Femeie, viață, libertate – și stînga

Slavoj ŽIŽEK
Publicat în Dilema Veche nr. 967 din 20 octombrie – 26 octombrie 2022
image

Pe parcursul ultimei luni au avut loc patru evenimente răsunătoare cu protagoniști femei. Victoria în alegeri a Giorgiei Meloni, în Italia, moartea și funeraliile reginei Elisabeta a II-a, lansarea filmului The Woman King (Regele femeie) și protestele la scară largă din Iran, în urma uciderii lui Mahsa Amini de către poliția de moravuri. Luate împreună, aceste patru întîmplări pun în lumină trăsături esențiale ale peisajului politic actual.

Pe fondul eșecului stîngii de a oferi un răspuns adecvat crizei democrației liberale, ascensiunea guvernelor de extremă dreapta în Europa nu ar trebui să ne mire prea mult. Rolul esențial jucat de femei în această evoluție merită în schimb toată atenția. Liderii de extremă dreapta precum Meloni și Marine Le Pen, în Franța, se prezintă ca alternative mai solide la tehnocrații bărbați aflați în mod tradițional la conducere. Ele întruchipează duritatea extremei drepte, dar au și trăsături asociate îndeobște feminității, precum atenția acordată sistemului de sănătate și familiei: fascism cu față umană.

Să ne gîndim acum la spectacolul televizat al funeraliilor reginei Elisabeta a II-a, care a pus în lumină un paradox interesant: în vreme ce statul britanic se îndepărtează tot mai mult de vechiul său statut de superputere, capacitatea familiei regale britanice de a inspira reverii imperiale e în creștere. Dar să nu expediem acest aspect, ca pe o ideologie care maschează adevăratele raporturi de putere. Putem spune mai degrabă că fanteziile monarhice fac parte ele însele din procesul prin care raporturile de putere se propagă.

Moartea reginei Elisabeta a II-a ne-a reamintit de distincția modernă dintre a domni și a conduce  a domni rezumîndu-se la îndatoririle ceremoniale. Lumea așteaptă ca monarhul să radieze compasiune, bunătate și patriotism, și să stea departe de conflictele politice. De aceea, monarhul nu reprezintă transcendența ideologiei, ci chiar ideologia în forma ei cea mai pură. Vreme de șapte decenii, rolul reginei Elisabeta a II-a a fost să reprezinte chipul puterii de stat. Faptul că moartea reginei s-a suprapus cu venirea la putere a prim-ministrului Liz Truss poate fi o pură coincidență, dar are și o puternică încărcătură simbolică, ca trecere de la Regină la „Regele femeie”. În noul său rol, Liz Truss a devansat parțial stînga, combinînd subvențiile din domeniul energiei cu scăderea impozitelor pentru cei bogați.

image

Filmul The Woman King al regizoarei Gina Prince-Bythewood abordează și el logica politică a monarhiei. În epopeea istorică despre Agojie – o unitate de luptători, cu toții femei, care apăra vechiul regat vest-african Dahomey între secolele al XVII-lea și al XIX-lea –, Viola Davis joacă rolul unui personaj fictiv: femeia-general Nanisca. Singurul ei superior e regele Ghezo, un personaj real care a guvernat regatul Dahomey din 1818 pînă în 1859 și care a participat la comerțul transatlantic de sclavi pînă la sfîrșitul domniei sale.

În film, printre inamicii unității Agojie se numărau negustorii de sclavi conduși de Santo Ferreira, un personaj fictiv vag inspirat din Francisco Félix de Sousa. În realitate, Sousa a fost un negustor de sclavi brazilian care l-a ajutat pe Ghezo să ajungă la putere, iar Dahomey a fost un regat care a cucerit mai multe state africane pe ai căror locuitori i-a vîndut ca sclavi. Deși, în film, Nanisca se opune regelui, fiind împotriva comerțului cu sclavi, în realitate, Agojie l-a slujit pe rege.

The Woman King promovează astfel un tip de feminism prizat de clasa de mijloc liberală din Occident. La fel ca feministele #MeToo, luptătoarele amazoane din Dahomey condamnă fără cruțare toate formele de logică binară, patriarhatul și orice urmă de rasism din vorbirea de zi cu zi; în schimb, sînt foarte atente să nu perturbe formele mai profunde ale exploatării, care stau la baza capitalismului global modern și a perpetuării rasismul.

Această viziune trece sub tăcere două aspecte importante ale sclaviei. Mai întîi, negustorii albi de sclavi nici măcar nu aveau nevoie să pună piciorul pe pămînt african, deoarece sclavii le erau furnizați din belșug de către africani privilegiați (precum regatul Dahomey). În al doilea rînd, comerțul cu sclavi nu era răspîndit numai în Africa de vest, ci și în estul Africii, unde arabii au înrobit milioane de oameni și unde instituția sclaviei a durat mai mult decît în Vest (Arabia Saudită a abolit oficial sclavia abia în anul 1962).

E adevărat, Muhammad Qutb, fratele intelectualului mahomedan egiptean Sayyd Qutb, a apărat cu vehemență sclavia islamică în fața criticii occidentale. Argumentînd că islamul „le acorda sclavilor libertate spirituală”, el compara adulterul, prostituția și sexul liber („cea mai odioasă formă de animalitate”) din Vest cu „legătura curată și spirituală dintre o servitoare [o sclavă tînără] și stăpînul ei, în islam”. Acest discurs poate fi auzit și în ziua de azi la unii învățați salafiști conservatori, precum șeicul Saleh Al-Fawzan, un membru al celui mai înalt for religios din Arabia Saudită. Dar nu veți auzi nimic din toate acestea de la liberalii clasei de mijloc occidentale.

