Fabulostupid

Publicat în Dilema Veche nr. 169 din 7 Mai 2007
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

O spun deschis, nu sînt unul dintre cei deranjaţi - cu atît mai puţin alarmaţi - de invazia termenilor anglo-americani în limbajul urban uzual. Nu văd nimic rău în a spune că mergi la un meeting, că ceva e sau nu e OK, că te afli la un brunch sau că ai appointment la doctor. Poate că abuzul e un pic ridicol, dar mi se pare că nu e nimic pernicios, că limba se îmbogăţeşte, că orizonturile se deschid, aşa cum s-a întîmplat cu franceza la finalul veacului al XIX-lea şi puţin după aceea. Cred că virtutea sintetică a limbii engleze, aceea de a descrie fenomene destul de complicate, printr-un singur cuvînt (cum e cazul cuvîntului leadership) sau de a identifica precis ceea ce vrei să spui atunci cînd româna e periculos de polisemică (ca în cazul bine cunoscut al diferenţei dintre policy şi politics) trebuie folosită în interesul unei precise comunicări. Dar, chiar şi eu am stuporile mele în faţa unei sofisticării pe cît de inutilă pe atît de costisitoare precum e aceasta cu "brandul de ţară". Sînt şi eu, ca noi toţi, un biet consumator într-o lume consumeristă. Prin urmare, am şi eu, ca noi toţi, experienţa brandului. Nu sînt economist, nici specialist în marketing (alt americanism a cărui utilizare mi se pare foarte utilă) şi nici expert în advertising (idem pentru acest cuvînt). Aşadar, îmi spun părerea despre ideea brandului de ţară din punctul de vedere al contribuabilului consumator şi pun la bătaie, de asemenea, bruma de experienţă diplomatică pe care o am. Aş putea înţelege fascinaţia "brandului de ţară", care a pus stăpînire pe multe minţi educate şi agiornate (e voie şi cu ceva italienisme?), numai dacă asum că se bazează pe patriotism. Cred că un român care îşi iubeşte ţara şi se simte afectiv ataşat de concetăţenii săi poate fi sincer preocupat de felul în care România este percepută printre străini. Însă ideea că România este, fie şi metaforic, un produs care are nevoie de branduire mi se pare de o stupiditate impecabilă. Şi cea mai bună dovadă este că, în efortul de branduire, experţii cei mai experţi, antamaţi de Ministerul de Externe, au găsit o formulă precum "fabulospirit", ca brand pentru România. Explică purtătoarea de cuvînt a MAE că acest brand este menit "să poziţioneze România ca pe o ţară cu oameni spirituali, care se bucură de viaţă, un popor definit prin bogăţie interioară care are mult de oferit Europei, un concept pozitiv, dar cam abstract. Pariul autorilor conceptului este să facă în aşa fel încît spirit să fie asociat cu românii, la fel cum conservator este asociat cu britanicii, inginer cu germanii, romantic cu francezii şi guraliv cu italienii". Se adaugă, de asemenea, că o campanie de promovare a României sub acest brand se va centra pe oameni. Wow! Eu ştiu că brandul este, înainte de orice, sinteza acelei experienţe unice, specifice, pe care consumatorul o are în relaţie cu produsul şi care exprimă, în adînc, o filozofie proprie a produsului, un fel de a exista al acestuia. Este "fabulospirit" brandul pentru România? Bombardat de branduri, consumatorul occidental, fie el om de rînd sau şef de stat, trebuie să audă cuvîntul "spirit" sau, în fine, "spiritual" şi să se gîndească imediat la România sau, mai precis, la români. Mi se pare o naivitate, cel puţin. Iar dacă adăugăm şi "fabulos", e de-a dreptul imposibil, de vreme ce alte culturi - să ne gîndim numai la cea sud-americană ori la cea caraibiană - au ocupat deja acest brand în conştiinţa lumii. Cînd autori precum García Márquez sau Borges şi alte zeci asemenea lor îşi vînd poveştile, adevărate monumente de spirit fabulos, în sute de milioane de exemplare, de mai bine de patru decenii, cum poţi crede că publicul cel mai larg va spune "România" cînd aude cuvîntul "fabulos"? Dar nu vreau să discut despre virtuţile magice ale fabulospiritului, căci presa a desfiinţat deja găselniţa piariştilor noştri, şi nici despre acoperirea reală a acestui brand, căci românii, cel puţin atît cît îi cunosc eu, numai spirit fabulos nu au. Vreau să discut esenţa problemei. De ce avem nevoie de un brand de ţară? Cred sincer că o ţară nu se promovează de către guvernele ei, prin campanii. Un guvern, ajutat de o conjunctură, poate să facă o ţară mai vizibilă la un moment dat sau, dimpotrivă, poate să o afunde în anonimat. Dar nu o poate brandui, căci "brandul de ţară" este un produs istoric şi cultural care apare spontan, natural în conştiinţa lumii, şi nu un cuvînt ciudat, inventat de oameni cu evidente abilităţi rebusistice. Cu ani în urmă, exprimam unui amic, diplomat israelian, iritarea cum că orice gest spectaculos ar face România în relaţia cu SUA, ţara mea nu poate face prima pagină în The New York Times. Colegul evreu mi-a spus, amuzat, că Israelul nu ştie ce eforturi să mai facă să nu mai ajungă pe prima pagină în NYT, atît de des. Îmi amintesc, de asemenea, cum am început de unul singur, pe cînd eram în post la Chicago, să promovez turismul în România şi, discutînd cu un alt bun amic care se ocupa de probleme de genul acesta în cadrul Biroului de Turism Italian din marele oraş american, acesta mi-a spus nonşalant că nu face absolut nimic să promoveze ţara lui, dar că nu-şi vede capul de cîte cereri de călătorie în scop turistic în Italia primeşte. Vreau să spun că o ţară se promovează singură, independent de guverne sau de campanii oricît de isteţe, prin ceea ce este. Cred, de pildă, că aderarea la UE a promovat România mai mult decît orice altceva de la căderea lui Ceauşescu încoace. După cum Revoluţia din decembrie 1989 a pus, de asemenea, România pe harta lumii, iar conducătorii ei de după au făcut tot posibilul să o ia de acolo. Mai precis, dacă spui despre români că au spirit fabulos - cînd ei nu au, că România este un paradis turistic - cînd nu este, că mediul de afaceri românesc este extrem de primitor - cînd nu este, sau că românul e frate cu codrul - cînd nu este, faci propagandă goală, iar efectul este nul. Prin brand, promovezi o experienţă. Aşadar, e mult mai potrivit să ne ocupăm ca acea experienţă să fie cu adevărat unică şi atractivă, decît să investim timp, bani şi energie imaginativă în a construi, cu totul în abstract, expresia acelei experienţe. Mai pe româneşte, ar fi cazul să pricepem că o imagine atractivă a României vine de la sine, dacă facem România atractivă.

