Firea românilor

Publicat în Dilema Veche nr. 256 din 12 Ian 2009
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

În general, vacanţele şi lecturile serioase nu se împacă bine. Există chiar şi expresia "carte de vacanţă", cu referire la romanele uşoare, cele care se citesc repede şi se uită şi mai repede, cărţile care îţi "odihnesc" creierul şi îţi destind neuronii. Cu riscul de a-i deranja pe cei care promovează conceptul, cred că vacanţele sînt ocaziile cele mai bune pentru a citi lucruri serioase. Este ceea ce îmi propun la începutul fiecărui concediu: să recitesc Faulkner, să atac Jurnalul unui seducător de Kierkegaard (îmi place titlul!) sau să răsfoiesc pasajele cele mai interesante din Democraţia în America a lui Tocqueville. De obicei nu fac nimic din ce mi-am propus, ci citesc reviste şi cărţi de John le Carré. Nici vacanţa de Crăciun nu a făcut excepţie, într-o oarecare măsură. Volumele din Faulkner sînt neatinse, iar Tocqueville a rămas cu praful pe el. Lecturile au avut însă un fir comun: din întîmplare sau nu, multe dintre ele au avut legătură cu România şi cu cei care o locuiesc. Totul a început în a doua zi de Crăciun cînd un prieten mi-a împrumutat o carte apărută la Nemira acum cîţiva ani. E vorba despre Firea românilor, o culegere de texte îngrijită de Daniel Barbu, cu opinii ale unor călători străini despre români. Mărturiile încep la 1500 şi se termină în secolul al XIX-lea. Am citit rîndurile nu fără o oarecare surprindere, pentru că există o diferenţă între imaginea din manuale ("românul are şapte vieţi", "s-a născut poet", e "ospitalier") şi cea pe care o proiectăm sau, mă rog, o proiectam acum cîteva sute de ani. Astfel, mulţi ne văd cam leneşi şi hoţi. "Pămîntul lor e atît de roditor, încît îi face pe ţărani lăsători" - spunea un veneţian pe la 1600, în timp ce un ceh, cîteva zeci de ani mai tîrziu, avea aceleaşi cuvinte: "...pămîntul Ţării Româneşti e atît de roditor, încît locuitorii nu au nevoie să îşi dea multă osteneală pentru a-l cultiva". Alţii - nu puţini - ne consideră "primitivi", aplecaţi spre "furt şi tîlhărie", "răi şi necredincioşi", şi alte epitete de aceeaşi speţă. Pentru cei care s-au supărat deja, există însă şi cuvinte de laudă despre curajul bărbaţilor sau frumuseţea femeilor. Cartea e însoţită de comentarii foarte interesante de Daniel Barbu, Cristian Preda şi Alexandra Ionescu, iar reeditarea ei ar fi o idee bună. De la Firea românilor, trecerea la cele trei eseuri ale lui Noica apărute la Humanitas sub titlul Despre lăutărism s-a făcut uşor. Un singur citat, despre inflaţia de eseişti din România: "Nu poate face eseu decît o cultură adîncită. Altminteri, eseul este expresia tipică a talentului fără răspundere pentru că nu e gravată de suficientă cunoaştere". Fraza e din 1973 şi e şi mai valabilă astăzi, nu credeţi? Dacă tonul lui Noica e amuzat/amuzant, cel al lui B. Fundoianu (un volum din anii ’30, împrumutat de la alt prieten, tot în aceste zile) e mai grav. Acolo am găsit celebrul eseu despre spiritul critic în literatura română şi cîteva fraze şocante: "Istoria românilor nu e decît istoria unei idei fecunde, a unui act de bovarism - e vorba de ideea originii noastre latine. E o iluzie. Sîntem latini de cînd credem că sîntem, adică de vreo 300 de ani". Interesant şi descurajant. La fel de interesante sînt şi cuvintele lui Henri Prost, un francez care a stat în România în perioada interbelică. În Destinul României, apărut la Editura Compania, el crede că "românul e mult mai uşor de condus decît bulgarul sau sîrbul, e mai respectuos cu cei aflaţi la putere. La sud de Dunăre, guvernele au pierdut adesea alegerile, lucru rar în România. Aici un partid sau altul ar fi încremenit la putere, dacă regele nu ar fi intervenit chemînd la cîrmă o altă echipă care, la rîndul său, îşi punea oamenii în toate posturile de conducere şi organiza în tihnă noi alegeri". În fine, în Operaţiunea Autonomus, a lui Ivor Porter, recent reeditată la Humanitas, aveam să dau peste alte pagini despre România interbelică văzută prin ochii unui britanic: "Ţara cu atîtea contraste şi contradicţii... automobile Hispano Suiza şi Packard goneau pe şoselele naţionale, dar trebuiau să ocolească care cu boi sau să frîneze brusc, în noapte, în faţa unei cete de ţigani care îşi făceau de mîncare pe asfaltul fierbinte". Ca ziarist, nu am putut să nu remarc paragraful în care britanicul, prizonier în România, se plînge că presa noastră tratează războiul dintr-un unghi strict românesc, lipsindu-l pe el, cititor străin, de context şi perspectivă. Lipsuri pe care le constatăm şi azi, cel mai recent exemplu fiind conflictul din Gaza, unde, pentru unii confraţi, soarta a cîtorva sute de români aflaţi acolo eclipsează 60 de ani de tensiuni între israelieni şi palestinieni.

