Forma şi fundul

Două servicii se bat pe piaţa formării omului: învăţămîntul şi chirurgia estetică. Primul vine cu o ofertă complicată, care cere ani de efort şi nu garantează în nici un fel banii şi gloria. Al doilea rezolvă repede dilema formaţiei (umanistă sau tehnică, artistică sau economică) şi propune, pur şi simplu, forma irezistibilă. Forma care atrage priviri şi aproape că garantează cariere. Între ele două, învăţămîntul e cu mult mai prost plătit şi e firesc să fie aşa: în epoca multimedia, piaţa cere de la absolvenţi spectacol vizual, pentru care învăţămîntul, obişnuit cu mate, bio, fizică şi chimie, nu te pregăteşte în nici un fel. Profesorii nu deţin decît înţelepciunea adunată în ultimii 5.000 de ani de ştiinţă. Pe lîngă ea, o coapsă produsă de evoluţia naturală în ultimele 2 milioane are cel puţin avantajul vechimii. Poate şi de aceea nu există nici un show cu profesori de matematică, în schimb sînt o mie la care se fac angajări în corpul de balet. E o chestie de cine a venit primul pe piaţă. Din aceste specificităţi se trage şi condiţia lucrătorilor în domeniu. Dacă învăţămîntul se distinge prin aceea că îşi pregăteşte cadrele, în ani de privaţiuni, pentru expediţii în deşertul Gobi, chirurgia estetică e o meserie suculentă - din care contul în bancă al doctorului îşi trage o sevă plină de vigoare, cam la fel ca motorul de Porsche 911. Dar destul cu generalităţile. Să intrăm în subiect: o naţiune de chiulangii a sărbătorit săptămîna asta greva profesorilor. Elevii s-au bucurat. Politicienii s-au făcut preocupaţi. Poporul s-a uitat cu condescendenţă la dascălii ăştia, care i-au spus că nu e bun de nimic şi care, uite, şi-au luat pedeapsa cuvenită pentru sinceritate. De fapt, toată tevatura asta ne duce pe o direcţie greşită. Premisa de la care pornim e aceea că e nevoie de şcoli prin care să treacă toată lumea. Nimic mai eronat: nu doar că nu e nevoie, dar nici nu e recomandabil. Sute de mii de elevi se chinuie să-i păcălească pe profesori că au înţeles ceva, din clasa I pînă într-a XII-a. Profesorii se fac că se lasă ţepuiţi. Evident, la capătul procesului avem nişte oameni obosiţi, între care transferul de informaţie e aproape nul. Loazele se aleg din toată chestia asta cu convingerea că poţi să te descurci toată viaţa înşelînd pe unul şi pe altul. Iar profesorii se simt an de an mai inutili. E la fel ca în minerit: cărbunele e scos din mină cheltuind mai multă energie decît va produce el, prin ardere. De aceea, propunerea mea e simplă: să procedăm la fel ca în industria extractivă. Să închidem şcolile falimentare, care scot pe bandă rulantă creiere sterile. Să încurajăm dascălii să se reorienteze profesional, în servicii şi industrie. Şi să-i lăsăm pe elevii bucuroşi de grevă să se bucure la nesfîrşit, sau măcar pînă la pensie. Pe care oricum n-o să aibă cine-o plăti... Cu banii astfel economisiţi am putea încuraja dezvoltarea chirurgiei estetice, inclusiv prin programe naţionale. Am putea umfla cu silicon zeci de mii de buze, corecta sute de mii de nasuri strîmbe, subţia milioane de burţi şi re-aranja toţi sînii de pe teritoriul ţării. Gratuit, pe bune - am făcut eu calculul! Nu doar că am merge cu mai multă plăcere pe stradă vara, dar ar dispărea poate şi aerul de disperare pe care îl găseşti în privirile fiecărui al doilea trecător. Şi care spune, cui stă să-l analizeze, un lucru teribil de simplu: "am învăţat 20 de ani şi-acum nu-mi pot cumpăra pantofi făcuţi de un tăntălău în Italia!" De fapt, chiar tristeţea asta se poate rezolva chirurgical, în lipsă de alte soluţii de guvernare. Şi anume, printr-un implant de zîmbet, care să ţină colţurile gurii în sus şi dinţii dezveliţi perpetuu. Zîmbetul acesta n-ar fi cu nimic mai artificial decît cel al politicienilor noştri şi ne-ar aduce, măcar la nivelul aparenţelor, la nivelul lor. În plus, nimeni nu poate opri năvala investiţiilor străine într-o ţară fericită... Aşa că să ne vedem cu bine, după anestezie! P.S. Mulţumesc postului Discovery Science, ale cărui documentare mi-au sugerat această soluţie estetico-patriotică.