Făbricuţa de cătuşe

Publicat în Dilema Veche nr. 250 din 2 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cînd mă ştiu ţara votează altfel decît mine. Nu ştiu de ce, poate ca să-mi facă în ciudă. Poate că ea are alte orizonturi: ţuică în loc de coniac, plapumă în loc de pled, mici în loc de salată. Alegerile mele personale sînt la fel de deznaţionalizate ca ale primilor copii de boieri români, trimişi acum aproape două secole la studii în Franţa şi Germania: cînd s-au întors acasă, le era jenă de şalvarii părinţilor, îmbrăcaţi comod după moda turcească. Îmi place tot ce ea ignoră. Nu-mi place tot ceea ce ea consumă în serie, în masă, cu poftă şi voie-bună. Cu excepţia aerului. Numai că de obicei pot să ignor asta. Dau muzica mai tare în căşti, trec repede peste canalele alea de cablu, îmi dau peste ochi cînd ei se duc, involuntar şi cu un instinct natural sănătos, pe coperta tabloidului. Pot să trăiesc în mijlocul naţiunii mele ca scafandrul în apă: cu un rezervor pe spate în care am înghesuit Barbu şi Cărtărescu, Defoe şi Le Bon, geometrie şi fizică, mirări şi OZN-uri, cinşpe gadgeturi şi trei amintiri din vacanţă. Ah, şi-am uitat: cîţiva oameni care nu fac nimic din ce spun sondajele că fac (aproape) toţi ceilalţi. Respir toate chestiile astea în vreme ce mă uit, prin ochelarii de scafandru aburiţi... O dată la patru ani însă, ţara are posibilitatea să-mi arate ea mie. Să-mi impună cheful ei. Numiţi-o dictatura majorităţii, democraţie participativă, impuls al mulţimii, tot aia e: băăă, tot la mîna noastră ajungi, băi filfizonule! Ne apropiem din nou de momentul ăsta. Şi după atîţia ani de democraţie, ştiu un lucru în plus: ţara îşi face cheful pentru că şi noi ni-l facem. Iar cheful nostru e să nu facem nimic. Nimic pentru ea, fireşte, aproape totul pentru noi. Invers decît a recomandat Kennedy, care ne îndemna acum cine mai ştie cîţi ani să ne gîndim la ce putem face noi pentru ţară, nu ce poate face ţara pentru noi. În aste două decenii ne-am făcut maşini şi chiar fabrici de maşini, conturi în bancă şi chiar bănci cu totul, frigidere şi magazine de frigidere. Avem mari întreprinzători şi moguli care se umflă în pene în lipsă de conturi, staruri de cinema adevărate, care ştiu drumul spre Hollywood, dar şi babe care cunosc doar drumul spre biserică. Avem tot ce are o democraţie adevărată în materie de decor, minus democraţia propriu-zisă, care între altele include sentimentul cetăţeanului că politica e treaba lui. Politica nu e treaba noastră. În continuare. N-avem nici un chef de ea: e murdară, e pătată, e cu interes. Interesul nostru? Nu e acolo, îl rezolvăm în cel mai bun caz cu o şpagă la politician, dacă sîntem chiar importanţi. Cînd nu, şpaga e un vot, în schimbul căruia ne aşteptăm la un tratament similar: un mic deranj. Politica, la nivel de individ, e redusă la idealismul furnicii: un gard, un răzor de flori, o parcare. Politica. Nu vă place cuvîntul ăsta. Nici mie, îmi aduce aminte de anii ’80 şi ştiţi foarte bine la ce mă refer. Activism? La fel, uzat de "ăia". Implicare? Blazat, l-au stricat ăştia cu Corporate Social Responsibility. Vedeţi, chiar să ne şi apucăm de treabă prezintă dificultăţi de limbaj. Nu mai vorbim de schedule: cînd să intru în politică? Înainte, după MBA? Odată cu primul milion? După majoratul copiilor? În seara asta? Ah nu, am recepţia aia la Marriott! Astea sînt calculele. Românii care au mai rămas în ţară, care mai contează la bursa caracterului, care ştiu să zîmbească fără să fure şi să se îmbogăţească fără să fie trişti, românii ai căror strămoşi au făcut ţara, ai căror bunici au făcut prostii, ai căror copii fac droguri, românii ăştia care au făcut ce-avem în materie de capitalism nu vor cu nici un chip să aibă de-a face cu România. Cu ţara aia care o dată la patru ani decide cine îi conduce. Dumnezeu ştie de ce nu vrem să luăm puterea. Însă chiar dacă avem o mie de scuze, tot trebuie să ne fie ruşine. Trăim într-o ţară liberă, în care fiecare şi-a făcut o făbricuţă de cătuşe. Ce să zic? Să le purtăm sănătoşi încă patru ani. Ca şi ţuica de Piteşti, sînt bune, că sînt de casă! Mai luaţi, unde vă grăbiţi aşa?

