Figuri din școală

Publicat în Dilema Veche nr. 995 din 4 mai – 10 mai 2023
Comunismul se aplică din nou jpeg

 Mitică Husaru era cel mai bun din clasă la matematică. Rezolva probleme fără să pună creionul pe hîrtie, înaintea tuturor, uimindu-i pe profesori. Era frumușel. Într-o seară am intrat mai mulți colegi, împreună cu el, în incinta Școlii Centrale (pe atunci Liceul „Zoia Kosmodemianskaia“), ca niște gură-cască, atrași de lumina unor reflectoare folosite la filmări. Chiar se turna un film acolo. Într-o pauză de filmare, mai multe eleve din liceu s-au înghesuit să ceară autografe actorilor. Văzînd una ca asta, Mitică al nostru a zis dintr-o dată „Dau și eu!” și a luat caietul unei fete scriind pe el un nume. Văzînd gestul, toate celelalte s-au apropiat, așezîndu-se la coadă pentru autografe. Îl întrebau cum îl cheamă și Mitică zicea „Robert Redford”. Actorii autentici, părăsiți brusc de admiratori, s-au retras nedumeriți. După cîteva minute a apărut o cucoană aferată cu un registru mare în mînă, care i s-a adresat lui Mitică pe un ton sever: „Ia să-mi spui dumneata cine ești aici, ce rol ai în film?”. „Ohoo – a făcut  Mitică – e timpul s-o ștergem, băieți” și am rupt-o toți la fugă, rîzînd. Mitică e azi pensionar pe caz de boală. N-a reușit să termine Facultatea de Matematică și n-a avut niciodată vreun serviciu stabil. Cînd își întîlnește foștii colegi, le prezintă succint, cu talent și umor, problemele grave din viața lui, care par foarte reale. După ce îi impresionează, le cere bani cu împrumut. Nimeni nu se așteaptă să-i mai primească înapoi. 

 În clasa a doua, o iubeam pe Corina. Mergeam împreună spre casă, pînă la stația de unde ea lua tramvaiul 30, iar eu autobuzul 107 (nu mai există nici unul). Pe vremea aia, unii copii mai foloseau transportul în comun. Aveam obiceiul să stăm mult de vorbă și să lăsăm autobuzele și tramvaiele să treacă pe lîngă noi. Într-o zi, după ore, așezați pe ghiozdane în apropierea stației, adăpostiți cumva de ochi străini în spatele unei mașini cu prelată, trăncăneam de zor (ce-om fi tot vorbit oare?). La un moment dat, am simțit cum cineva, răsărit brusc din spate, pe după mașină, mă ia de o ureche și mă ridică: „Vezi cum tocmai trece 107 prin stație și tu nici n-ai habar, iar eu te aștept cu masa de două ore? Și tu, fetițo, de ce nu te duci acasă? Nu te așteaptă și pe tine părinții?”. Era mama. Corina a miorlăit, ca și mine, o scuză și a dispărut cu primul tramvai. Bineînțeles că, de atunci, șuetele noastre s-au terminat. De printr-a patra nici n-am mai fost colegi de clasă. 

Eram la liceu deja, în vacanță, pe marginea bazinului mare de la ștrand. La un moment dat, o domnișoară a intrat în vorbă cu mine spunîndu-mi că ne cunoaștem. Văzîndu-mă derutat, și-a spus numele. Era Corina, care arăta acum ca o adolescentă. Toată după-amiaza am făcut împreună concurs de sărituri în apă. Sărea mult mai frumos decît mine.

După zeci de ani, am zărit în metrou în fața mea o figură rotundă care, dintr-un motiv neștiut, mi-a atras atenția. Era o doamnă. Vag cunoscută? O părere? Ca un vis de tinerețe printre anii trecători.

 Îl chema Gogoșaru și stătea la două blocuri distanță. Purta mereu o cruciuliță la gît și cînta la muzicuță cîntece country. Avea expresiile lui tipice pe care noi, ceilalți, le preluam. De exemplu, zicea foarte des: „Dragi tovarăși și naș Florea, ne-am adunat ca să avem de unde pleca”. Cînd voia să se prefacă a nu pricepe ce i-ai spus, întreba: „Care găleată?”. Mai avea și o altă vorbă, pe care o zicea din cînd în cînd și pe care n-am înțeles-o niciodată: „Adu-mi, mă, mămăliga!”. Odată l-am invitat acasă, de ziua mea. A venit ultimul, tocmai cînd toți copiii ne așezam la masă. S-a descălțat și și-a ocupat scaunul său. Cînd am terminat de mîncat, ne-am dus toți în camera de joacă. El a rămas însă la masă, să mai mănînce. Și după cum mi-a povestit bunica ulterior, n-a mai lăsat nimic, a ras tot ce mai era comestibil pe masă. „Să știi că ăsta e neam prost”, mi-a spus bunica. Nu-mi convenea, era prietenul meu și i-am luat apărarea. Am încercat să-i explic că, de fapt, era băiat bun. 

