Farmecul noutăţii

Alegerea guvernatoarei de Alaska, Sarah Palin, pentru candidatura republicană la postul de vicepreşedinte al SUA a fost o surpriză majoră, pentru tot electoratul, pentru presă, pentru toţi cei din afara cercului restrîns al experţilor campaniei electorale. Nouă, dar nu revoluţionară - acesta e farmecul persoanei care a irupt pe avanscena politică. În 1984, Sarah Palin a obţinut titlul de regină a frumuseţii în micul ei oraş din Alaska, Wasilla (7.738 de locuitori). Juriul care a ales-o pe Miss Alaska nu a fost sensibil la farmecele ei. Absolventă a Universităţii Idaho, în 1987, unde a studiat jurnalismul şi ştiinţele politice, s-a căsătorit în urmă cu 20 de ani, are cinci copii, unul are sindromul Down, altul pleacă pe front în Irak, fata ei de 17 ani este însărcinată în luna a cincea fără să fie căsătorită. Deşi guvernator al statului Alaska de doi ani, ea se prezintă ca "o femeie obişnuită", tînără, energică, cu convingeri religioase ferme, împotriva avortului, membră a puternicei National Rifle Association (organizaţia posesorilor de arme de foc, militînd împotriva oricărei interdicţii în domeniu), susţine că în calitate de guvernator s-a opus cu succes construcţiei "podului spre nicăieri", o construcţie costisitoare care urmează să lege Alaska de "ceva". În discursul prin care a acceptat să candideze, doamna Palin a spus că fiind o americancă dintr-un oraş mic, ea îi reprezintă pe oamenii oneşti, sinceri şi demni din acele locuri. "Aceşti oameni din micile oraşe americane muncesc în fabricile noastre, luptă în războaiele noastre şi se mîndresc cu ţara noastră." Se înţelege că ei sînt cu totul altfel decît americanii leneşi, lipsiţi de vlagă şi fără respect pentru ţara lor. Nu a precizat la cine se referă. Apariţia doamnei Palin pe scena politică a fost într-adevăr o surpriză şi, după răsuflatele polemici dacă e de preferat experienţa, curajului (McCain vs Obama), prezenţa ei i-a relansat pe reporterii de investigaţii, dar şi pe comentatorii care se întreabă cine e potrivit să conducă America, dacă există o pregătire specială pentru cele mai înalte posturi politice, dacă se poate ghici cum va fi preşedinţia unuia sau altuia dintre candidaţi. Confruntarea doamnei Palin cu curiozitatea echipelor lansate în cercetarea trecutului ei a mai pus nişte pete de culoare în portretul roz lansat la Convenţia republicană. S-a descoperit că şi-a numit rudele şi cunoscuţii în posturi de răspundere în statul Alaska, i-a demis pe antipatici, a acordat subsidii de stat pe ochi frumoşi, călătoriile ei în străinătate - despre care ea vorbeşte ca despre o experienţă în domeniul relaţiilor externe - au fost mai mult excursii de plăcere. Dar toate aceste descoperiri sînt fireşti cînd viaţa unui om oarecare e pusă sub lupă. Problema e dacă este raţional să se voteze pentru ca un om oarecare să poată deveni la un moment dat preşedintele SUA. Avînd în vedere vîrsta candidatului la preşedinţie, întrebarea nu e doar teoretică. Există o teză care susţine că măreţia sau incapacitatea unui preşedinte se măsoară prin felul cum reuşeşte să facă faţă crizelor neprevăzute. Lunga campanie electorală din Statele Unite a demonstrat încă o dată lipsa de apetit a electoratului pentru ideile de guvernare, pentru expunerea mijloacelor de realizare a acestor idei. În centrul dezbaterilor au fost persoanele, biografiile, soţiile (soţul Bill), gafele, minciunile şi exagerările. S-a impus constatarea că toţi candidaţii fac parte, într-un fel sau altul, din elitele politice, că nu există nici un candidat despre care americanul de rînd, deocamdată indecis, să poată să spună "e de-al nostru". Sarah Palin corespunde mai curînd acestei cerinţe, decît intenţiei de a promova femeile sau de a da certitudini aripii extrem conservatoare a Partidului Republican. Palin ar reprezenta linia inaugurată de preşedintele Truman, continuată de Reagan: "Există răspunsuri simple pentru multe dintre problemele noastre - simple, dar ele sînt greu de dat. Răspunsurile complicate sînt uşor de adoptat pentru că prin ele se evită confruntarea cu problemele morale". Într-un post important nu trebuie să ştii totul, contează puterea de a opta pentru una sau alta dintre soluţiile experţilor. Bush jr. a excelat în alegeri greşite, ceea ce ar putea fi o dovadă că nimeni nu e într-adevăr pregătit pentru jobul de preşedinte al SUA. În cazurile fericite, farmecul noutăţii se îmbină cu calificarea la locul de muncă.