image png
Bolboroseala hipnotică a ideilor false
Condiția necesară pentru a evita acest epilog este ca forța de atracție a adevărului să fie mai mare decît bolboroseala hipnotică a ideilor false.
image png
Ursulețul mișel la vînătoare de spioni
Nefericita presupunere că joaca cu cuvintele nu va avea efecte e greșită.
image png
O notă, o stare, o zi...
Altfel, devenim un fel de Mega Image cu de toate...
image png
Ce este întunecarea?
Unii dintre contemporani descifrează misterele galaxiilor îndepărtate cu ajutorul unui nou telescop spațial.
image png
Diamante pe fir de telegraf
Ca și diamantele cumpărate extrem de avantajos de Charles Lewis Tiffany de la aristocrații francezi fugiți din Franța după abdicarea forțată a regelui Ludovic-Filip din 1848.
image png
A treia țeapă
Num-așa, ca ardeleanul suit în Dealul Clujului, vorba unui cîntec.
image png
La o cafea
Cu puţină mămăliguţă caldă, le veţi înghiţi, treptat, pe toate.
image png
Microbiști și tifosi
Indiferent dacă s-a dezvoltat după modelul lui tifoso sau în mod independent, microbist confirmă vitalitatea unei metafore cognitive.
image png
Timpul blamării
Dar cînd vom reuși să facem asta, constructiv, nu doar să ne facem auzite glasurile noastre vitriolate?
p 7 Gaza WC jpg
De ce „restul” respinge Vestul
Această declarație a coincis cu debutul campaniei prezidențiale în SUA, Trump fiind candidatul său preferat.
image png
image png
Buon appetito!
Dar, apropo, cred că, după ce a făcut lumea, Dumnezeu s-a mai gîndit puțin și a creat Italia.
image png
O lecție de responsabilitate
Scriu pentru cititorii noștri de bună-credință, cei mai mulți, care ne prețuiesc și care se vor fi încruntat cînd au văzut numărul nostru de săptămîna trecută.
image png
Cînd economia de piață s-a pierdut printre proteste
Întrebarea este: pînă unde vor merge încălcările principiilor economiei de piață și cele privind funcționarea Uniunii Europene?
image png
De ce n-avea Navalnîi șapcă?
Dar trebuie să îi dăm societății ruse credit că măcar a încercat. Sacrificiul lui Navalnîi e dovada.
image png
Succesiunea
Nici Europa nu stă grozav înaintea unor alegeri care pot să împingă în parlamentele europene diferiți demagogi cu promisiuni maximale și capacități mediocre.
image png
Cum trebuie să fie un președinte
Nu cred în nici o campanie electorală construită pe negativitate, pe agresiune, pe obsesii strict individuale.
image png
Avram Iancu – 200
Și totuși, posteritatea lui este impresionantă și oricine mai simte românește nu poate să nu simtă o înaltă emoție gîndindu-se la el.
image png
image png
Misterul voiniciei
„Strîmbă-Lemne” nu are, după cum se vede, o tipologie fixă, el variind imagistic în funcţie de marotele fiecărei generaţii.
image png
Înscenări
În lipsa exemplelor, utilizatorul obișnuit al dicționarului nu poate fi sigur de excluderea unei construcții.
image png
Viitorul începe ieri
Au mai fost și alte titluri, bineînțeles, poate nu atît de cunoscute, unele de psihologie și dezvoltare personală.
p 7 Adevăratul Copernic jpg
Pletele celeste ale Stăpînului Planetelor
Cel puţin aceasta a fost informaţia care s-a transmis în timp.
image png

Adevarul.ro

image
Șoferii de mașini electrice plătesc sume astronomice pentru înlocuirea anvelopelor. „Nu mi-a venit să cred când mi s-a spus că trebuie să le înlocuiesc“
Cumpărătorii de mașini electrice ar trebui să fie conștienți de costurile „astronomice” necesare pentru înlocuirea regulată a anvelopelor cu durată scurtă de viață, au avertizat proprietarii.
image
Ce pensionari nu vor avea pensii majorate din septembrie. Casa de Pensii: sunt un milion de persoane
Șeful Casei Naționale de Pensii Publice, Daniel Baciu, a făcut o serie de precizări privind recalcularea pensiilor, precizând că 1 milion de pensionari nu vor beneficia de majorare.
image

HIstoria.ro

image
Atacul lui Cuza asupra masoneriei bucureștene
Modernizarea țării, pe care toți românii o doreau, dar care avea reprezentări diferite de la un grup social la altul, a generat tensiuni în tânărul stat. Programul de reforme al lui Cuza a început să fie contestat.
image
Răpirea lui Mussolini
În vara anului 1943, dictatorul italian Benito Mussolini (mai cunoscut și sub apelativul  pe care acesta și l-a ales – „Il Duce” – „Conducătorul”), aflat la putere de peste 20 de ani, se confrunta cu serioase probleme.
image
Cadoul de nuntă primit de Zoia Ceaușescu de la părinți
Fabricat în Franța, la o comandă specială a familiei Ceaușescu în anul 1983, automobilul Fuego GTS a fost facturat de către Renault (Service des Ventas Speciales Exportation) pe numele Ceaușescu Elena Zoia, unul dintre copiii familiei prezidențiale, care l-a primit cadou de nuntă de la părinți.