Evaluări fantastice și unde le poți găsi

Publicat în Dilema Veche nr. 868 din 26 noiembrie - 2 decembrie 2020
Oare cînd am început să arătăm așa de aiurea la lumina naturală? jpeg

Cînd intru cu elevii de clasa a IX-a în unitatea despre lumile fantastice, îi provoc de obicei cerîndu-le să imagineze lumi care nu au nici o legătură cu ceea ce noi oamenii cunoaștem, fie din experiența personală, fie din cea culturală. Li se pare floare la ureche inițial, îmi propun planete cu extratereștri sau ce știu eu ce alte fantasme. Apoi, rămîn dezumflați cînd îi întreb cum nu au nici o legătură cu ceea ce noi cunoaștem. Ce e extraterestrul? O ființă de pe planeta X! Bine, dar noi nu cunoaștem ființe? Nu cunoaștem planete? În cele din urmă, trebuie să accepte și recunosc, nu doar dezumflați, dar pe undeva și mirați, că da, nu putem imagina nimic în afara unor date ale cunoașterii pe care o deținem.

În ultima vreme a avut loc pe wall-ul educațional și o discuție despre teze, cu prilejul propunerii (devenită, între timp, fapt) anulării acestora în context pandemic. Pînă una-alta, este doar o măsură temporară. Totuși, eu nu văd imposibilă renunțarea totală la acestea, și cu alte ocazii mi-am mai exprimat adeziunea la această idee.

Tezele sînt o reminiscență a unui sistem de evaluare învechit, tradiționalist și în mare măsură centrat pe conținuturi, nu pe competențe. Ele vin din epoci vechi, de pe vremurile în care evaluarea la clasă era preponderent orală, ascultatul tradițional, la începutul orei, în fața clasei, din lecția anterioară. Atunci se dădeau extemporale cînd și cînd, la alegerea profesorului, fără a exista certitudinea că acesta evaluează în scris întreaga materie parcursă. Poate unii dintre cei ce citesc își amintesc cum aveam noi, elevi fiind, caiete de teze, pe care profesorul le aduna la sfîrșitul orei destinate acestei evaluări, le ducea acasă în plase voluminoase și le aducea înapoi doar cînd mai dădeam, în următorul trimestru, teză. În acele timpuri, teza asigura cumva evaluarea scrisă a întregului parcurs din acel trimestru. Și reprezenta 50% din medie.

În actuala formulă curriculară, însă, materia este organizată în unități de învățare, la finalul fiecăreia existînd evaluări sumative. Așadar, teza nu face altceva decît să dubleze notarea de la finalul acestor unități, fiind evaluate de două ori aceleași conținuturi.

Existența acestor teze este, pe de altă parte, o formă de a recunoaște un dezechilibru de percepție a importanței unor materii în raport cu altele, căci ele sînt asociate doar cu unele discipline, fapt care, iar, contravine viziunii moderne și integratoare a proiectului curricular actual. Mi s-ar putea contraargumenta că și la examenele naționale se dau probe doar din anumite materii. E adevărat, însă cine cunoaște Legea educației nr. 1/2011 știe că evaluarea prin examene naționale ar fi trebuit să se desfășoare de la sfîrșitul acestui an școlar după alte principii, integratoare, cu subiecte transdisciplinare. Că procesul acesta a fost frînat și nu reușim acum să aplicăm legea, e altă poveste, datorată celor ce nu au implementat principiile acesteia.

Tot pe acest fond, s-au auzit voci care au cerut introducerea tezelor cu subiect unic național. O privire profesionistă asupra viziunii curriculare moderne, însă, ar constata cu ușurință absurdul unei asemenea opțiuni. Căci ar însemna să negăm centrarea pe competențe a învățămîntului, care nu se formează simultan la toți elevii și care presupune în plus o libertate a profesorului în asocierea conținuturilor. Ar însemna să afirmăm, de fapt, cu voce tare, explicit, că avem un învățămînt centrat pe acumulare de informație.

