Europarlamentarii români nu mai au nici o legătură cu România

Publicat în Dilema Veche nr. 606 din 24-30 septembrie 2015
Bun şi rău jpeg

N-ar trebui să ne mire: cei pe care nu i-a votat mai nimeni îi reprezintă fix pe cei care i-au votat. Nu ştiu dacă vă amintiţi ziua alegerilor europarlamentare de la noi. Cum care alegeri europarlamentare? Oricare dintre cele trei pe care le-am organizat de cînd sîntem în UE: în 2007, în 2009 şi în 2014. Nu vi le mai amintiţi, nu? Adevărul este că nu-i nici o pagubă dacă nu vi le amintiţi. Niciodată aceste alegeri nu au convins măcar o treime dintre alegătorii noştri că merită efortul: în 2007 au venit la urne 29,46%; în 2009 au răspuns răcnetului euroelectoral al partidelor noastre 27,67% din cetăţeni; iar în 2014, daţi în clocot de politica internă mai intensă ca niciodată, abia 32,24 % din alegători au mers la vot. De fiecare dată, am plîns cu toţii, cor de bocitoare civice şi de moralişti de directivă europeană, că poporul nu e interesat de problemele Europei. Ne-am mîngîiat cu gîndul că peste tot în Europa e aşa, deşi în foarte puţine ţări dezinteresul e chiar atît de mare. Şi ne-am obligat să luminăm naţia, ca să priceapă şi ea cît este de important să avem şi noi reprezentanţii noştri în Parlamentul European. N-am putut-o face, printre altele, şi pentru că bîlciul politic intern e atît de zgomotos, încît greu se mai poate auzi şi altceva. Acum, însă, avem ocazia! Acum, Uniunea Europeană, cu tot cu biata de România de la marginea ei, se află în faţa celei mai mari provocări de la înfiinţare, din 1993. Oricît ar fi de scandalagii politicienii de pe Dîmboviţa, vuietul e suficient de mare prin toată Europa încît scandalul lor să pară o chiţăială minoră. Refugiul/invazia care s-a pornit spre Europa pune probleme mult prea grave şi este, pe bună dreptate, mult prea înspăimîntător ca să poată fi ignorat, fie şi de cel mai dezinteresat locuitor al continentului. Acum, ochii ceţoşi ai votantului român stau pe ecranul televizorului chiar şi atunci cînd se dau ştiri despre Europa. Şi ce vede votantul acolo? 

În Parlamentul European a ajuns, în plină dispută a cotelor obligatorii de refugiaţi distribuite de la Bruxelles, indiferent de ce şi cît ar putea să ducă fiecare ţară în parte, un proiect de rezoluţie care consacră rolul Comisiei Europene în această criză. În esenţă, rezoluţia cere un mecanism permanent de distribuire a refugiaţilor între toate ţările UE, după cote obligatorii determinate de Comisie. Exact ceea ce liderii politici români, într-un unison neverosimil aproape pentru România, contestă. Soluţia nu poate fi aceea a „cotelor obligatorii“, se zice de la Bucureşti, marcînd o diferenţă de vederi faţă de Comisia Europeană. Aşa o fi la Bucureşti, dar românul ajuns europarlamentar la Bruxelles/Strasbourg vede altfel lumea. Din 32 de europarlamentari români, 22 au votat cu Comisia, 8 s-au abţinut şi doar 2 au votat cu punctul de vedere românesc. După părerea mea, această rezoluţie este, în literă şi în spirit, o eroare istorică. Aşadar, Comisia Europeană deschide ghişeu de refugiaţi 24/7. Asta ca să fim siguri că facem tot ce putem pentru ca şi alte valuri de refugiaţi de prin toată lumea asta nefericită să se simtă atrase să o ia spre Europa. Aici îi primim oricum, e deschis non-stop şi îi distribuim prin continent. 