O mare invenție – contractul social jpeg
Moartea lui Tudor Vladimirescu: asasinat sau executarea unei pedepse?
Codul penal militar intern al Eteriei nu avea nici o valoare juridică.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
„Rusia trebuie să piardă”
Orice alt deznodămînt va duce la destrămarea ordinii internaționale așa cum o știm acum, cu consecințe ce nu pot fi estimate.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Punct și de la capăt
Dar, în general, reacția unora dintre politicienii și gazetarii autohtoni după eșecul Schengen n-a reușit să depășească mimica unei bosumflări provinciale.
Frica lui Putin jpeg
Antimaniheism
Dar se poate întreba cineva: dacă răul nu se activează fără o anumită, fie și mică, proporție de bine, de ce binele însuși nu e mai puternic și mai activ?
m simina jpg
Pisicile de la Palatul de Iarnă
În altă ordine de idei, aș merge pe mîna Ecaterinei cea Mare: Albastru de Rusia și Angora albă.
AFumurescu prel jpg
Federaliștii și antifederaliștii români
A te trezi cu un picior în fiecare tabără, ca să nu zic luntre, e o binecuvîntare și un blestem.
Iconofobie jpeg
Poeți (și critici?)
Dar şi cei croiţi astfel sînt, la urma urmelor, să admitem, nişte poeţi.
„Cu bule“ jpeg
Mim și mimă
În franceză, după unele oscilații de încadrare într-un gen, mime s-a fixat ca substantiv masculin, iar pantomime ca feminin.
HCorches prel jpg
Oldies but goldies
De la Simona Popescu la Emil Brumaru, de la Mircea Dinescu la Mircea Cărtărescu, autorii contemporani nu lipsesc.
radu naum PNG
Există un stadion nou de fotbal în Ghencea. Pentru ce echipă?
Da, există, dar numai pentru unii. Pentru alţii, nu există. E ca şi cum n-ar fi, ca şi cum în mijlocul acelui cîmp din Ghencea ar fi doar un lan de grîu, sau o groapă ca a lui Ouatu, sau vidul cosmic.
p 7 WC jpg
Revenirea „delictului de gîndire”
O persoană, spunea Atkin, nu poate fi reținută sau privată de bunurile proprii în mod arbitrar, nici chiar în vreme de război.
index jpeg 6 webp
Afacerea Tate și modelul românesc
Era, într-un fel, un amestec de sisteme de vînzare de tip MLM (multi-level marketing) cu principiile funcționării unei secte.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Skynet dă în bobi*
Tehnologiile avansate vor continua să evolueze și să aibă un impact major asupra societății.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Dubla măsură
Să ne înțelegem: nu vreau să-i evacuez nici pe Marx, nici pe Engels, nici pe G.B. Shaw, pe Sartre, pe Éluard sau pe Aragon din lista de repere semnificative ale culturii europene.
Frica lui Putin jpeg
Regii, vecinii noștri
Dacă acestea sînt așa, înțelegem pasiunea modernă pentru monarhia constituțională. Cu regii și prinții Angliei mai ales sîntem toți „vecini” prin intermediul presei, al Internetului și acum, iată, al unei cărți.
m simina jpg
La Azuga (II)
Din păcate, după cel de-al Doilea Război Mondial noul regim politic din România a căutat să minimalizeze contribuția monarhiei în istoria țării.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ce oameni avem, ce oameni sîntem
Și în UE, relațiile dintre state au o bună doză de răceală și de cinism.
Iconofobie jpeg
Puțină genetică … literară
„Gena” funcționează, în acest context, asemenea sorții implacabile din tragedia antică. Devine fatum malus, predestinare obtuză.
„Cu bule“ jpeg
Paranghelia la discotecă
Descoperisem mai întîi un film grecesc din 1980, cu titlul în original Paranghelia, în care conflictul era declanșat de comandarea (= paranghelia) de către protagonist a unei muzici anume, într-un local.
HCorches prel jpg
Ca un cuțit de bucătărie proaspăt șters
Mircea Cărtărescu, în cîteva fraze, a spus, așadar, niște adevăruri tranșante și care trebuie rostite de o voce cu autoritatea lui.
radu naum PNG
Scapă Halep?
Există puţine certitudini în cazul controlului pozitiv cu Roxadustat al Simonei Halep, dar un lucru e sigur: orice ar fi, nu putem fi obiectivi.
p 7 WC jpg
A discreditat prăbușirea FTX „altruismul eficace”?
În cazul lui Bankman-Fried, riscul nu viza doar propria sa avere, reputație și poate chiar propria libertate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Exploratorii existenței
Kundera nu extinde aceste observații și asupra altor acte artistice, dar cred că și în pictură, de exemplu, pot funcționa aceleași mecanisme.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Un an special pentru noi
Am trecut prin toate cele ale României. De 30 de ani, nimic din ce este românesc nu ne este străin.

