Făbricuţa de cătuşe

Publicat în Dilema Veche nr. 250 din 2 Dec 2008
Dilema veche la Timpul prezent   Ce vrei să te faci cînd vei fi mare? png

De cînd mă ştiu ţara votează altfel decît mine. Nu ştiu de ce, poate ca să-mi facă în ciudă. Poate că ea are alte orizonturi: ţuică în loc de coniac, plapumă în loc de pled, mici în loc de salată. Alegerile mele personale sînt la fel de deznaţionalizate ca ale primilor copii de boieri români, trimişi acum aproape două secole la studii în Franţa şi Germania: cînd s-au întors acasă, le era jenă de şalvarii părinţilor, îmbrăcaţi comod după moda turcească. Îmi place tot ce ea ignoră. Nu-mi place tot ceea ce ea consumă în serie, în masă, cu poftă şi voie-bună. Cu excepţia aerului. Numai că de obicei pot să ignor asta. Dau muzica mai tare în căşti, trec repede peste canalele alea de cablu, îmi dau peste ochi cînd ei se duc, involuntar şi cu un instinct natural sănătos, pe coperta tabloidului. Pot să trăiesc în mijlocul naţiunii mele ca scafandrul în apă: cu un rezervor pe spate în care am înghesuit Barbu şi Cărtărescu, Defoe şi Le Bon, geometrie şi fizică, mirări şi OZN-uri, cinşpe gadgeturi şi trei amintiri din vacanţă. Ah, şi-am uitat: cîţiva oameni care nu fac nimic din ce spun sondajele că fac (aproape) toţi ceilalţi. Respir toate chestiile astea în vreme ce mă uit, prin ochelarii de scafandru aburiţi... O dată la patru ani însă, ţara are posibilitatea să-mi arate ea mie. Să-mi impună cheful ei. Numiţi-o dictatura majorităţii, democraţie participativă, impuls al mulţimii, tot aia e: băăă, tot la mîna noastră ajungi, băi filfizonule! Ne apropiem din nou de momentul ăsta. Şi după atîţia ani de democraţie, ştiu un lucru în plus: ţara îşi face cheful pentru că şi noi ni-l facem. Iar cheful nostru e să nu facem nimic. Nimic pentru ea, fireşte, aproape totul pentru noi. Invers decît a recomandat Kennedy, care ne îndemna acum cine mai ştie cîţi ani să ne gîndim la ce putem face noi pentru ţară, nu ce poate face ţara pentru noi. În aste două decenii ne-am făcut maşini şi chiar fabrici de maşini, conturi în bancă şi chiar bănci cu totul, frigidere şi magazine de frigidere. Avem mari întreprinzători şi moguli care se umflă în pene în lipsă de conturi, staruri de cinema adevărate, care ştiu drumul spre Hollywood, dar şi babe care cunosc doar drumul spre biserică. Avem tot ce are o democraţie adevărată în materie de decor, minus democraţia propriu-zisă, care între altele include sentimentul cetăţeanului că politica e treaba lui. Politica nu e treaba noastră. În continuare. N-avem nici un chef de ea: e murdară, e pătată, e cu interes. Interesul nostru? Nu e acolo, îl rezolvăm în cel mai bun caz cu o şpagă la politician, dacă sîntem chiar importanţi. Cînd nu, şpaga e un vot, în schimbul căruia ne aşteptăm la un tratament similar: un mic deranj. Politica, la nivel de individ, e redusă la idealismul furnicii: un gard, un răzor de flori, o parcare. Politica. Nu vă place cuvîntul ăsta. Nici mie, îmi aduce aminte de anii ’80 şi ştiţi foarte bine la ce mă refer. Activism? La fel, uzat de "ăia". Implicare? Blazat, l-au stricat ăştia cu Corporate Social Responsibility. Vedeţi, chiar să ne şi apucăm de treabă prezintă dificultăţi de limbaj. Nu mai vorbim de schedule: cînd să intru în politică? Înainte, după MBA? Odată cu primul milion? După majoratul copiilor? În seara asta? Ah nu, am recepţia aia la Marriott! Astea sînt calculele. Românii care au mai rămas în ţară, care mai contează la bursa caracterului, care ştiu să zîmbească fără să fure şi să se îmbogăţească fără să fie trişti, românii ai căror strămoşi au făcut ţara, ai căror bunici au făcut prostii, ai căror copii fac droguri, românii ăştia care au făcut ce-avem în materie de capitalism nu vor cu nici un chip să aibă de-a face cu România. Cu ţara aia care o dată la patru ani decide cine îi conduce. Dumnezeu ştie de ce nu vrem să luăm puterea. Însă chiar dacă avem o mie de scuze, tot trebuie să ne fie ruşine. Trăim într-o ţară liberă, în care fiecare şi-a făcut o făbricuţă de cătuşe. Ce să zic? Să le purtăm sănătoşi încă patru ani. Ca şi ţuica de Piteşti, sînt bune, că sînt de casă! Mai luaţi, unde vă grăbiţi aşa?

Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Made in Taiwan
Felul în care Statele Unite se raportează la Taiwan e adesea descris ca fiind „ambiguitate strategică”.
Bătălia cu giganții jpeg
Viktor, prietenul lui Vladimir
Vehemența cu care Viktor Orbán respinge ultimul set de sancțiuni împotriva Rusiei precum și alte măsuri de sprijin pentru Ucraina arată distanța care se cască între Ungaria și Europa.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Inclasabila, impracticabila Rusie
Rusofobia conviețuiește constant cu rusofilia, admirația cu panica, tentativa colaborării cordiale cu derapajul credul, contraproductiv.
Frica lui Putin jpeg
Eroul pe care ni l-am dori
Relativa mizerie morală a lumii europene se oglindește și în insuficiența modelelor pe care ea le-a ales.
Postmaterialismul, butelia și pandemia jpeg
Cîntecul de sirenă al morcovului
Dacă izbînda Ucrainei în fața Rusiei mi-ar umple inima de bucurie, succesul de la Eurovision mi-a umplut-o de o tristețe melancolică.
The Lady and the Unicorn Sight det4 jpg
Unicorni
Existența „măgarului cu un singur corn în frunte” a fost confirmată și de Aristotel.
O mare invenție – contractul social jpeg
Vlad Constantinesco și Stéphane Pierré-Caps: o pledoarie pentru libertate
Oferă o imagine complexă și coerentă a raporturilor dintre Constituție, stat, societate și individ.
Iconofobie jpeg
Bifurcațiile gîndirii etice
Din păcate, „așezarea“ (etică) pe toate nivelurile de gîndire rămîne inaccesibilă multora dintre noi.
„Cu bule“ jpeg
Noroc chior
Dicționarele noastre mai înregistrează însă cîteva caracterizări similare, norocul putînd fi apreciat superlativ ca „orb”, „porcesc”, „cu carul”.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Activități de week-end
În viață trebuie să știi trei lucruri: ce vrei – adică să ai un scop, în ce crezi – adică să respecți niște valori și ce trebuie să faci – adică ce acțiuni întreprinzi.
Un sport la Răsărit jpeg
Wimbledon versus ATP & WTA?
WTA şi ATP au spus că a interzice sportivi (chestie care nu implică ţările lor, deja puse pe tuşă de toată lumea) încalcă principiul nediscriminării pe bază de naţionalitate.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Efectele pandemiei?
Acum, că pare să fi trecut, unii cercetează în ce măsură pandemia de COVID-19 a afectat serviciile publice dintr-o serie de domenii și din diverse regiuni.
Bătălia cu giganții jpeg
Onoarea și dezonoarea Legiunii de Onoare
Ce onoare mai e medalia Legiunii de Onoare dacă e oferită unor dictatori?
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Fără solemnități (memorialistică)
Episoadele „omenești” de care am avut parte în neașteptatele mele experiențe ministeriale au, totuși, hazul lor, pe care mi-l amintesc cu o consistentă nostalgie și pe care le povestesc cu plăcere cînd se ivește ocazia.
Frica lui Putin jpeg
Homo mendax
Diversitatea și amploarea capacităților noastre de a minți, de a ne minți, de a-i minți pe ceilalți, de a spune falsul, intenționat sau nu, sînt uluitoare.
Richard M  Nixon and Leonid Brezhnev 1973 jpg
SALT în istorie
În urmă cu exact o jumătate de veac, în mai 1972, cele două superputeri ale Războiului Rece, SUA și URSS, au făcut un pas important și trudit din plin spre dezarmare sau, mai degrabă, spre controlul înarmărilor.
646x404 jpg
Taxe și impozite mai mari? Nu înainte de a lupta, pe bune, cu evaziunea
În legislația fiscală sînt multe exemple de tratamente preferențiale.
Iconofobie jpeg
De ce m-a enervat Churchill
Curajul nu se opune așadar numai lașității. Aceasta din urmă reprezintă forma absolută de eșec al lui, de abdicare a individului de la conduita bărbătească.
„Cu bule“ jpeg
Toxic (adică nașpa)
Dicționarele noastre nu au înregistrat încă sensurile figurate al adjectivului „toxic”, deși acestea s-au răspîndit foarte mult în ultima vreme în mass-media și în comunicarea curentă, fiind bine reprezentate în spațiul online.
FILIT – Iași 2021 jpeg
Experiențe culinare norvegiene
Povestea asta cu cantina se desfășoară în spații deschise, care comunică direct cu holurile largi, în edificii cu ferestre imense sau cu pereți practic de sticlă, creînd o senzație de deschidere și de libertate,
Un sport la Răsărit jpeg
Grand Chess Tour din nou în România. Merită bucureștenii așa un turneu?
La şah nu poţi să urli, să înjuri, să acuzi arbitrul şi să pretinzi că pe Levon Aronian, de exemplu, nu îl cheamă aşa, că a folosit în mod fraudulos numele, culorile de pe cravată şi blazonul familiei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Podul de piatră
Nepăsarea față de reguli, cutume, tradiții sau istorie pare să fie ea însăși un adevărat specific local pe la noi.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Garguie, himere, căpățîni
Empatia funcționează doar cu viii. Cu morții, arareori e omul zilei empatic, iar cu cei morți demult, chiar deloc!
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Pacientul rus
Rusia e tratată diferit, însă tratamentul acesta e similar cu acela aplicat unui locatar de bloc care amenință să dea foc la butelie.

