Felicia și politica, cauze pierdute

Publicat în Dilema Veche nr. 385 din 30 iunie - 6 iulie 2011
Impresii de cînd am fost dat afară jpeg

Dragă Sever,  

(…) Îmi plac cauzele pierdute şi, cînd le întîlnesc pe drumul vieţii mele, nu mă pot opri să mă lupt pentru ele. Cu cît îmi apar mai pierdute, cu atît îmi par mai atractive. Ştiindu-mă cum sînt în privinţa asta, mă pune pe gînduri coincidenţa că ziua mea de naştere este aceeaşi cu ziua în care Biserica Ortodoxă sărbătoreşte pe cel recunoscut în toată creştinătatea, sensibilă la sfinţi, drept patronul cauzelor pierdute şi al situaţiilor fără speranţă, ocrotitorul deznădăjduiţilor şi al disperaţilor: Sfîntul Apostol Iuda Tadeu, „ruda Domnului“, cum scrie la calendarul bisericesc, pentru a-l deosebi de celălalt Iuda, cu mult mai celebru, zis şi Iscariotul. Din cîte ştiu, singura icoană a Sfîntului Apostol Iuda Tadeu din Bucureşti se află la vechea biserică Sf. Dumitru zisă „Sf. Dumitru – Poştă“ pentru că e situată în spatele fostului Palat al Poştelor, acum Muzeul de Istorie al Bucureştilor, sau „Sf. Dumitru de Jurămînt“, pentru că în secolele XVI-XVIII era utilizată în ritualul jurămîntului religios al părţilor în litigiu: se încingeau în faţa arhiereului cu brîul Maicii Domnului şi jurau în faţa altarului că vor spune adevărul şi numai adevărul. În desele mele rătăciri lipsite de orizont prin labirintul de străzi înguste şi desfundate pe care ştiam că păşiseră şi craii, am dat peste această biserică şi am găsit icoana. De cînd am aflat despre această potrivire de zile, inexplicabilă pentru mine altfel decît prin aceea că sînt destinat cauzelor pierdute, mi se pare că petrecerea pe care o organizez în fiecare an de ziua mea este şi o celebrare a tuturor cauzelor pierdute în care m-am băgat în anul ce a trecut.   

Anul acesta, mai mult decît în alţi ani, am avut ce sărbători. Gîndeşte-te numai că în răstimpul dintre ultima şi penultima mea aniversare a început povestea de dragoste cu Felicia. Am întîlnit-o cu totul întîmplător, pe holurile unei televiziuni unde fusesem invitat să mă pronunţ cu privire la nu mai ştiu ce. Mi-a fost foarte uşor să o seduc  şi asta mi-a făcut mare plăcere. Încet-încet, am înţeles ce e cu ea. Cînta la pian fascinant, avea un talent imens, dar, din păcate, avusese părinţi care nu crezuseră deloc în chemarea ei şi au oprit-o să urmeze calea muzicii cu decizii autoritare care au rănit-o profund. Cînd, pe la 16 ani, i s-a spus clar că nu va urma studii muzicale şi i s-a luat pianul din casă, Felicia a dorit cu intensitate moartea părinţilor ei. La trei zile după dispariţia pianului din casă, mama şi tatăl ei au decedat brusc într-un accident de maşină atît de stupid, încît nimănui nu i-a venit să creadă că a fost posibil. Felicia s-a speriat îngrozitor. Îţi imaginezi trauma! Nu a mai cîntat la pian mulţi ani şi a urmat o meserie simplă, traducînd şi subtitrînd filme. A ţinut culpa în ea ani mulţi, pînă a ajuns pe canapeaua unui psihanalist, unde a spus tot. L-a sedus pe psihanalist şi psihoterapia s-a dus dracului, pentru că şedinţele de terapie se transformaseră în epuizante partide sexuale. Aşa e ea, îi seduce pe toţi. Mi-e greu să-mi închipui vreun bărbat pe care să nu fi pus ochii şi să nu-l fi avut, în cele din urmă. Şi punea ochii pe bărbaţi destul de des. Unul dintre ei, am fost şi eu. Mi-a spus, uneori, că dintre toţi eu sînt cel special. Nu o credeam. Sau, mai bine zis, nu mă lăsam să o cred. Totuşi, mă iluzionam uneori că eu sînt acel bărbat care poate aduce rigoare în viaţa ei dezordonată. Credeam, pe atunci, că nevoia de rigoare şi claritate este naturală, firească pentru oricine. Şi acum cred la fel. Dar Felicia e altfel. E sigur că ai pierdut-o tocmai  cînd o poţi lesne avea. Ea este o cauză pierdută pentru orice bărbat. De asta m-a şi atras. De asta am şi vrut să mă însor cu ea, cea mai neînsurabilă dintre toate femeile care au trecut prin viaţa mea, eu însumi fiind o natură foarte greu însurabilă. Oricum, ea nu părăseşte niciodată pe nimeni. De asta se şi întîmplă să susţină trei sau patru legături amoroase în acelaşi timp. Ah, cît eram de gelos! Dar nu renunţ. E o cauză pierdută şi, tocmai de aceea, nu renunţ la ea.  Tot în acest an, am mai intrat într-o  cauză pierdută. Am militat politic. A fost, cum ştii, an electoral. Am avut alegeri. Cu cîteva luni înainte mă cuprinsese o fervoare de nedescris. Situaţiunea mi se părea într-o astfel de măsură critică, încît am decis să intru în politică ca să-mi salvez ţara. M-am înscris în partid. Simt, însă, că salvarea României este o cauză pierdută, dar nu renunţ. Tocmai de aceea. 