Adevarul.ro

image
Când ajunge din nou în România un val de aer polar: unde se anunță ger cumplit, cât mai ninge la munte
Trei zile de iarnă autentică se anunță în mai multe județe din zona de munte. Meterologii anunță ninsori puternice și viscol. Începând de duminică însă un val de aer polar lovește România. Sunt așteptate temperaturi de până la minus 20 de grade Celsius.
image
Trufia îngroapă România. De ce nu putem fi cel mai de preț aliat pentru Occident: „Suntem ca ruda aia săracă...”
România nu reușește să profite de oportunităţi și să-și exploateze potențialul. Marius Ghincea, profesor la Universitatea Johns Hopkins, explică ce-i lipsește României.
image
Netflix, accesat doar din propria locuinţă. Compania ia măsuri drastice: care va fi singura excepţie
Netflix urmează să ia măsuri drastice, astfel încât utilizatorii să nu îşi mai poată împărţi contul cu alte persoane. Decizia a venit, după ce datele statistice au arătat că peste 100 de milioane de utilizatori din întreaga lume folosesc, de fapt, contul altcuiva.

HIstoria.ro

image
Originea familiei Caragiale. Recuperarea unei istorii autentice
„Ce tot spui, măi? Străbunicul tău a fost bucătar arnăut, plăcintar! Purta tava pe cap. De-aia sunt eu turtit în creștet!”, astfel îl apostrofa marele Caragiale pe fiul său Mateiu, încercând să-i tempereze fumurile aristocratice și obsesiile fantasmagoric-nobiliare de care acesta era bântuit.
image
Reglementarea prostituției în București, la sfârșitul secolului al XIX-lea
Către finalul secolului al XIX-lea, toate tentativele întreprinse pentru a diminua efectele prostituției prin regulamente, asistență medicală și prin opere de binefacere nu dădeau rezultatele așteptate, mai ales în ceea ce privește răspândirea bolilor venerice.
image
Anul 1942, un moment greu pentru Aeronautica Regală Română
Anul 1942 a însemnat pentru Aeronautica Regală Română, ca de altfel pentru toate forțele Armatei române aflate în zona de operațiuni, un moment deosebit de dificil.