Forţa reformatoare a nostalgiei

Publicat în Dilema Veche nr. 521 din 6-12 februarie 2014
Cu fiecare atac terorist    jpeg

„Dacă mi s-ar da o lună de antichitate şi aş fi liber să aleg unde şi cînd vreau să o petrec, aş petrece-o în Bizanţ, cu puţin timp înainte ca Iustinian să deschidă Sfînta Sofia şi să închidă Academia platonică“, scrie undeva Yeats. Motivul pentru care poetul alegea acel timp şi acel loc era convingerea sa că, prin cîrciumile acelui Bizanţ, ar fi putut găsi pe unul dintre cei care au dus arta mozaicului la nivelul uimitor pe care îl admirăm şi noi astăzi, după un mileniu şi ceva. Acest artist absolut al moizacului ar fi avut cunoştinţele să-i răspundă lui Yeats la cîteva întrebări fundamentale, printre care şi cea referitoare la pogorîrea supranaturalului în lumea noastră. Fiorul rîndurilor lui Yeats nu este doar liric şi metafizic, este nostalgic.

În general, orice evocare a Bizanţului este obligatoriu nostalgică, pentru că lumea acelui imperiu parcă nu s-a sfîrşit la soroc, ci mult mai devreme. Despre Imperiul Roman sau despre polis-ul grec vorbim cu sentimentul că s-au sfîrşit după ce epuizaseră tot ceea ce aveau de oferit umanităţii – au durat suficient de mult ca să arate tot ce pot, ca să ne înveţe tot ce ne puteau învăţa. Despre Bizanţ, însă, vorbim mereu cu o umbră de regret, ca şi cum vorbim despre un om care s-a sfîrşit înainte de vreme. Interesant este că, simţind astfel, nu facem decît să consacrăm, peste mileniu, spiritul întregii sale istorii. Bizanţul s-a născut dintr-o nostalgie şi a murit cu alta: a apărut din nostalgia pentru gloria apusă a Romei şi a murit cu nostalgia de a fi ratat obiectivul de a repeta (sau de a continua la acelaşi nivel) marea istorie a Romei. Bizanţul a fost locul în care Roma şi Atena ar fi putut fi reconciliate, armonizate şi împletite, rezultînd capitala perfectă. O utopie! Deşi avea toate datele să reuşească, Bizanţul a ratat.

Interesant este că cel dintîi mare împărat bizantin, cel al cărui timp îl nostalgizează pe Yeats, adică Iustinian I, a ajuns un împărat reformator şi benefic Imperiului, tot dintr-o mare nostalgie. La Iustinian I, nostalgia era, de fapt, iluzie trăită. El nu doar că tînjea după vremurile de glorie ale Imperiului Roman, el era atît de convins de eternitatea Imperiului, încît trăia perfect convins că este un împărat roman, pur şi simplu. A fost, de altfel, ultimul împărat al lumii care vorbea latina ca limbă maternă. Iustinian I a devenit împărat al Bizanţului în 527, într-un timp în care rostul istoric al Imperiului Bizantin, acela de a fi locul marii întîlniri între cele două mari religii, nu se întrezărea încă. În 527, islamul pur şi simplu nu exista – Mahomed nici nu se născuse încă.

Iustinian I – spunea Vladimir Hanga – a vrut să fie omul marilor restaurări: politice, religioase şi legislative. Efervescenţa vieţii creştine în Bizanţul său a fost determinantă pentru întreaga viziune a împăratului asupra lumii. Fondatorul imensei Catedrale Sf. Sofia (catedrala unui concept!) era un om auster, serios şi determinat, un iubitor al ordinii. Iustinian a urmat la tron lui Iustin, unchiul său analfabet, dar plin de glorie militară, care ajunsese împărat prin voinţa soldaţilor săi, în 518. Iustinian i-a fost cel mai apropiat confident şi, fiind adoptat ca fiu, i-a succedat la tron. Cînd a devenit împărat, Iustinian avea, de partea realităţii, un imperiu slăbit, o umbră a ceea ce fusese odată, dezordini sociale şi dispute teologice dezbinatoare, şi o economie haotică. Nici forţa militară a Imperiului nu era îngrijorătoare pentru adversari, după cum aveau să o dovedească viitoare expediţii. Iustinian a intuit corect că rigoarea instituţională a Dreptului roman trebuia readusă în cetate. Reforma urma să se facă prin regăsirea rădăcinilor ordinii şi justiţiei.