În liceu, am petrecut vreo şase luni căutînd nesăţios citate celebre prin cărţi de toate felurile. Le memoram, imaginîndu-mi că-mi vor folosi la un moment dat. Nu m-am înşelat, multe dintre ele au fost cu adevărat utile în anumite împrejurări. Aşa am găsit un citat dintr-un jurist american: „Cauzele pierdute sînt singurele pentru care chiar merită să te lupţi“. Mi-a plăcut citatul acesta. Astfel, cele mai multe dintre luptele din viaţa mea – pierdute mai toate – au, totuşi, un sens. Care sens anume, nu pot ştii. Dar ştiu că au avut unul. (…)

P.S. Dau, iată, luminii tiparului o scrisoare pe care am primit-o acum şapte ani de la S., răspunzînd astfel valului de solicitări de a continua să public confesiunile acestui fabulos personaj al boemei bucureştene, dus dintre noi, cum se ştie, în urma unui accident de tren acum patru ani. Cum S. era născut vara, simt că e bine să public acum această epistolă, în care vorbeşte despre ziua lui de naştere.

O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.
image png
Inteligența Artificială și ambiția personală
Riscul de a cădea în groapă e mai mare atunci cînd privirea e întotdeauna spre orizont.
image png
Neo-religii
Trăim deci în epoca neo-religiilor. (Asta cît ne vor mai lăsa ele să trăim...)
image png
Note, stări, zile
...Și, dacă ai noroc, ideea revine la tine tocmai cînd gîndești aceste lucruri.
image png
Inamicul public numărul 1
Să ne ferească Dumnezeu să ajungem să decidă opinia publică totul!
image png
Algoritmul istoric al jacardului
N-ai zice că-i vreo legătură. Istoria, însă, o țese subtil.
image png
image png
Toți sîntem puțin luați
Elevii merită un mediu educațional sigur și stimulativ.
image png
Marca urs
Ecourile publicității se sting totuși, în timp, lăsînd în urmă fragmente pitorești, dar efemere.
p 7 Drapelul Partidului Republican din SUA WC jpg
Regula neoliberală a minorității
Nouă însă probabil că ne pasă.
image png
Echipa de fotbal proaspăt calificată la Euro 2024 ar putea deveni chiar bună?
Dacă mai întîrzie puţin se trezesc bătrîni. Ce îi ajută? Nu au viciile generaţiilor trecute.
image png
Jucării și steaguri
Mă tem că aici diferența față de americani nu e doar de formă, ci și de fond.
image png
Despre apartenență: între liniște și îngrijorare
Patriotismul constituțional ar deveni astfel legătura de apartenență care solidarizează comunitatea, pe temeiul libertății.

Adevarul.ro

image
Extrădarea lui Cherecheș. Precedentul Fiat creat de Germania într-un caz similar, finalizat tragic
Un fost polițist de frontieră, condamnat la închisoare cu executare pentru corupție și prins în Germania, la fel ca primarul din Baia Mare, Cătălin Cherecheș, nu a fost niciodată extrădat. Polițistul în vârstă de 48 de ani a murit în Germania, în urma unui accident.
image
Bărbat găsit mort într-o scorbură, în Neamţ. Sfârșitul victimei este învăluit în mister
Decesul unui bărbat este învăluit în mister, cadavrul acestuia fiind descoperit în scorbura unui copac dintr-o pădure care străjuie, alături de culmile Cozla şi Pietrica, municipiul Piatra Neamţ.
image
Viața extravagantă a Regelui Charles: I se calcă șireturile de la pantofi, iar un angajat are obligația să îi pună pastă de dinți pe periuța regală
Este deja un fapt cunoscut că Regele Charles are unele idiosincrazii cel puțin interesante. Iar în noua sa carte "Endgame: Inside the Royal Family and the Monarchy’s Fight for Survival", autorul Omid Scobie dezvăluie și mai multe dintre cererile bizare ale lui Charles.

HIstoria.ro

image
Importanța stației NKVD de la Londra în timpul celui de-al Doilea Război Mondial
În 1941, stația NKVD de la Londra era cea mai productivă din lume, comunicând Moscovei 7.867 de documente diplomatice și politice, 715 documente pe probleme militare, 127 referitoare la aspecte economice și 51 legate de activități sau operațiuni ale serviciilor de informații.
image
Ce a însemnat România Mare
1 Decembrie 1918 a rămas în mentalul colectiv ca data la care idealul românilor a fost îndeplinit, în fața deschizându-se o nouă etapă, aceea a conștientizării și punerii în aplicare a consecințelor ce au urmat acestui act, crearea României Mari.
image
Trucul folosit Gheorghiu-Dej când a mers la Moscova pentru ca Stalin să tranșeze disputa cu Ana Pauker
Cînd merge la Moscova pentru ca Stalin să tranşeze în disputa cu Ana Pauker, Dej foloseşte, din instinct, un truc de invidiat.