index jpeg 5 webp
Gustul banului
Gustul banilor poate să se refere și la un „amărît” care, cine știe cum, găsește un post sigur și bine plătit la stat, un post pe care pregătirea și experiența sa nu i-ar fi permis, în mod normal, să îl ocupe.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Nucleara
Este urmăritul penal capabil să treacă dincolo de faza încordării mușchilor și să folosească arme nucleare?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Alexandru Dragomir despre politica (noastră)
Din păcate, puțini știu cine a fost Alexandru Dragomir.
Frica lui Putin jpeg
Filosofie, feminitate, autenticitate
Aşa se explică, pesemne, de ce în filosofie s-a menținut „privilegiul” masculin, chiar şi în vremurile mai noi, de după emanciparea femeii.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Activistul european și moartea unei pasiuni
Articolul meu vrea să atragă atenția: cu excesele activismului și propagandei, UE poate pierde treimea de mijloc.
index jpeg 5 webp
Spaghete în copaci
Propun să rămînem la rețeta lui Fellini. Plus paharul cu vin.
Iconofobie jpeg
Diplomație
Se reia, observ, o dezbatere politologică mai veche.
„Cu bule“ jpeg
Format letric
Nu era atît de cunocut încît să exprime fără ambiguități noua idee, dar sensul i-a fost aproximat din context, din relația cu termenul complementar.
HCorches prel jpg
Vremuri ale fricii
Dar dincolo de negare, dacă nu apare și acceptarea, efectele pe termen lung sînt devastatoare.
p 7 Chatbot WC jpg
Idioția artificială
Ar trebui oare programată inteligența artificială (IA) să răspundă la același nivel cu întrebările care i se pun?
IMG 8779 jpeg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Alt bîlci?
Cum ar fi să construiești un Disneyland și un Tesco la Londra, în Hyde Park?
O mare invenție – contractul social jpeg
Adevărul, premisa dreptății
Această limită este și mai evidentă dacă se înțelege că nici un proces judiciar nu se confundă cu Judecata de Apoi.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Sürdürülebilirlik
A crede înseamnă a paria pe o inevidență, a „credita” un „posibil”, dincolo de exigențele stabile ale „realului”.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pensiile francezilor
Dar vigoarea protestelor, dincolo de faptul că e vorba despre o tradiție franceză adesea desconsiderată și subiect de glume, mai arată ceva.
Frica lui Putin jpeg
Inamicii diversității
Privite în ansamblu, aceste cerințe ale cultelor, care s-au așezat, din păcate și spre detrimentul lor, cred, la remorca BOR, nu vor încuraja deloc predarea Religiei într-un spirit tolerant
AFumurescu prel jpg
Păstori, tătuci și influenseri (I)
Așa apar „tătucii” aleși democratic. Nimic nou sub soare.
index jpeg 5 webp
Un veac de Time
Scopul principal pe care cei doi și l-au propus a fost să furnizeze cît mai eficient știri cititorilor, chiar și celor mai ocupați dintre aceștia, care nu prea au timp de citit – de unde și denumirea Time.
Iconofobie jpeg
Rațiune și simțire
Se demontează aici un mit care a făcut carieră în secolul XX, mitul naturii prezumtiv candide a creaţionistului.
„Cu bule“ jpeg
Beat criță
Expresia beat criță este foarte răspîndită azi, în registrul colocvial; alte construcții în care intră cuvîntul criță cu sensul său propriu sau cu înțelesuri figurate au devenit însă extrem de rare.
HCorches prel jpg
Încă un Minister al Educației
Presiune care, în unele cazuri, se transformă în adevărate forme de bullying, fără doar și poate.
IMG 8779 jpeg
În cazul Hagi, tatăl şi fiul, să fii copilul unui mare fotbalist e binecuvîntare sau blestem?
Tot ce vine de la el nu poate fi decît excepţional. Hagi spune „eu sînt Ianis şi Ianis e Hagi”.
p 7 Curba Laffer WC jpg
Ultima redută a globalizării
Dar geopolitica nu e singurul motiv pentru eșecul celui de-al doilea val al globalizării.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cîte divizii are CPI?
Așadar, noua acuzație că președintele ar fi comis ceva contra copiilor, fie ei și din Ucraina, ar putea avea un ecou special în Rusia.