În fapt, acest moment ar putea fi unul care să ne permită reflecția asupra nevoilor de schimbare a sistemului de evaluare în învățămîntul românesc. Poate privind mai atent cum se realizează acesta în alte sisteme din lume și găsind convergențele necesare cu acestea.

De ce trebuie, spre exemplu, ca numărul de note pe care un profesor le dă să fie mai mare cu unu decît numărul de ore pe care le are disciplina respectivă în planul-cadru? Care e logica acestei alegeri? De ce să nu fie o singură notă, poate, acordată ca urmare a unor evaluări de progres, cuantificate prin alte măsurători?

Întorcîndu-mă la ceea ce a reprezentat punctul de pornire al acestui articol: vocile care susțin nevoia tezelor, vocile care susțin apoi opțiunea  tezelor unice, vocile celor care în general susțin formulele tradiționale de evaluare, mai degrabă vetuste, centrate pe conținuturi, sînt ale generațiilor noastre, cei de 30+, de 45+ sau de 50+. Ale celor care așa au cunoscut învățămîntul. Care nu și-l pot imagina altfel, pentru că ficționalizează într-un cerc închis, al propriilor tranzitivități, al propriilor raportări la realitate. Care au făcut o școală a acumulării de informație și a reproducerii ei.

Una peste alta, orice schimbare a unor tipare vechi, împămîntenite, știm cu toții, generează rezistență. Cu teze au crescut bunicii noștri, părinții noștri, cu teze am crescut noi, ni se pare că n-ar putea crește copiii noștri fără ele. Cel puțin nu la fel de „frumos”. Dar dacă ar putea crește mai frumos? Mai feriți de un stres inutil, reprezentat de presiunea care se construiește în jurul acestor momente de evaluare. În schimb, evaluați pe baza progresului pe care îl realizează, prin formule mai subtile, mai personalizate, mai creative. Normativitatea didactică este necesară, pentru a asigura dimensiunea teleologică a sistemului. Dar chiar și așa, nu este imuabilă, ci are o dinamică inerentă, generată de schimbările de viziune și de ideal educațional care, la rîndul lor, sînt determinate de diacronia culturală și socială. O interogare prospectivă a acestei dinamici este mai productivă decît o situare slugarnică în medievalitatea ei. 

Horia Corcheș este scriitor și profesor de limba și literatura română.