M-am reîntîlnit cu el în urmă cu cîțiva ani. I-am recunoscut aceeași cruciuliță de la gît. Mi-a spus că după ce, o vreme, nu-și mai găsea de lucru, a fost ales chiar președinte... în blocul în care s-a mutat.

 Ne era coleg de facultate la Geologie și-l consideram cel mai mare mitoman. Mania lui era să ne povestească mereu despre călătorii pe care susținea că tocmai le făcuse în week-end-ul sau în vacanța care trecuse. Nu erau călătorii obișnuite, ci de-a dreptul fabuloase pentru România anilor ’80. Spunea că fusese în Himalaya, în Anzi, în Africa de Sud, în Maroc și alte asemenea locuri. Poate trebuie să mai precizez că în acele vremuri nici măcar o excursie în Bulgaria nu era ușor de întreprins. Mie, de exemplu, mi se refuzase de către o profesoară responsabilă cu Biroul Organizației de Bază a PCR (din care nici măcar nu făceam parte – iar profesoara nici nu mă cunoștea) cererea (obligatorie) de a merge într-o excursie în Cehoslovacia. Date fiind acele împrejurări, aș spune că fabulațiile colegului nostru erau de înțeles. De fapt, ne povestea despre lucruri imposibile și despre lumi interzise, dar mult dorite. Îl ascultam amuzați și încercam să visăm împreună cu el la minunile pe care susținea că tocmai le văzuse. Era un fel de evadare în imaginație. Într-o zi, spre sfîrșitul săptămînii, un profesor l-a întrebat ce mai pune la cale. Colegul nostru i-a răspuns că se pregătește să plece într-o scurtă excursie, pe durata week-end-ului, în fiordurile norvegiene. „Foarte bine – a zis profesorul, cu un zîmbet fin. Te rog să-mi aduci și mie de pe acolo, dacă poți, un eclogit.” Asta era o rocă pe care nu prea avea șanse s-o găsească în România. Lunea următoare, colegul nostru s-a prezentat în laboratorul profesorului, avînd în mînă un pietroi plin de culori și contraste frumoase. Era un eclogit.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Furtuni cu grindină și vânt puternic în mai multe zone din țară. La Tulcea, ISU a emis mesaje RO-ALERT VIDEO
ISU Delta Tulcea a emis un mesaj RO-Alert pentru atenționarea locuitorilor, din Tulcea, Nufărul, Murighiol, Sarichioi, Babadag, Kogălniceanu, Frecăței, Somova și toate localitățile din Deltă Dunării.
image
Se află omenirea în pragul celui de-al Treilea Război Mondial? Ce spun specialiștii
Preocupările legate de izbucnirea unui al Treilea Război Mondial sunt crescânde, având în vedere recentele evenimente petrecute în Orientul Mijlociu, dar și situația din Ucraina.
image
Cum a fost aleasă Dobrogea ca loc de construcție al Centralei nucleare. Proiectul demarat de Nicolae Ceaușescu și inaugurat de Ion Iliescu VIDEO
Specialiștii au identificat și studiat mai mult de 120 de posibile amplasamente pentru centrală şi au fost luate în calcul mai multe bazine: Dunărea, Vişeul de Sus, Someşul Cald, Crişul Negru, Mureşul, Oltul, Siretul, Suceava, Moldova, Prutul Superior. În cele din urmă, a fost aleasă Dobrogea.

HIstoria.ro

image
Femeile din viața lui Lucrețiu Pătrășcanu
Lucrețiu Pătrășcanu a fost un personaj al deceniilor 4 și 5, controversat în timpul vieții, cat și după asasinarea sa în 1954.
image
A știut Churchill despre intenția germanilor de a bombarda orașul Coventry?
Datorită decriptărilor Enigma, aparent, Churchill a aflat că germanii pregăteau un raid aerian asupra orașului Coventry. Cu toate acestea, nu a ordonat evacuarea orașului și nici nu a suplimentat mijloacele de apărare antiaeriană.
image
Căderea lui Cuza și „monstruoasa coaliţie”
„Monstruoasa coaliţie“, așa cum a rămas în istorie, l-a detronat pe Alexandru Ioan Cuza prin lovitura de palat din 11 februarie.