Femeia semită

Publicat în Dilema Veche nr. 155 din 26 Ian 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

Pe străzile din Tel Aviv sau din Ierusalim, femeile sînt stăpîne. Bărbaţii par consumaţi de un fel de transă mistuitoare care îi apasă cu greutatea strivitoare a unor fenomene precum istoria sau Dumnezeu. Ei par a fi ostaticii fără şansă ai unei datorii supreme, care nu-i lasă să fie altfel decît luptători. Aici, bărbaţii sînt captivi în orizontul îndepărtat al eroismului, ei au de rezolvat lucruri imense şi se proiectează, viguros, în misiuni înalte. De trăit în real, trăiesc femeile - ele sînt actuale şi vii, puternice şi frumoase, prezenţe marcante. Le privesc uluit, ca şi cum descopăr un nou regn, sublim şi irezistibil. Pe străzile Israelului, feminitatea capătă, pentru mine, un sens în plus. Mi se spune că în Israel nu mai există, practic, evrei puri, descendenţi din triburile originare. Israelul este o ţară construită de diaspora revenită - răspîndiţi prin toate zările lumii vreme de mai bine de 80 de generaţii, evreii care s-au întors în ţara lor poartă zestrea genetică a ţinuturilor pe unde soarta le-a aruncat strămoşii. Evreitatea a rămas, evident, numitorul comun, numai că produsul compus al acestui numitor e policrom, vast, amestecat, mărturisind însăşi lumea. Ca un fel de martori ai diversităţii noastre, evreii din Israel poartă pe chip, altoite, trăsături ale tuturor locurilor. Acest amestec generos se exprimă într-un tip feminin uluitor. Prima impresie e frapantă. Semitele cu care mă întîlnesc privesc direct în ochi şi, nu mă îndoiesc, au darul de a citi gîndurile. Abia mă abţin să nu încep fiecare conversaţie pe care o am cu o femeie de aici, cu o invitaţie la dans. Au, toate, siluete şi rîsuri muzicale. Una are pielea de abanos, părul de un negru intens îi cade pe umeri în încreţituri graţioase şi păşeşte ca o gazelă - reiau şi eu "metafora" aceasta, atît de folosită cînd vine vorba despre mersul femeilor de aici, pentru că pur şi simplu aşa e. Nu e metaforă. E adevăr. Cealaltă e blondă, minionă, cu vorbă dulce ca mierea şi mîini cu însuşiri miraculoase, mîini care potolesc orice delir, vindecă orice nebunie, sting orice pojar. A treia are părul castaniu, "ca un cîrd de cerbi care coboară muntele", cum zice la Carte, sprîncene arcuite după geometria sacră a arcadelor Vechiului Oraş, şi glezne ca de vis. Veţi spune, probabil, că femei cu asemenea însuşiri poţi găsi oriunde. Aşa cred şi eu, dar femei care să poarte asemenea însuşiri în acest fel, femei care să poarte această lumină în ochi, poţi găsi doar aici. Ştiu, fireşte, legende încîntătoare despre femeia semită, venerată în Cartea Sfîntă şi am, prin cultul marinic, de care mă simt profund ataşat, respect şi adoraţie faţă de partea feminină a acestui mare popor. Dar cînd o văd, la colţ de stradă aşteptînd să traverseze, într-o cafenea savurînd o licoare, pe trotuar mergînd zvelt sau în faţa mea, ascultîndu-mă, e un ceva în plus care face diferenţa dintre abstract şi viaţă, dintre trăirea cu creierul şi trăirea cu palpit şi respiraţii repezite. Dintre toate legendele despre femeia semită, una, pe care o ştiu din textul masoretic, îmi vine mereu şi mereu în minte. În vremea prorocilor, mai precis în vremea cînd Joram era rege (cam 800 de ani înainte de Christos), prorocul Elişa, împreună cu ucenicul său Gehazi treceau din cînd în prin Şunem. Acolo, ei locuiau în gazdă la o femeie bogată care îi primea, de fiecare dată, cu generozitate. Cum sosirile lui Elişa se îndeseau, femeia i-a făcut acestuia chiar o cameră a lui, deasupra casei. Impresionat, Elişa l-a întrebat pe Gehazi ce crede el că şi-ar dori femeia, cel mai mult. "Un copil", a sosit răspunsul, "dar nu-l poate avea pentru că soţul ei e prea bătrîn". Elişa a chemat-o la el pe femeie şi i-a spus: "La anul pe vremea asta vei avea un copil". "Nu înşela o credincioasă, om al lui Dumnezeu!", i-a răspuns ea. Totuşi, prorocirea s-a împlinit şi, un an mai tîrziu, femeia era mama unui băiat. Crescut măricel, copilul a suferit un accident la cap şi a murit în braţele mamei sale. Atunci, femeia a plecat să-l caute pe Elişa. L-a găsit pe muntele Carmel, s-a aruncat îndurerată la picioarele lui şi i-a spus: "Ţi-am cerut eu să am un copil? Nu ţi-am spus să nu dai speranţe false unei credincioase?". Aflînd ce s-a întîmplat, Elişa i-a poruncit lui Gehazi să ia lucruri de-ale sale, să meargă neîntîrziat la Şunem şi să le aştearnă pe faţa copilului mort. Mama copilului însă nu l-a lăsat: "Nu te las pînă nu vii tu cu mine" şi l-a convins pînă la urmă să vină. Gehazi a făcut precum i-a spus Elişa, dar copilul a rămas mort. Ajuns în încăperea în care zăcea trupul copilului, Elişa a trimis pe toată lumea afară, a rămas singur cu tînărul cadavru, a spus rugăciuni şi l-a atins ritualic, cu mîna i-a atins mîna, cu buzele i-a atins buzele, cu ochii i-a atins ochii, apoi s-a aşezat peste copil şi trupul micuţului a început să se încălzească. Copilul a înviat şi a fost predat în braţele mamei sale. Această poveste nu este, de fapt, despre prorocul Elişa şi nici despre o minune, ci despre o femeie. Despre un gen de femeie. Despre o femeie care pare că ştie mai bine decît prorocul ce se va întîmpla şi asta este, cu adevărat, uluitor. Ea îl roagă pe Elişa să nu o amăgească, simţind mai bine decît prorocul că va veni clipa tragediei. În al doilea rînd, ea ştie că doar prezenţa fizică a lui Elişa, şi nu lucrurile sale duse de Gehazi vor învia copilul, căci de-aia insistă ca prorocul să vină în persoană. Ei bine, ea nu poate face minuni, dar ea ştie mai bine decît cel care poate face minuni. Textul nu îi dă numele, ceea ce mi se pare semnificativ. Gîndul te poate duce la orice femeie semită, dar nu la orice femeie în general, de vreme ce se indică, totuşi, locul unde locuieşte femeia, la Şunem, un orăşel nu departe de muntele Tabor. Este, clar, o femeie semită. Această femeie, nenumită, dar pe care ajungem să o cunoaştem atît de bine, nu cere nimic, deşi oferă, cu generozitate, totul. Primeşte cel mai de preţ dar, ceea ce ea chiar îşi doreşte, dar problema ei nu este bucuria darului, ci administrarea speranţei care vine cu promisiunea darului şi se prelungeşte, frumos, cu darul însuşi. Ea îl face pe Elişa să "comită" o minune pentru că moartea copilului este, la urma urmei, o greşeală a lui - i-a dat speranţa unei fericiri care, cu moartea pruncului, se curmă tragic şi ea, femeie credincioasă, ştie că nu merită asta. Femeia semită, femeia Israelului de azi, poartă cu sine legenda aceasta undeva în adînc. Şi eu nu mă mai satur privind-o.