Sigur că ideea mecanismelor permanente este, întotdeauna, a birocraţilor, care îşi mai lărgesc astfel schemele de personal şi de salarizare, iar europarlamentarii sînt, se ştie, foarte respectuoşi cu eurobirocraţii, că de pe urma lor există ei, de fapt. Dacă e cazul, voi explica altădată cum se face că, la nivel european, parlamentarii depind de funcţionarii bruxellezi ca nişte copilaşi de mamele lor, răsturnînd orice iluzie am avea despre suveranitatea şi puternicia aleşilor într-o democraţie.  Revin, totuşi, la rezoluţia votată zdrobitor de europarlamentarii români împotriva deciziei liderilor politici români. Foarte bine, vor spune unii. Ei sînt parlamentarii Europei, aşa că Europa trebuie să fie în sufletul lor. N-aş avea nimic împotrivă, pentru că numai bine poate face României cineva cu Europa-n suflet. Problema este că, pentru ei, Europa este altceva decît am crede. Pentru aceşti europarlamentari, Europa este Comisia Europeană, bipartizană, cum se ştie, şi Parlamentul lor – atît. Europa aceea pe care o ştim noi, a catedralelor şi a lui Bach, Europa marilor culturi, Europa modernităţii tolerante şi chiar decadente, Europa ca identitate, tradiţie şi spirit, Europa pe care trebuie să o apere ei nu există pe radarul lor zilnic. E la muzeu şi în cărţile de vacanţă. În timpul serviciului lor, Europa e Juncker. Şi dacă Juncker greşeşte? Nu, Juncker nu greşeşte. El e Europa. 

Naiv, am crezut că pot avea un dialog cu unul dintre europarlamentarii noştri pe această temă. L-am întrebat de ce a votat pentru rezoluţia „cotelor obligatorii“ şi mi-a dat un răspuns năucitor: numai extremiştii şi europarlamentarii care ascultă ca nişte căţei de guvernele lor au votat împotrivă. El, mi-a spus, are conştiinţă. Adică, îmi spunea el mie, de fapt, respectabilitatea lui în ochii majorităţii europarlamentarilor i-a determinat votul. Omul nu a stat să se gîndească ce-o fi bine, ce-o fi rău pentru Europa. El a văzut cum votează „extremiştii“ şi a decis că nu poate decît să voteze invers. Totodată, m-a avertizat că, dacă sînt împotriva rezoluţiei, mă alătur extremiştilor. L-am întrebat dacă a existat vreo dezbatere sau vreun raport pe tema islamizării Europei înainte de vot. Mi-a spus că nu. L-am întrebat dacă, în dezbateri, membrii Parlamentului European, grupurile lor politice, în fine, cineva, oricine a abordat chestiunea acestui val de refugiaţi în termenii ciocnirii dintre culturi şi dacă există vreo evaluare în acest sens. Mi-a spus că nu. L-am întrebat dacă s-au gîndit că această rezoluţie ar putea atrage încă şi mai mulţi migranţi. Iarăşi, răspuns negativ. În fine, am înţeles din discuţie că nici vreo consultare cu alegătorii săi nu a avut în prealabil. I-a fost suficientă o altă rezoluţie a grupului său politic.

Pot să vă declar de pe acum că nu mă mai prindeţi la urnele euroalegerilor! Am decis şi eu să mă alătur majorităţii de două treimi dintre alegători, adică celor care nu dau doi bani pe alegerile lor.  

Sever Voinescu este avocat şi publicist. 

