Fellini, Strada şi povestea de dragoste plăcută

Publicat în Dilema Veche nr. 584 din 23-29 aprilie 2015
Bun şi rău jpeg

Împachetarea comercială a

cu filme de Federico Fellini îmi pare foarte potrivită. Nu ştiu bine cui i-a dat prin cap şi de ce, dar refuz să-mi imaginez altfel decît că ideea a venit ca o inspiraţie. Duhul

, altfel complex şi schimbător, are ceva fellinian. Subiectele revistei sînt, de ani mulţi, deopotrivă marginale şi fiţoase, egoiste şi generoase, suculente în imaginarul lor şi cumva vetuste pentru lumea în care trăim. Ca filmele lui Fellini. Văzînd

„împunguită“ cu Fellini, mi-am adus aminte că am în bilbiotecă o cărţulie apărută la noi în 1992, la Meridiane, sub titlul

. Este traducerea cărţii Intervista sul cinema, apărută în Italia în 1983 – un lung interviu pe care cineastul îl acordă lui Giovanni Grazzini, redutabilul critic de film al epocii care scria cronici influente la

. Am recitit-o după atîţia ani şi am scos pentru dumneavoastră acest fragment în care Fellini vorbeşte despre faimosul său La Strada, din 1954. 

„Îmi amintesc de o frază a criticului Pietrino Bianchi – nu ştiu dacă a scris-o în ziarul său sau într-o carte în care îşi strînsese articolele sau mi-a spus-o. Filmul a fost proiectat la Festivalul de la Veneţia, într-un climat favorabil, chiar plin de entuziasm (în special de francezi care m-au îmbrăţişat, mi-au strîns mîna, m-au felicitat: «Filmul dumitale a devenit încă de pe acum un clasic», îmi spunea Cayette, iar André Bazin, mic, slab ca Sfîntul Francisc, aproba cu aerul de a-mi da binecuvîntarea) şi pe de altă parte într-un spirit de contestare totală de cea mai mare parte a ziariştilor de stînga. În mijlocul unei primiri exaltate, tumultuoase, am avut senzaţia că de fapt comentariul lui Pietro Bianchi era altfel decît al celorlalţi: «Ce film curajos!», mi-a spus. Amintindu-mi ce mi-a spus, azi, mi se pare că, raportată la timpul acela, judecata sa era cea exactă.

era un film care povestea despre contraste profunde, nenorociri, nostalgii, presentimente ale timpului care trece, căruia nu ne putem alătura cu punctualitate în consecinţă, problematicilor sociale, unei angajări politice. În plină ameţeală moralistă,

era un film renegat, decadent şi reacţionar. Mi se pare că Bianchi a descoperit în filmul meu curajul de a merge contra curentului. Amintirile de la

sînt prea numeroase, vreau să le îndepărtez; dacă încep să le evoc m-aş afla repede pornit pe o hagiografie inoportună, datorită destinului singular al acestui film care a umblat prin lumea întreagă cu nu ştiu ce charismă ecumenică.“ 

Grazzini insistă, întrebînd cum i-a venit ideea acestui film. Fellini răspunde: „Cum să refaci într-o manieră credibilă momentul în care ai un prim contact cu sentimentul, mai exact cu presentimentul a ceea ce va fi într-o zi un film? Rădăcinile din care s-au ivit Gelsomina şi Zampanò cu povestea lor, cufundaţi într-o zonă profundă şi obscură, constelată de sentimente vinovate, de aprehensiuni, de sfîşietoare nostalgii ale unei moralităţi niciodată împlinite, de regrete după o inocenţă trădată. N-am chef să vorbesc. Orice aş spune mi se pare disproporţionat şi inutil. Îmi amintesc confuz că circulînd cu maşina în cîmpia din jurul Romei, modul acesta leneş şi moleşit de a vagabonda m-a făcut să întrevăd pentru întîia dată personajele, sentimentul, atmosfera filmului.“ 

Mai departe, interviul curge, seducător, cu Fellini reflectînd la propriul său drum prin artă. Ultima întrebare a lui Grazzini atacă direct centrul nervos al frustrărilor şi nostalgiilor irecuperabile: „Ce mai ai de spus într-un viitor film?“ Fellini răspunde, încheind interviul astfel: „Nu ştiu. După atîţia morţi şi înmormîntări, după toate, după atîtea satisfacţii adunate din dărîmături şi ruine mi-ar plăcea să mulţumesc anumitor persoane, în mare majoritate femei, care, după fiecare dintre filmele mele, cu o înfăţişare timid-dezamăgită, cu o invitaţie plină de speranţă, mi-au repetat mereu: «De ce nu faceţi niciodată o poveste de dragoste plăcută?»“ 

Ce femei splendide vedeau filmele lui Fellini!  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

Începînd din 16 aprilie 2015, împreună cu Dilema veche puteți achiziționa “Colecția Fellini”: patru dintre cele mai bune filme ale regizorului Federico Fellini, care a primit Premiul Oscar pentru întreaga carieră în 1973. Detalii aici.

