FCSB 2 concurează cu CSA Steaua în Liga a treia. Păi, cîte Stele există?
Păi, una. „Decît” una. Aia care se şi numeşte aşa. Sigur, mai există şi Steaua Roşie Belgrad sau Steaua Speranţei Siliştea (nu Gumeşti). Dar dacă vorbim de „Steaua aia” (formulare din categoria „negrul ăla”), Steaua aia care a ridicat cupa aia în competiţia aia, atunci tribunalul a hotărît că, da, Steaua e numai una, aia a Armatei. Deşi – şi aici începe distracţia – dacă tastezi Steaua pe motoarele de căutare ale site-urilor de fotbal, prima care apare – na, beleaua! – e FCSB. Şi abia apoi CSA Steaua. La UEFA, echipa din prima ligă, cea a unicului Gigi, e numită tot Steaua, ceea ce cred că provoacă niscaiva supraîncălziri neuronale celor de la MApN. Rivalitatea dintre cele două e deja de poveste. Pe scurt, a fost aşa: Armata n-a mai putut să-şi ţină echipa, aşa că i-a predat-o, treptat, apoi printr-o adunare care a intrat în analele bizareriilor, unui cetăţean cu bani pe care unii au crezut că îl pot controla. Adică el cu „combustibilul”, ei cu volanul. Cam cum s-a întîmplat, zice legenda, cînd „tovarăşii” l-au înscăunat pe Ceauşescu, făcîndu-şi cu ochiul complice: „Lasʼ că-l manevrăm noi!”. În cele două cazuri s-a întîmplat la fel. „Prostul” i-a păpat cu fulgi cu tot. Ei, de atunci, în cazul Steaua, e tot o ceartă. Armata vrea să-l uşureze pe Becali de cîteva zeci de milioane pentru că i-ar fi purtat abuziv numele şi, în plus, nu-l lasă să joace pe noul Ghencea (construit din bani publici), iar patronul de la FCSB se răzbună trimiţînd toţi jucătorii pe care îi poate legal muta de la prima echipă la liga a treia pentru a opri promovarea Stelei. Sună obositor, nu? Aşa şi e. De aproape două decenii se desfăşoară, în toate contorsiunile ei, această luptă absurdă şi extenuantă, umplînd de lehamite un popor de fani. Ceea ce ne demonstrează cu repetiţie că în această speţă (era să zic în această ţară) nu există limită, morală, responsabilitate şi simţ al ridicolului. Iar pentru absenţa ăstuia din urmă chiar că nu există iertare!