Adevarul.ro

image
Implicaţiile distrugerii crucişătorului Moskva, nava amiral a flotei ruse la Marea Neagră | adevarul.ro
Atacul asupra crucisatorului Moskva", nava-amiral a flotei ruse la Marea Neagra, are valoare simbolica si militara, spune profesorul Michael Petersen, citat de BBC. Nava ...
image
Topul celor mai valoroase monumente istorice lăsate în ruină. De ce nimeni nu le-a îngrijit VIDEO | adevarul.ro
O multime de monumente istorice faimoase din judetul Hunedoara nu au mai fost ingrijite si restaurate de mai multe decenii.

HIstoria.ro

image
Victimele stalinismului, investigate de un medic român incoruptibil
lexandru Birkle a participat la investigarea gropilor comune cu victimele stalinismului, găsite de administraţia germană a Ucrainei în orașul Viniţa, precum și în localitatea Tătarca de lângă Odessa.
image
Una dintre cele mai crude și spectaculoase metode de execuție
Călcarea sau strivirea de către un elefant este o metodă de execuție sau de tortură mai puțin cunoscută de-a lungul istoriei, deși a fost practicată până în secolul al XIX-lea.
image
Graffiti: artă sau vandalism?
De-a lungul istoriei sale zbuciumate, acest gen artistic a reprezentat mereu un subiect fierbinte, pus la zid și supus dezbaterilor din societate. Este bun sau rău graffiti-ul?