Washington Gas service pnp hec 14600 14697v 02 jpg
Cine ajută pe cine
Pe subiectul energiei, România nici dacă ar vrea nu ar putea să ajute statele membre. De ce?
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Vladimir Putin se micșorează
Cere respect și primește dispreț. Sau, în cel mai bun caz, indiferență. Evenimentul istoric la care asistăm cu toții azi este micșorarea lui Vladimir Putin.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Note, stări, zile
Lăsînd ironia la o parte, inițiativa rezerviștilor SRI de a „sărbători” lupta bărbătească a Securității printr-un monument instalat chiar în curtea „ghilotinei” construite de ei apare bunului-simț drept halucinantă.
Frica lui Putin jpeg
Secolul XX continuă
Lumea noastră este deci foarte departe de „sfîrșitul istoriei”, adică de o lume non-conflictuală.
Alegeri fără zvîc  Pariem? jpeg
Ungaria – afară din UE și NATO!
Atitudinea politică a Ungariei nu e lașitate, prostie sau egoism. E calcul asumat, e politică adevărată și articulată. E vremea să culeagă consecințele asumării.
lossy page1 640px Winston Churchill LCCN2006687122 tif jpg
Regina și prim-ministrul
Peste zece ani, în 1965, Regina Elisabeta a II-a a Regatului Unit a ocolit cu stil și grație protocolul, care spunea că suverana trebuie să ajungă ultima la orice ceremonie, sosind la funeraliile lui Winston Churchill înaintea familiei acestuia. În semn de prețuire.
Iconofobie jpeg
Pledoarie à contrecœur
Exact așa s-a întîmplat! Ipocriții m-au scos complet din viața lor care, prin iradierea stării de ipocrizie la scară mare, se dovedea a fi, pînă la urmă, viața întregii comunității.
„Cu bule“ jpeg
„Umpic”
Dacă româna nu ar fi o limbă standardizată, cu registre cultivate, ci doar una de circulație orală, cu multe instabilități și variații, umpic ar putea deveni relativ repede un nou cuvînt. Nu e cazul, desigur.
HCorches prel jpg
În pași de dans
Și chiar dacă sînt conștient că nu în toate liceele funcționează în acest fel, acolo unde lucrurile se întîmplă astfel pașii de dans ai unui eveniment de divertisment pot deveni, iată, cîțiva pași pe drumul vieții, într-o manieră formativă.
p 7 WC jpg
Recviem pentru un imperiu
Întrebarea care rămîne este în ce măsură durabilitatea Comunității Națiunilor a depins strictamente de longevitatea regretatului monarh și în ce măsură va putea fi ea menținută de succesorul reginei.
Un sport la Răsărit jpeg
După Serena, acum și Roger? Se încheie o eră?
Federer, în sine, era un sport. Sînt oameni care locuiesc într-un sport şi alţii care invită, ba nu, ordonă unui sport să locuiască în ei.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Cînd ajungi să crezi în propria cacealma
De ce au făcut conducătorii ruși o asemenea greșeală? De ce s-au grăbit cu un război? Una din explicații ar putea fi că „specialiștii” în false povești (narative, cum s-ar zice astăzi) au început ei înșiși să creadă în ele.
O mare invenție – contractul social jpeg
Sub zodia Balanței
Nu de puține ori, dezacordul dintre CSM și Ministerul de Justiție în legătură cu diferite proiecte legislative a determinat fie blocarea acestora, fie tensiuni mari care au tulburat aplicarea în practică a reglementărilor adoptate de Parlament.
Nicuşor faţă cu reacţiunea jpeg
Absenți din istorie
Dezbaterile pe subiectele mari pot fi neplăcute, dar de ele depinde sănătatea unei națiuni. Deocamdată am ales să fim absenți din istorie.
Teze pentru o fenomenologie a protecţiei (îngereşti) jpeg
Melancolic, despre democrație
Admit că am fost provocat și de cîteva opinii autohtone, grăbite, simplificator, să constate imaginea „vetustă” a monarhiei în general. Nu pot decît să le doresc „democrație” plăcută...
Frica lui Putin jpeg
Monarhul constituțional (La moartea reginei Elisabeta a II-a)
Și atunci, să spunem că el/ea, monarhul constituțional, este simbolul părții noastre absente, a ceea ce noi nu sîntem, dar poate dorim inconștient să fim, a ceea ce credem că am fost și nu mai putem fi.
AFumurescu prel jpg
Trupurile Reginei; și nu numai
Dacă nu putem fi regi pe dinafară, să încercăm măcar să fim aristocrați pe dinlăuntru. Keep calm and carry on.
Mikhail Gorbachev visits U S  Capitol 1992 LCCN2017646196 jpg
La un (singur) pahar cu Mihail Gorbaciov
În orice caz, campania inițiată sub conducerea lui Mihail Gorbaciov a avut și rezultate pozitive, oglindite în scăderea consumului de alcool și în creșterea speranței de viață și a ratei natalității.
Iconofobie jpeg
Un personaj familiar
Făcînd bine ingratului, el își (auto)creează un sfidător ascendent moral față de acesta („îți sînt superior, pentru că am puterea de a te ridica, de a te sprijini, lucruri complet inaccesibile ție”).
„Cu bule“ jpeg
„Jupîneasă servită”, „bucătăreasă perfectă”, „funcționar cinstit”
Anunțurile de acum un secol erau mult mai generoase în enumerarea calităților necesare îndeplinirii oricărei meserii, majoritatea privind sîrguința, curățenia și seriozitatea: harnic, vrednic, destoinic, muncitor, curat, liniștit, serios, nevicios, fără vicii.
HCorches prel jpg
În nici un caz zei
Sigur, pentru asta este necesar să traversăm noi înșine acest proces și să ne dăm seama cît avem de lucrat cu noi înșine, cît mai avem de cunoscut despre noi înșine, cît de vulnerabili sîntem, în nici un caz zei.
p 7 WC jpg
Este războiul nuclear inevitabil?
Războiul din Ucraina ne-a reamintit că nu putem evita incertitudinea și riscul. Scopul de a reduce (nu de a suprima), cu timpul, rolul armelor nucleare rămîne la fel de important ca întotdeauna.
Un sport la Răsărit jpeg
Fotbalul și violența sînt nedespărțite?
Machiajul fotbalului s-a prelins în dîre groase. Bubele sînt tot acolo, bine-mersi. Schimbarea se amînă sine die în patria lui Nihil sine Deo.
Comunismul se aplică din nou jpeg
Șosele
Din Norvegia, în schimb, mi-aduc aminte banda de asfalt șerpuitoare prin penumbra unor păduri de brad fără sfîrșit, pe care autocarul o parcurgea într-o liniște și cu o constanță sedative, spre un nord crepuscular, aflat parcă dincolo de limita conștienței noastre.

