu și aer condiționat: în 1911 canicula a făcut prăpad în Europa și SUA
Chiar dacă valurile de căldură devin din ce în ce mai intense și mai frecvente ca urmare a încălzirii globale, acestea nu reprezintă un fenomen nou în istorie. Un exemplu tragic este vara anului 1911, când Franța a fost lovită de un val de căldură devastator. În acea perioadă, peste 40.000 de oameni
image
De ce mergeau bogătașii ruși la Nisa?
Citirea romanului Fum, de Turgheniev, dar și reluarea prozei mele despre Rușii de la Baden Baden, au făcut să mă întreb: De ce mergeau rușii din lumea înaltă în Occident în proporție de masă? De ce nu dădeau năvală occidentalii în Rusia țaristă?