În 528, Iustinian a numit o comisie formată din zece jurişti, sub conducerea unui faimos profesor de drept al timpului, Tribonian, şi le-a cerut să elaboreze legislaţia pentru a restabili ordinea civilă în Imperiu. Un an mai tîrziu, a apărut ceea ce cunoaştem astăzi sub numele „Codul lui Iustinian“ (Codex Justinianus), adică o colecţie a tuturor edictelor imperiale emise de la Hadrian (79-138), pînă la zi. Această operă de codificare prin forţa ei legislativă, dar şi prin însuşi actul constituirii ei, urma să fie suficientă pentru a reinstaura dreptul roman în toată splendoarea sa. Cel puţin, aşa credea Iustinian la început. Realităţile, însă – vorba unui filozof de ocazie – sînt complexe. Aşa se face că, un an mai tîrziu, Tribonian a fost din nou chemat şi pus la treabă. De această dată, i s-a ordonat să strîngă toate operele rămase de pe urma jurisconsulţilor romani, să selecteze textele importante încă relevante şi să le publice împreună, pentru a fi reper practicienilor dreptului, căci dreptul există cu adevărat numai în măsura în care se aplică în spiritul şi în continuitatea sa. Comisia lui Tribonian s-a structurat în trei subcomisii, pe parcurs s-a creat şi o a patra, şi s-au apucat de lucru. Munca era imensă: trebuiau compilate peste 2000 de cărţi scrise într-un veac şi jumătate de efervescenţă jurisprudenţială. Iustinian le-a dat un termen de finalizare rezonabil: zece ani. Uimitor pentru toată lumea, lucrările au mers foarte uşor şi opera s-a încheiat în trei ani. Au apărut astfel, în 50 de volume, ceea ce ştim astăzi drept „Digestele lui Iustinian“ (Digesta) sau, în limbaj grecesc, „Pandectele“. „Digestele“ nu au fost doar simplă operă de compilaţie, ci şi un efort de aducere la zi a scrierilor compilate, intervenţiile echipei lui Tribonian în textele antice rămînînd în istorie sub denumirea de „tribonisme“. Identificarea şi studierea acestor interpolaţiuni au devenit o preocupare încă de la finalul Evului Mediu, constituind una dintre cele mai îndelungate şi pasionante aventuri ştiinţifice din istoria intelectuală a dreptului. În timp ce încă se lucra la „Digeste“, Iustinian a făcut un pas mai departe. În 533, l-a convocat din nou pe Tribonian, de data aceasta alături de alţi doi renumiţi profesori de drept, Teofil din Constantinopol şi Doroteu din Beirut, cerîndu-le să elaboreze un fel de manual de drept pentru uzul studenţilor şi practicienilor, deopotrivă. Au rezultat „Instituţiunile“ (Institutiones), lucrare care cuprinde descrierea şi analiza instituţiilor juridice, inclusiv punctele de vedere adesea diferite ale teoreticienilor asupra unor situaţii de drept. Între timp, alţi jurişti au alcătuit colecţia tuturor edictelor emise de Iustinian însuşi, sub titlul de „Noile constituţii“ (Novellae Constitutiones) – operaţiune care a continuat şi după moartea împăratului. Aceste patru lucrări, împreună, constituie ceea ce, începînd cu secolul al XII-lea, se cheamă „Colecţia Dreptului civil“ (Corpus Iuris Civilis). Istoricii ştiu astăzi că, ceea ce Iustinian a vrut să fie o operă legislativă de vîrf, care să relanseze Dreptul roman, a fost, de fapt, punctul său final. Un „grand finale“, aşa cum Dreptul roman merita! Cu Iustinian, Dreptul roman şi-a încheiat glorios istoria practică. Din acel moment, spiritul său, instituţiile sale, logica sa şi, mai ales, filozofia sa un pic stoică, dar compatibilă cu umanismul, după cum se va vedea cîteva secole mai tîrziu, au rodit în întreaga lume, producînd civilizaţie, pace şi bunăstare. Totul a fost clădit, de fapt, dintr-o mare nostalgie.  

Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Către ieșirea din ipocrizie
Administrația de la Washington a făcut eforturi majore pentru a evita scurgerile de informații cu privire la dimensiunile reale ale sprijinului pe care îl oferă ucrainenilor.
Bătălia cu giganții jpeg
Îngrijorări de Noaptea Muzeelor
E alternativa smart la ieșirea prin cluburi și discoteci.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Stupori alimentare
Urmăresc de mult, cu atenție, „bibliografia” nutriționiștilor profesioniști și, pe urmele cetățeanului turmentat care întreba mereu cu cine să voteze, întreb și eu, timid, dar tenace: „Eu ce să mănînc? Ce să beau? Cum să aleg dieta optimă?”.
Frica lui Putin jpeg
Unde-s gîlcevile de altădată?
Unde sînt certurile de odinioară precum cele dintre Ponta și Antonescu, care au condus la ruperea USL-ului?
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Miorița woke
Ca orice protestatar respectabil, și miorița originală se simte ignorată, așa că „iarba nu-i mai place, gura nu-i mai tace”.
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat jpeg
De la Madlenka la Madeleine Albright, doamna secretar de stat
Pentru prima oară de la nașterea SUA, o femeie avea să conducă Departamentul de Stat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Libertatea de exprimare între tirani, manipulatori, naivi, mizantropi și echidistanți
Romanul lui Vodolazkin și cartea lui Procopius din Caesarea dezvăluie, fiecare în felul său, modul în care se scrie istoria.
Iconofobie jpeg
Un menu european
Natura profundă, intimă, a ființei filologului fusese iremediabil răscolită, devastată chiar.
„Cu bule“ jpeg
Celebrul „Suplement”
E remarcabilă îmbogățirea substanțială a bibliotecii digitale a Institutului de Lingvistică și Istorie Literară „Sextil Pușcariu” din Cluj.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Acele lucruri inefabile care te fac să te îndrăgostești
Sînt la etapa națională a Olimpiadei de Lectură ca Abilitate de Viață.
Un sport la Răsărit jpeg
Oameni ca Jose Mourinho sau Ronnie O’Sullivan au început să plîngă. Ce se întîmplă?
Cu Ronnie e despre recorduri, nu-l credeţi că nu-i pasă! A egalat numărul maxim de titluri mondiale. Asta face un pic de apă în ochi.
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin jpeg
Alb și negru – interviu cu Garry KASPAROV, campion mondial la șah, oponent al regimului Putin
„Doar victoria Ucrainei și distrugerea totală a mașinii de război a lui Putin pot aduce pacea, atît pentru Ucraina, cît și pentru estul Europei sau pentru Europa întreagă și, de fapt, pentru întreaga lume.”

Adevarul.ro

image
Colosul cenuşiu. Ce ascunde muntele de zgură, una dintre cele mai mari halde din România VIDEO
În vecinătatea combinatului siderurgic din Hunedoara, se află una dintre cele mai mari halde de zgură din România.
image
Un şofer a rămas fără permis şi a fost amendat după ce a sunat la 112 ca să anunţe că este şicanat în trafic
Un apel la 112 a luat o turnură neaşteptată pentru un bărbat de 37 de ani. Acesta apelase serviciul de urgenţă ca să anunţe că un şofer îl şicanează în trafic, pe raza comunei brăilene Viziru.
image
Afacere de milioane de euro lângă un radar ce comunică direct cu baza Deveselu. „Nu s-a cerut avizul MApN”
MApN a dat in judecată Consiliul Judeţean Dolj după ce a autorizat construirea unui depozit in zona radarului din localitatea Cârcea. Instalaţia militară este importantă pentru apărarea aeriană a României. În spatele afacerii stă chiar primarul din Cârcea.