Fotbaliștii din estul Europei sînt mai ieftini?
Depinde. De curînd, croatul Kovacic a fost cumpărat de Chelsea cu 45 de milioane de euro. Sigur că suma nu sare de 100 de milioane, ca în cazul lui Pogba, de exemplu, dar e ceva. Ca în cazul oricărui produs de larg consum, aşa cum sînt şi fotbaliştii, contează însă de unde cumperi. Una e să iei o cola de la buticul din colţ şi alta să iei de la Ritz.
Cola e aceeaşi. Preţul, nu. În cazul de mai sus, Kovacic a fost achiziţionat de clubul londonez de la Real Madrid. Acum șase ani, Inter l-a luat de la Dinamo Zagreb cu 3 milioane, după care Real şi l-a adus în curte pentru 22. Observaţi treptele financiare, similare cu cele ale preţului pămîntului mergînd dinspre periferie spre centrul oraşului. Chelsea şi Real sînt nu doar centrul, sînt chiar buricul tîrgului. Răzvan Marin a plecat de la Viitorul la Standard pentru „fabuloasa“ sumă de 2 milioane. Recent a fost dat la Ajax pentru 13,5. Iar dacă va fi cumpărat de un club important din Spania sau Anglia va valora 20-25 de milioane. Aflînd că joacă pe aceeaşi poziţie, tentaţia va fi de a întreba de ce nu 45 precum Kovacic.
Simplu: pentru că e din România. Nu e nici o discriminare aici. E despre calitatea produselor fotbalistice provenite în ultima vreme din această ţară. Iată de ce visurile în roz ale patronului de la FCSB de a-şi vinde „perlele“ cu ‘jdă milioane ţin de un oniric pe care îl practicăm asiduu pe aceste meleaguri, în lipsa consistenţei faptelor. Există însă şi o parte obiectivă în a evalua mai jos un jucător din Est. Cei crescuţi în şcolile de fotbal occidentale au, se presupune, o educaţie mai aproape de ceea ce doresc marile cluburi. Nu mai trebuie remodelaţi, adaptaţi, îndrumaţi strict ani de zile pînă deprind reflexele şi rigorile marelui profesionism. De aceea esticii ajung să coste cît vesticii doar cînd devin ei înşişi vestici în minte şi gest. Aşa că exemplul meu cu cola nu prea ţine, de fapt. Kovacic din 2013 nu mai e cel de acum, nici Marin cel de cu doi ani în urmă. Dar poate că şi la cola, ca şi la pasta de dinţi, cum zbiară unii, e la fel. A lor e mai bună, dom’le!