image png
Reevaluarea lucrurilor de acasă
Și e de observat că țara s-a schimbat în mod fizic, mult mai mult decît atitudinea locuitorilor ei.
p 7 Sam Altman WC jpg
Capitalul cîștigă și în domeniul IA
Nu e de mirare că OpenAI nu a reușit să-și respecte misiunea.
image png
image png
Birocrații inventate, care să justifice plusul la salariu
Ne mai mirăm, apoi, de ce pleacă profesorii din învățămînt sau de ce ezită să vină.
image png
Șanticler
Rămîne să mai vorbim, desigur, despre sensurile alunecoase și imprevizibile generate de larga circulație a cuvîntului efemer.
image png
Un recrut de odinioară
Pe spatele gecii tînărului erau imprimate, în galben ţipător, cuvintele US Air Force.
image png
Mintea democratică și impunitatea poporului
Pe cînd mintea democratică nu exista, popoarele erau pedepsite.
image png
Moș Crăciun, John Fitzgerald Kennedy și bomba nucleară
A fost fix pe dos. Anul 1962 a adus cea mai gravă criză din timpul Războiului Rece, criza rachetelor nucleare din Cuba.
image png
Nevoia de umanioare
Ele sînt însoţitorul şi sprijinul ideal in dürftiger Zeit şi beneficiază de resurse încă nevalorificate în spaţiul Europei de Est.
image png
O fabulă a lui Socrate
E ceea ce am pățit și eu: după ce m-a durut piciorul din cauza legăturii, iată că a urmat și plăcerea.
image png
Spirala ghinionului și ghicitul în gri
Poate nu la fel de ostentativ, dar cei care spun lucrurile sînt, din nou, tratați ca excentrici stridenți și, pe alocuri, isterici.
image png
Cine sapă la temelia pilonului II
Este incredibilă tenacitatea cu care politicienii din zona de stînga atacă pilonul II de pensii administrate privat.
O mare invenție – contractul social jpeg
Succesiunea generațiilor în comunitatea academică: Valentin Constantin și Diana Botău
Regimurile dictatoriale și mișcările fundamentaliste s-au asociat într-o ofensivă violentă, propagandistică și armată, împotriva lumii euroatlantice.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Populiștii nu (mai) sînt o excepție
Întrebările despre soarta Uniunii Europene, acuzațiile de extremism și evocarea drobului de sare fascist au devenit aproape un clișeu.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
A conviețui cu imposibilul
Dictatura este un mod de organizare statală în care sfera posibilului tinde spre zero.
Frica lui Putin jpeg
„Scena politică”
Avem impresia că e o lume falsă – o „mascaradă” –, ceva profund neautentic, spre deosebire de lumea economică, de pildă, care e reală.
AFumurescu prel jpg
Vai, săracii, vai, săracii ziariști…
Incredibil, doamnelor și domnilor! Revoltător!
MihaelaSimina jpg
Cea mai frumoasă clădire din Cernăuți
Unul dintre „sporturile” la care istoria este campioană se numește „paradox”.
Iconofobie jpeg
O rugăciune la Bicaz
Nu faptul că încercam să‑l păcălesc pe Dumnezeu mă surprinde, ci dorinţa mea viscerală să trăiesc prostește, un eon întreg, dacă se putea.
„Cu bule“ jpeg
Mesa
Faptul că mesa apare des în dialoguri dovedește că forma îi era familiară publicului din secolul al XIX-lea.
image png
Ce-i rămîne Mariei de făcut?
Întrebările morale cu privire la integritatea academică și presiunea de a se conforma normelor nescrise ale colectivului profesional rămîn deschise.
RNaum taiat jpg
Comunismul se aplică din nou jpeg
Întoarcerea
Ajunși acasă, avem un fel de „rău de uscat“, cum li se întîmplă marinarilor.
image png
Misterele bugetare
Una din temele importante legate de transformarea sistemului public românesc este cea a „discreției” cu care au avut loc schimbările în administrație.

Adevarul.ro

image
Fiara de plastic. Povestea Daciei „Lăstun“ Maxi, un Fiat 500 al românilor, care nu a mai ieșit pe poartă
Dacia 500 „Lăstun“ ar fi trebuit să fie pentru români cam ce a fost Fiat 500 pentru italieni, Renault 5 pentru francezi, WV pentru germani. O mașină din gama mini, mai degrabă pentru tineret. O maşină de oraş, potrivită pentru transportul urban. A fost ideea și dorința lui Nicolae Ceaușescu
image
SPECIAL Elvira Popescu: de la actriță la contesă, devenită „Notre Dame du Théâtre“ FOTO/VIDEO
Cum a ajuns o româncă din București să devină o actriță contesă mai cunoscută în Franța decât celebra Greta Garbo.
image
Lista celor mai periculoase alimente din lume. Cinci alimente la care nu te-ai aștepta să fie incluse
În întreaga lume, există anumite alimente periculoase care pot provoca de la intoxicații alimentare ușoare până la deces, în cazuri extreme.

HIstoria.ro

image
Un posibil caz de braconaj arheologic în Moldova, în secolul al XVII-lea
Un posibil caz de braconaj asupra unui tumul din Moldova istorică este consemnat într-un document de la 1635, notează arheologul Vasile Diaconu, pe pagina sa de Facebook.
image
Moartea lui Aurel Vlaicu. Concluziile anchetei
În cursul anchetei în cazul accidentului aeronautic în care și-a pierdut viața Aurel Vlaicu (31 august/13 septembrie 1913) s-au conturat două ipoteze, pe care locotenentul av. Gheorghe Negrescu le prezintă astfel:
image
Zguduitoarea dramă amoroasă din Brăila, care a captivat presa interbelică
În anii 1923-1924, numita Anny Bally din Brăila, „de o frumuseţe rară“, a încercat să se sinucidă din dragoste. În 8 noiembrie 1924, tot din amor, şi-a împuşcat iubitul, după care s-a împuşcat şi ea.