Adevarul.ro

Vladimir Putin FOTO Profimedia
Novorusia, proiectul care ar deveni realitate? Dacă da, este casus belli? Pentru cine?
Astăzi, peste câteva ore, se vor încheia referendumurile organizate sub amenințarea armelor în cele patru provincii Donețk, Lugansk, Herson și Zaporojie.
Fane Văncică reținut de polițiști pe 27 septembrie 2022 FOTO Inquam / George Călin
A fost reținut Fane Văncică, interlopul filmat când își bătea amanta
Poliția Capitalei l-a reținut pe interlopul Fane Văncică, la aproape o lună de la apariția pe rețelele de socializare a unui videoclip în care își bătea amanta.
Proiect terminal Aeroport Timişoara
Baza aeriană Boboc, conectată la Autostrada Moldovei printr-un nod rutier. Va avea și un terminal civil
Perspectiva construirii unui terminal civil la baza aeriană Boboc, din județul Buzău, prinde contur. Urmează proiectarea unui nod rutier între autostrada A7 și aerodromul militar.

HIstoria.ro

image
Cine a fost „Îngerul de la Ploiești”?
O prinţesă furată de propriul tată și dusă la orfelinat, regăsită la 13 ani de familia din partea mamei, una dintre cele mai bogate din România – bunicul era supranumit „Nababul“.
image
Cum era la ora de istorie ținută de I.L. Caragiale?
Ca mulţi alţi literaţi, Ion Luca Caragiale a avut o pasiune pentru istorie, inclusiv pentru cea naţională. Blamat de unii încă din timpul vieţii pentru că, în scrierile sale, s-ar fi relevat drept anti-român, el a avut, uneori, o viziune romantică (dacă nu chiar idilică) asupra trecutului neaoș.
image
Aristide Blank, finanțistul camarilei lui Carol al II-lea
Aristide Blank (1883-1961) a fost o personalitate complexă, care după ce a studiat dreptul și filosofia, s-a implicat în lumea financiară națională și internațională, reușind astfel să influențeze major viața politică românească dintre cele două războaie mondiale.