Din fericire, legăturile istorice ale islamului cu sclavia nu au stat, în general, în calea potențialului de emancipare al societăților mahomedane. Protestele masive din Iran au o însemnătate istorică mondială deoarece reunesc diferite direcții de luptă (împotriva persecutării femeilor, a opresiunii religioase și a terorii de stat) într-un tot organic. Iranul nu face parte din Vestul dezvoltat, iar sloganul protestatarilor, „Zan, Zendegi, Azadi” („Femeie, viață, libertate”), nu e doar o simplă variantă a lui #MeToo sau a feminismului occidental. Și totuși, acest slogan a mobilizat milioane de femei obișnuite și e mărturia unei lupte mult mai cuprinzătoare, care evită tendința antimasculină pe care o întîlnim adesea în feminismul occidental.

Bărbații iranieni care scandează „Zan, Zendegi, Azadi” știu că lupta pentru drepturile femeilor e și lupta pentru propria lor libertate – și știu că persecutarea femeilor e doar manifestarea cea mai vizibilă a unui sistem mai extins al terorii de stat. Mai mult decît atît, evenimente precum cele din Iran ne așteaptă și pe noi, cei din lumea occidentală dezvoltată, în care tendințele spre violență politică, fundamentalism religios și persecuție a femeilor sînt în creștere.

Noi, cei din Vest, nu avem nici un drept să tratăm Iranul ca pe o țară care încearcă cu disperare să ne ajungă din urmă. Dimpotrivă, noi trebuie să învățăm de la iranieni, dacă vrem să avem vreo șansă în fața oprimării și a violenței de extremă dreapta din SUA, Ungaria, Polonia, Rusia și din multe alte țări. Indiferent de care vor fi rezultatele imediate ale protestelor, e esențial să menținem această mișcare în viață, organizînd rețele sociale care pot continua să funcționeze și clandestin, în cazul în care forțele de opresiune ale statului obțin o victorie trecătoare.

Nu e suficient să ne exprimăm doar simpatia și solidaritatea față de protestatarii iranieni, ca și cum aceștia ar face parte dintr-o cultură exotică îndepărtată. Întregul bla-bla relativist despre specificități și sensibilități culturale e, acum, lipsit de sens. Putem și trebuie să considerăm că lupta dusă de iranieni e sinonimă cu a noastră. Nu avem nevoie de figuri călăuzitoare feminine sau de Regi femeie; avem nevoie de femei care să ne mobilizeze pentru „femeie, viață, libertate” și împotriva urii, violenței și a fundamentalismului.

Slavoj Žižek, profesor de Filozofie la European Graduate School, este directorul internațional al Birkbeck Institute for the Humanities la Universitatea din Londra și autorul, printre altele, al volumului Heaven in Disorder (OR Books, 2021).

Copyright: Project Syndicate, 2022

www.project-syndicate.org

traducere de Matei PLEȘU

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Fost membru CNA, atac la adresa unui concurent de la Românii au talent. Ce răspunde mama băiețelului luat în vizor
Mama lui Rareș Prisacariu, băiețelul care a primit Golden Buzz-ul la emisiunea Românii au talent a răspuns la reacția dură pe care Radu Herjeu, fost membru CNA, a avut-o după emisiune.
image
Clujul depășește la PIB orașe similare din Estul Europei. „Percepția e una, realitatea e alta”
Zona Metropolitană Cluj a depășit, în ceea ce privește Produsul Intern Brut, zone metropolitane din jurul altor orașe similare din țări estice. Economistul Radu Nechita explică de ce clujenilor nu li se pare că ar trăi mai bine.
image
Marius Manole, în șoc hipotermic pe scenă!
„Ce avem noi aici?”, o piesă de teatru scrisă și regizată de Lia Bugnar, jucată de Carmen Tănase, Maria Obretin și Marius Manole, a fost un succes deplin la Birmingham, unde spectatorii nici măcar n-au observat că Marius Manole a intrat șoc hipotermic.

HIstoria.ro

image
Moștenirea fabuloasă a lui Heinrich Schliemann, descoperitorul Troiei
Când, în 1891, i s-a citit testamentul, s-a dovedit că Heinrich Schliemann lăsase în urmă o moștenire (apropo de lichidități, judecând după valoarea de azi) de aproximativ 100 de milioane de euro.
image
„Orașul de aur”, de sub nisipurile Egiptului
Pe lista descoperirilor recente și considerate fascinante se înscrie și dezvăluirea unui oraș de aur, din Luxor, Egipt.
image
Ce mai mare soprană a nostră, Hariclea Darclée, cea care a salvat opera La Tosca / VIDEO
E duminică, 14 ianuarie 1900, iar pe scena Teatrului Constanzi din Roma are loc o premieră memorabilă:„Tosca”, opera în trei acte a lui Giacomo Puccini. E prima reprezentaţie a poveştii dramatice care va cuceri lumea, iar soprana româncă Hariclea Darclée o interpretează pe Floria Tosca.