Adevarul.ro

image
Femeia fatală a anilor '70: „M-am săturat să mă culc în fiecare seară cu alt bărbat!“ VIDEO
Talentată și frumoasă, Vasilica Tastaman, femeia fatală a anilor '70, a atras cu mare ușurință spectatorii în sălile de spectacole și bărbații în viața ei. Este una dintre marile actrițe pe care le-a avut România. Astăzi se împlinesc 20 de ani de la decesul artistei.
image
Cronica unei crime cu ucigaș cunoscut. Ancheta a durat 10 ani, deși polițiștii știau cine este făptașul
Autorul unei crime comise în urmă cu 15 ani s-a bucurat de libertate în tot acest timp, cu toate că anchetatorii aveau martori și probe care îl incriminau direct.
image
Alimentul care ar răspândi cancerul în tot corpul: „Are ceva în el care îl face un catalizator puternic“
Autorii studiului sunt de părere că acest lucru ar putea fi combătut prin medicamente sau diete speciale. Însă, pentru asta studiile clinice ar trebui să treacă la subiecți umani.

HIstoria.ro

image
Statul sovietic paralel în România. Rețeaua colonelului Zudov
Prin sintagma „stat sovietic paralel” înțelegem mecanismul clandestin prin care Uniunea Sovietică a instituit controlul total asupra suveranității statului român.
image
Povestea marilor cutremure ce au zguduit spațiul românesc
La mijlocul lunii februarie a acestui an, orașul Târgu Jiu și localitățile învecinate au fost afectate de o serie de cutremure care, deși nu au produs pierderi de vieți omenești sau pagube materiale majore, au stârnit panică în rândul populației.
image
Irina Bossy-Ghica: „Îmi consacru toate eforturile pentru a reconstrui ceea ce înaintașii mei au clădit”
Stră-strănepoata lui Ion Ghica și a lui Gheorghe Grigore Cantacuzino a plecat din România în liceu, în 1973, și s-a reîntors prima oară 17 ani mai târziu, după „Revoluția” pe care ține s-o scrie cu ghilimele.