15893136202 0a2c4f1f4b c jpg
Nici o asemănare între Comisia Europeană și regimul Ceaușescu
Contextul actual face ca, după 30 de ani, românii, alături de ceilalți europeni, de această dată, să se afle în situația în care să suporte o serie de restricții de consum nepopulare și dificile care le vor afecta nivelul de trai.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
À la guerre...
Campania declanșată împotriva Amnesty International este în cel mai bun caz ineficientă, în cel mai rău – dăunătoare.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce știi să faci?
Spiritul ciocoismului renaşte (supravieţuieşte) viguros pe scena noastră politică şi are la bază aceeaşi congenitală inaptitudine a noilor ciocoi pentru orice meserie determinată.
Frica lui Putin jpeg
Cele șapte zile ale miracolului
Miracolele sînt prin definiție nu numai încăpățînate, ci și cad nepoftite peste gazde.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Deșteptul proștilor
Mediul cel mai propice pentru a observa legătura fascinantă dintre prost și deșteptul lui și, în consecință, mediul de viață cel mai propice pentru deșteptul proștilor este Facebook.
04 Lord and Lady Somers + Prince Michael on Eastnor Castle Terrace  1937  jpg
Istoria în turneu
Istoria este vie. Și continuă. Trebuie doar să știi să surprinzi cadrele potrivite.
Iconofobie jpeg
Ego-disecții
Ce își cunoaște omul mai bine decît proprietatea, posesiunea (simbolică sau materială) cu care generează, gradual, raporturi de consubstanțialitate?
„Cu bule“ jpeg
Ciao, ciau, ceau
Probabil că la răspîndirea formulei de salut au contribuit, în anii de după al Doilea Război Mondial, muzica și filmele.
HCorches prel jpg
Orice sat are nevoie de bătrînii săi înțelepți
Cum să-i fidelizăm și să le oferim bucuria de a mai dărui din ceea ce au acumulat o viață?
p 7 Sediul Bancii Centrale Europene WC jpg
Sfîrșitul „mesei gratuite” în Uniunea Europeană
Pînă nu demult, Banca Centrală Europeană (BCE) putea să arunce realmente cu bani, pentru gestionarea problemelor din zona euro.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul nostru trece printr-o secetă sau, dimpotrivă, băltește?
Fotbalul nostru e ca un trenuleţ electric de jucărie. Arată bine, se mişcă bine şi reproduce destul de bine realitatea.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Summit NATO la Telega
Mergînd într-o zi la unele dintre aceste băi din Telega, la Șoimu, cu toată istoria asta în cap, nu mică mi-a fost mirarea să întîlnesc niște personaje interesante.
O mare invenție – contractul social jpeg
Dincolo de costul și eficiența sancțiunilor internaționale
Sancțiunile împotriva Rusiei nu au fost suficiente pentru a o descuraja.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Țară mică fără viitor
Serbia reușește permanent să provoace dureri de cap Vestului.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A mînca sănătos
Ezit, de cînd mă ştiu, între asceză şi lăcomie, între Yoga ierbivoră şi Michel Onfray.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Hai, că ne-ați speriat, bată-vă să vă bată....
Ne-au fost suprimate drepturile? Sigur! Excesiv? Nu mă îndoiesc.
AFumurescu prel jpg
Anti-apocalipsa melcilor
Pînă la data de 31 iulie, scrisoarea adunase peste 240 de semnături de susținere, din toate colțurile lumii.
1024px Piaggio, Vespa con accessori, 1948   san dl SAN IMG 00003403 jpg
Zumzzzet de viespe
Silueta îngustă și elegantă, brațele ghidonului și sunetul pe care îl scotea noul scuter îl asemănau cu o viespe.
Iconofobie jpeg
Echilibristică metafizică
Ce enigmatic morb psiho-social poate infecta atît de grav o generație, retezîndu-i pofta de a trăi?
„Cu bule“ jpeg
Longevivi
Adjectivul „longeviv” este folosit tot mai des cu un sens extins, pentru a caracteriza nu numai durata lungă a unei vieți umane, ci și pe aceea a unei activități oarecare îndeplinite de o persoană.
HCorches prel jpg
Cum să nu mori de ciudă, cînd ai atins culmile succesului
Cred că în școli instituția psihologului școlar ar trebui să capete o mult mai mare vizibilitate și importanță.
Un sport la Răsărit jpeg
Mai există ceva de strigat pe stadioanele de fotbal?
Există o teorie imbecilă conform căreia la stadion poţi face mai orice, „nu sîntem la teatru“, e bine să existe un loc unde să se descarce flăcăii.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Turismul ne e străin
Morișca merge oricum și mereu apar alți clienți fraieri.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Ce lipsește pe piața politică
Tejghelele vieții noastre politice, deși multicolore în aparență, sînt, de fapt, goale.