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Parteneri

Wilmark, invitat de seamă la Ambasada Columbiei
Wilmark, invitat de seamă la Ambasada Columbiei Ce s-a întâmplat la evenimentul unde a participat și Giovanni Becali
Wilmark (48 de ani) a fost invitat să petreacă o după-amiază plăcută la Ambasada Columbiei în România, chiar pe 5 decembrie, acolo unde s-a inaugurat muralul “Columbia și România: artă și fotbal, uniunea culturilor”.
incendiu la spitalul de psihiatrie din hunedoara foto radio color png
Incendiu la Secția de Psihiatrie a Spitalului Județean din Hunedoara. Planul Roșu de Intervenție, activat
Planul Roșu de Intervenție a fost activat luni, 8 decembrie, după ce un incendiu izbucnit la Secţia de Psihiatrie a Spitalului Judeţean din Hunedoara. S-au autoevacuat 26 de pacienți și 4 cadre medicale.
Carmen Bruma, foto captura video, Instagram  jpg
Visul care i-a schimbat viața lui Carmen Brumă: „O însemnătate emoțională pentru mine”. Cum a inspirat-o
Carmen Brumă (48 de ani) a rememorat un vis care i-a schimbat viața. Ea a ținut cont de semnele primite și simte că a făcut alegerile potrivite. Iată despre ce este vorba!
haine lana istock jpg
Știai că poți scăpa de mirosurile neplăcute din haine cu vodcă? Trucul rapid care te ajută să le împrospătezi fără să apelezi la spălări complicate
Dacă ai avut vreodată parte de mirosul persistent de „stătut” în haine, dacă naftalina din dulap te-a „lovit” când ai ieșit pe ușă sau dacă ai stat prea mult într-o cameră cu fumători, acest articol este pentru tine. Îți prezentăm un truc simplu pentru a îndepărta orice parfum neplăcut de pe textile
banner marina almasan jpg
Marina Almășan îi dă exemplu pe americani, după ninsoarea din Chicago: „Cu băieții de la deszăpezire...” Totul despre reîntâlnirea cu Laura Bretan
Marina Almășan îi laudă pe americani, după ninsoarea din Chicago: „Cu băieții de la deszăpezire” Totul despre reîntâlnirea cu Laura Bretan
Pier Bertig, foto Facebook jpg
Povestea românului care s-a întors definitiv în țară după aproape două decenii de muncă în Torino: „Epoca de aur pare să fi trecut”. Orașul care i-a redat speranța
Un român, care a locuit timp de 20 de ani în Torino, s-a întors definitiv acasă și spune că nu regretă alegerea făcută. El consideră că „epoca de aur” a Italiei a trecut, iar România oferă astăzi adevărate oportunități pe piața muncii.
Nicuşor Dan și Claude Wiseler FOTO Administrația Prezidențială jpg
Nicușor Dan, întâlnire cu președintele Parlamentului din Luxemburg. „Avem un dialog de apărare foarte activ”
Președintele Nicușor Dan a discutat, luni, cu președintele Parlamentului din Luxemburg, Claude Wiseler. Întâlnirea a avut loc la Palatul Cotroceni.
homemade pickles 9061458 1280 png
Rețetele de murături pe care gospodinele de azi le-au uitat. Cum preparau strămoșii românilor gutui, pepene roșu, prune sau țelină întreagă
În lumea murăturilor, varza și castraveții nu sunt singurele vedete. Odinioară, gospodinele ingenioase transformau în conserve pentru iarnă fructe și legume care astăzi par aproape imposibile: gutui întregi, pepene roșu acrișor, țelină întreagă, prune sau morcovi în toată splendoarea lor.
mamaliga shutterstock 2040870758 jpeg
De unde vine, de fapt, mămăliga. Cum a ajuns din mâncare pentru săraci, o delicatesă culinară reinterpretată în bucătăria modernă
Mămăliga, adesea percepută ca un simplu preparat rustic, are o istorie fascinantă. Strămoșii românilor o pregăteau încă din vremuri străvechi, dar nu din porumb, căci rețeta inițială folosea mei sau alte cereale locale.