Fără Europa
Ca de obicei, tulburările interne sting interesul pentru ceea ce se întîmplă în lumea largă. Dar nu este exclus ca, după ce mînioşii cetăţeni americani îi vor fi convins pe lacomii acţionari de la AIG să dea înapoi milioanele primite ca primă şi se vor fi lămurit că noul lor preşedinte nu e un zeu, ci un om care face ce poate să se trezească într-o dimineaţă observînd că poziţiile SUA faţă de problemele importante ale securităţii mondiale s-au schimbat fundamental. Semnele se văd de pe acum. Prima mişcare şi probabil cea mai importantă priveşte Iranul: preşedintele Obama s-a oferit să deschidă un dialog direct cu ayatollahul Ali Khamenei, liderul suprem religios. Acesta nu e prea grăbit să stea de vorbă: în timpul discursului de răspuns, partizanii lui cîntau "Moarte Americii", iar Ayatollahul a spus: "Dacă susţineţi că a venit momentul schimbării, unde e schimbarea? Spuneţi-ne clar ce s-a schimbat. Aţi ridicat blocajul depunerilor bancare iraniene? Aţi ridicat sancţiunile? Aţi renunţat la calomnierea şi la acuzaţiile împotriva marii naţiuni iraniene şi a conducătorilor săi? Aţi renunţat la sprijinul necondiţionat acordat regimului sionist? Dacă vă veţi schimba, ne vom schimba şi noi... Vom supraveghea şi vom aprecia". Liderul suprem a apreciat că deschiderile lui Obama sînt lozinci şi că de fapt nu e vorba de nici o modificare reală. Deschiderea către Iran (fost locatar al "axei răului", exonerat acum de această apartenenţă) e legată şi de modificarea poziţiei faţă de Rusia, atitudine rezumată de Hillary Clinton, secretar de stat SUA. S-a folosit un termen tehnic: "resetarea butonului": o atitudine mai prietenoasă decît cea instalată după conflictul din vara lui 2008 în Caucaz, renunţarea la aducerea în prim-planul discuţiilor a problemelor litigioase. Primul obiectiv este prelungirea acordului START, acordul de control al armamentului care expiră în decembrie. Reiese din diferitele discursuri, ţinute la diversele întîlniri pregătitoare, că SUA ar fi dispuse să renunţe la iniţiativa de a plasa un scut anti-rachetă în ţările Europei Centrale, dacă Rusia va izbuti să convingă Iranul să renunţe la programul său nuclear. Programul nuclear iranian este, în lumea de azi, unul din misterele cele mai bine păzite şi nimeni nu poate fi sigur că discursurile liderilor sau ale diplomaţilor coincid cu realitatea din laboratoarele secrete şi poligoanele de încercare. Tratativele cu Iranul " într-un proces de tratative buna-credinţă este o premisă inclusă " ar slăbi mult poziţia Israelului în Orientul Mijlociu, ţara cea mai ameninţată de eventualele iniţiative agresive ale Iranului. Israelul acţionează ca şi cum ar şti unde şi cîte arme nucleare are Iranul, dar dacă SUA vor trece la negocieri directe cu Iranul, acest tip de iniţiativă îi va fi blocată. În acest context şi poziţia în negocierile pentru pace în Orientul Mijlociu ar putea fi modificată, ţinînd seama de interesele americanilor în zonă: "Criza din Gaza este exact exemplul necesar. Israelul are toate motivele să lupte cu organizaţia Hamas. Dar America nu are de ce să susţină politica de pedepsire a 1,5 milioane de locuitori ai Gazei, negîndu-le orice mijloc de dezvoltare economică" " scrie în Newsweek Aaron David Miller, consilier al administraţiilor republicane şi democrate. Acelaşi propune o politică americană mai certă în privinţa coloniilor construite pe ceea ce ar urma să fie teritoriul statului palestinian. Ba un consilier, ba un ministru " nu lipsesc nici foştii miniştri, nici gazetarii cu influenţă " pun pe piaţă idei şi atitudini noi, ipoteze surprinzătoare, lozinci, cum ar spune ayatollahul. În tot acest dans al cuvintelor, multe rămînînd fără nici o consecinţă, Europa este cu desăvîrşire absentă.