Adevarul.ro

image
Misterele celor mai spectaculoase peşteri din munţii Hunedoarei. Unde s-ar fi aflat comoara lui Decebal
Turiştii care ajung în munţii Hunedoarei pot vizita o mulţime de peşteri spectaculoase, pline de mistere. Unele au fost locuite din preistorie.
image
Şoseaua pierdută în munţi, plânsă de localnici: „În scurt timp nu o să mai admirăm peisajul minunat” VIDEO
Doar o parte din şoseaua care se afundă în munţi, pentru a lega Valea Jiului de Băile Herculane, a fost finalizată. Localnicii se plâng de starea drumului naţional.
image
O influenceriţă urmărită de milioane de fani, acuzată că şi-a ucis iubitul. Tânăra mai fusese arestată pentru că l-a agresat fizic FOTO
Courtney Clenney, în vârstă de 26 de ani, este o influenceriţă şi model OnlyFans din Statele Unite. Ea a fost arestată pentru crimă, după ce şi-a înjunghiat mortal iubitul, în timp ce se certau.

HIstoria.ro

image
Necunoscuta poveste a raclei în care s-au odihnit osemintele voievodului Mihai Viteazul
Cu ocazia comemorării recente a morții voievodului Mihai Viteazul, Muzeului Militar Național „Regele Ferdinand I” a publicat pe pagina de socializare a instituției povestea inedită a raclei în care, pentru un timp, s-au odihnit osemintele.
image
Armele dacilor: formidabile și letale
Dacii erau meșteșugari desăvârșiți în prelucrarea metalelor, armele făurite de fierarii daci fiind formidabile și letale. Ateliere de fierărie erau în toate așezările, multe făcând unelte agricole sau obiecte de uz casnic, dar un meșter priceput putea foarte ușor să facă și arme.
image
Războiul Troian, între mit și realitate. A existat cu adevărat?
Conform legendei, Troia a fost asediată timp de zece ani și apoi cucerită de grecii regelui Agamemnon. Motivul izbucnirii Războiului Troiei ar fi fost, conform „Iliadei”, răpirea Elenei, cunoscută drept frumoasa Elena, Elena din Argos sau Elena a Spartei, fata lui Zeus și a Ledei.